Contrar opiniei avocatului general, CEJ a pronunțat azi o hotărâre in cauza C-300/12 Ibero Tours, considerând că o reducere la un pachet al unui tur-operator ,acordat de un intermediar din proprie inițiativă și pe cheltuiala proprie, nu reduce baza de impozitare, atât în cazul tranzacției principale, cât și în cel al tranzacției intermediare.
În esență, instanța de trimitere urmărește să afle dacă principiile definite de Curte în cauza Elida Gibbs, privind stabilirea bazei de impozitare a TVA‑ului, sunt aplicabile în cazul în care o agenție de turism care acționează ca intermediar acordă consumatorului final, din proprie inițiativă și pe propriile cheltuieli, o reducere de preț aplicată prestației principale a tur‑operatorului.
Ibero Tours prestează pe teritoriul german, în calitate de intermediar, servicii de turism care sunt oferite pentru clienții săi de tur‑operatori, și care intră sub incidența regimului special instituit la articolul 26 din A șasea directivă. Deși Ibero Tours este o agenție de turism, acest regim special nu se aplică prestărilor de servicii în discuție în litigiul principal, dat fiind că această agenție acționează numai în calitate de intermediar, și că regimul special nu este aplicabil unei astfel de agenții.
Ibero Tours a acordat reduceri de prețuri clienților, pe care le‑a finanțat cu o parte din comisioanele sale. După ce, mai întâi, a achitat TVA‑ul aplicat valorii integrale a comisioanelor percepute, a solicitat o modificare a calculului acestei taxe în cadrul exercițiilor financiare 2002-2005, astfel încât reducerile de prețuri acordate clienților să fie deduse din baza de impozitare. Cererea a fost admisa numai în măsura în care serviciile prestate de tur‑operatori erau impozitate în cadrul regimului special instituit la articolul 26 din A șasea directivă. În schimb, în măsura în care aceste servicii erau scutite în temeiul articolului 26 alineatul (3) din A șasea directivă, s-a refuzat efectuarea modificarii solicitate de Ibero Tours.
Se dorește sa se stabilească, în primul rând, dacă este posibilă aplicarea principiilor definite de Curte în cauza Elida Gibbs, atunci când un intermediar acordă, în cadrul unei prestări de servicii, o reducere de preț pentru serviciul principal. Deși principiul neutralității pledează în favoarea punerii în aplicare în prezenta cauză a soluțiilor reținute în această hotărâre, Curtea are în vedere un „lanț de distribuție” în care se livrează „mărfuri de aceeași natură” în mod repetat și în aceleași condiții fiscale. În consecință, instanța de trimitere se întreabă dacă aceste noțiuni sunt pertinente în cauza principală, întrucât operațiunile operatorului principal și cele ale intermediarului sunt de natură diferită și fiecare dintre acestea face obiectul unui tratament fiscal specific.
În al doilea rând, dacă se consideră că serviciile prestate în cadrul unei activități de intermediere pot face parte dintr‑un lanț de distribuție în cazul căruia ar fi aplicabile principiile stabilite de Curte în cazul Elida Gibbs, rămâne problema dacă aceasta înseamnă și că prestarea serviciilor principale intră sub incidența articolului 26 din A șasea directivă. Astfel, instanța de trimitere consideră că, într‑o asemenea ipoteză, este îndoielnic faptul că o aplicare a principiilor definite de Curte în hotărârea menționată poate conduce la o impozitare corectă.
În aceste condiții, instanța a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
1) Conform principiilor stabilite de Curte în cauza Elida Gibbs, reducerea bazei de impozitare în cadrul unui lanț de distribuție intervine și în cazul în care un intermediar (o agenție de turism) rambursează clientului (un turist) unei prestații pe care o intermediază (prestația tur‑operatorului furnizată turiștilor) o parte din prețul acestei prestații?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: principiile stabilite de Curte se aplică și în cazul în care numai prestația tur‑operatorului, care a fost intermediată, este supusă regimului special prevăzut la articolul 26 din A șasea directivă, nu și serviciul de intermediere al agenției de turism?
3) În ipoteza în care Curtea răspunde afirmativ și la a doua întrebare: în cazul în care prestația care a fost intermediată este scutită de TVA, un stat membru care a transpus în mod corect articolul 11 secțiunea C alineatul (1) din A șasea directivă este autorizat să refuze reducerea bazei de impozitare numai atunci când, în exercitarea puterii care îi este conferită prin acest articol, a instituit condiții suplimentare pentru a refuza reducerea?
Pentru a răspunde la prima întrebare, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă, pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, baza de impozitare este constituită din toate elementele care reprezintă contrapartida obținută sau care urmează să fie obținută de către furnizor sau prestator, în schimbul acestei operațiuni, de la client sau de la un terț, inclusiv din subvenții legate de prețul acestei operațiuni. În mod cert, articolul 26 din A șasea directivă vizează evitarea dificultăților practice ridicate de faptul că activitățile agențiilor de turism și ale tur‑operatorilor se compun din mai multe prestații și se realizează în mai multe locuri.
În cauza principală, contrapartida obținută de tur‑operator pentru prestațiile sale este prețul total al călătoriei fără reduceri. Acest fapt nu este repus în discuție de împrejurarea că Ibero Tours nu plătește tur‑operatorului decât o sumă redusă, reprezentată de prețul călătoriei din care se scade comisionul care îi este datorat, această reducere nefiind decât rezultatul compensației sumelor datorate pe baza unor obligații diferite.
Dat fiind că Ibero Tours nu a acordat nicio reducere pentru serviciile prestate în cadrul activității sale de intermediar tur‑operatorului și că acesta din urmă nu este afectat de existența sau de valoarea reducerii acordate de Ibero Tours consumatorilor finali, faptul că aceasta finanțează reducerea menționată printr‑o parte din comisionul său ori din alte fonduri, nu produce efecte nici asupra prețului serviciilor prestate de tur‑operatorul menționat, nici asupra prețului celor prestate de Ibero Tours în cadrul activității sale de intermediere pentru același tur‑operator.
Principiile stabilite în Hotărârea Elida Gibbs nu afectează stabilirea bazei de impozitare într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal. În această privință, trebuie amintit că, în hotărârea menționată, Curtea a statuat că, în cazul în care un producător al unui produs care, nefiind legat printr‑un contract de consumatorul final, dar fiind prima verigă dintr‑un lanț de operațiuni care conduce la acesta din urmă, îi acordă o reducere de preț consumatorului final prin intermediul unor bonuri de reducere încasate de comercianții cu amănuntul și rambursate de producător acestora din urmă, din baza de impozitare în scopuri de TVA trebuie să se scadă reducerea menționată. În cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Elida Gibbs, contrapartida primită de persoana impozabilă, care se afla în vârful unui lanț de operațiuni, se reducea, în fapt, cu reducerea acordată de aceeași persoană impozabilă în mod direct consumatorului final.
Cu toate acestea, în împrejurările actuale, tur‑operatorul nu se află în vârful unui lanț de operațiuni, dat fiind că acesta își oferă serviciile direct consumatorului final, Ibero Tours ne-intervenind decât ca intermediar al acestei operațiuni unice. În schimb, Ibero Tours prestează un serviciu, și anume cel de intermediere, care este total distinct de cel furnizat de tur‑operator.
Astfel, tur‑operatorul nu acordă nicio reducere, întrucât Ibero Tours este în orice caz obligat să îi plătească prețul convenit, indiferent de o eventuală reducere pe care aceasta din urmă o acordă clientului. În aceste condiții, finanțarea de către o agenție de turism, in speta Ibero Tours, a unei părți din prețul călătoriei, care echivalează cu o reducere din prețul plătit de consumatorul final al călătoriei, nu afectează nici contrapartida primită de tur‑operator pentru vânzarea respectivei călătorii, nici contrapartida primită de Ibero Tours pentru serviciul său de intermediere. Prin urmare, conform articolului 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă, o astfel de reducere de preț nu implică o reducere a bazei de impozitare nici pentru operatorul principal, nici pentru operațiunea de prestare de servicii a agenției de turism.
Din cele de mai sus rezultă că răspunsul la prima întrebare este că dispozițiile celei de A șasea directive trebuie interpretate în sensul că principiile definite de Curte în Hotărârea Elida Gibbs, citată anterior, privind stabilirea bazei de impozitare a TVA‑ului nu sunt aplicabile în cazul în care o agenție de turism care acționează ca intermediar acordă consumatorului final, din proprie inițiativă și pe propriile cheltuieli, o reducere de preț aplicată prestației principale a tur‑operatorului.
Hotărârea în cauza C-300/12 Ibero Tours, este disponibila în toate limbile UE, aici.
