Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 31/2000

din 08/06/2000

Publicat in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 178 din 17/07/2000

privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (directiva privind comerţul electronic)

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI 2000/31/CE
din 8 iunie 2000
privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii
informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa
internă (directiva privind comerţul electronic)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 47 alin. (2), 55 şi 95,

având în vedere propunerea Comisiei¹,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social²,

acţionând în conformitate cu procedurile prevăzute în art. 251 din Tratat³,

întrucât:

___________

¹ JO C 30, 05.02.1999, p. 4

² JO C 169, 16.06.1999, p. 36.

³ Avizul Parlamentului European din 6 mai 1999 (JO C 279, 01.10.1999, p. 389), Poziţia comună a Consiliului din 28 februarie 2000 (JO C 128, 08.05.2000, p. 32) şi Decizia Parlamentului European din 4 mai 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(1) Uniunea Europeană urmăreşte să stabilească legături din ce în ce mai strânse între statele şi popoarele Europei în scopul asigurării progresului economic şi social. În conformitate cu art. 14 alin. (2) din Tratat, piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care sunt asigurate libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor şi libertatea de stabilire. Dezvoltarea serviciilor societăţii informaţionale în spaţiul fără frontiere interne reprezintă un mijloc esenţial pentru eliminarea barierelor care despart popoarele europene.

(2) Dezvoltarea comerţului electronic în cadrul societăţii informaţionale oferă posibilităţi importante de angajare în Comunitate, în special în întreprinderile mici şi mijlocii. Va stimula creşterea economică a întreprinderilor europene, precum şi investiţiile în inovaţii şi, de asemenea, consolidează competitivitatea întreprinderilor europene, cu condiţia ca toate persoanele să aibă acces la Internet.

(3) Dreptul comunitar şi caracteristicile ordinii juridice comunitare constituie un atu esenţial pentru cetăţenii şi agenţii europeni, care pot beneficia pe deplin, fără să ţină cont de frontiere, de posibilităţile oferite de comerţul electronic. Prezenta directivă are astfel ca obiect asigurarea unui nivel înalt de integrare juridică comunitară pentru a institui un real spaţiu fără frontiere interne pentru serviciile societăţii informaţionale.

(4) Este important să se vegheze la asigurarea unui comerţ electronic care să poată beneficia pe deplin de piaţa internă şi, în consecinţă, pentru aceleaşi temeiuri ca şi în Directiva Consiliului 89/552/CEE din 3 octombrie 1989 de coordonare a anumitor dispoziţii legale, de reglementare şi administrative din statele membre privind desfăşurarea activităţilor de televiziune¹, la realizarea unui nivel înalt de integrare comunitară.

___________

¹ JO L 298, 17.10.1989, p. 23. Directivă modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/36/CE (JO L 202, 30.07.1997, p. 60).

(5) Dezvoltarea serviciilor societăţii informaţionale în Comunitate este limitată de un număr de obstacole juridice în calea bunei funcţionării a pieţei interne, care fac mai puţin atractivă exercitarea libertăţii de stabilire şi a liberei prestări a serviciilor. Aceste obstacole apar din divergenţele dintre legislaţii şi din incertitudinea juridică a regimurilor naţionale aplicabile acestor servicii. În absenţa coordonării şi adaptării legislaţiilor din domeniile în cauză, obstacolele pot fi justificate prin raportare la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. Există incertitudini juridice cu privire la măsura în care statele membre pot controla serviciile provenind din alt stat membru.

(6) Având în vedere obiectivele comunitare, din art. 43 şi 49 din Tratat şi din legislaţia comunitară secundară, este necesar să se elimine aceste obstacole prin coordonarea anumitor legislaţii naţionale şi printr-o clarificare la nivel comunitar a unor concepte juridice, în măsura necesară bunei funcţionării a pieţei interne. Tratând numai chestiuni specifice care creează probleme pieţei interne, prezenta directivă este pe deplin compatibilă cu necesitatea de a respecta principiul subsidiarităţii prevăzut în art. 5 din Tratat.

(7) Pentru a garanta certitudinea juridică şi încrederea consumatorilor, este necesar ca prezenta directivă să stabilească un cadru general clar de reglementare a anumitor aspectelor juridice ale comerţului electronic pe piaţa internă.

(8) Obiectivul prezentei directive este de a crea un cadru juridic pentru a asigura libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale între statele membre şi nu de a armoniza domeniul dreptului penal ca atare.

(9) În multe cazuri, libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale poate fi o reflectare specifică, în legislaţia comunitară, a unui principiu mai general, şi anume libertatea de exprimare, definită în art. 10 alin. (1) din Convenţia de apărare a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de toate statele membre. Din acest motiv, directivele care reglementează prestarea serviciilor societăţii informaţionale trebuie să garanteze că această activitate poate fi exercitată liber în temeiul articolului menţionat, sub singura rezervă a restricţiilor prevăzute în alin. (2) din acelaşi articol şi în art. 46 alin. (1) din Tratat. Prezenta directivă nu aduce atingere normelor şi principiilor fundamentale naţionale privind libertatea de exprimare.

(10) În conformitate cu principiul proporţionalităţii, măsurile prevăzute în prezenta directivă se limitează strict la minimul necesar pentru a atinge obiectivul bunei funcţionări a pieţei interne. Acolo unde este necesar să se intervină la nivel comunitar şi pentru a garanta un spaţiu într-adevăr fără frontiere interne în ceea ce priveşte comerţul electronic, directiva trebuie să asigure un nivel înalt de protecţie a obiectivelor de interes general, în special protecţia minorilor, a demnităţii umane, a consumatorilor şi a sănătăţii publice. În conformitate cu art. 152 din Tratat, protecţia sănătăţii publice este o componentă esenţială a altor politici comunitare.

(11) Prezenta directivă nu aduce atingere nivelului de protecţie existent mai ales în materie de sănătate publică şi de interese ale consumatorilor, stabilite prin instrumente comunitare. Printre altele, Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii¹ şi Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/7/CE din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în materie de contracte la distanţă² constituie un element fundamental pentru protecţia consumatorilor în materie contractuală. Aceste directive se aplică, de asemenea, în întregime şi serviciilor societăţii informaţionale. Acelaşi acquis comunitar, care este pe deplin aplicabil serviciilor societăţii informaţionale, cuprinde, în special, Directiva Consiliului 84/450/CEE din 10 septembrie 1984 privind publicitatea înşelătoare şi comparativă³, Directiva Consiliului 87/102/CEE din 22 decembrie 1986 de apropiere a dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre privind creditul de consum⁴, Directiva Consiliului 93/22/CEE din 10 mai 1993 privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare⁵, Directiva Consiliului 90/314/CEE din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanţe şi circuite⁶, Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 98/6/CE din 16 februarie 1998 privind protecţia consumatorilor prin indicarea preţurilor produselor oferite consumatorilor⁷, Directiva Consiliului 92/59/CEE din 29 iunie 1992 privind securitatea generală a produselor⁸, Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/47/CE din 26 octombrie 1994 privind protecţia cumpărătorilor referitoare la anumite aspecte ale contractelor de achiziţionare a dreptului de utilizare a bunurilor imobiliare pe timp parţial⁹, Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 98/27/CE din 19 mai 1998 privind acţiunile în încetare în materie de protecţie a intereselor consumatorilor¹⁰, Directiva Consiliului 85/374/CEE din 25 iulie 1985 de apropiere a dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre referitoare la răspunderea pentru produsele defecte¹¹, Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 1999/44/CE din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării bunurilor de consum şi garanţiilor conexe¹², viitoarea directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind vânzarea la distanţă de servicii financiare către consumatori şi Directiva Consiliului 92/28/CEE din 31 martie 1992 privind publicitatea la produsele medicamentoase¹³. Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 98/43/CE din 6 iulie 1998 de apropiere a dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre în materie de publicitate şi sponsorizare în favoarea produselor din tutun¹⁴ adoptată în cadrul pieţei interne sau directivelor privind protecţia sănătăţii publice. Prezenta directivă completează cerinţele de informare prevăzute în directivele menţionate, în special Directiva 97/7/CE.

___________

¹ JO L 95, 21.04.1993, p. 29.

² JO L 144, 04.06.1999, p. 19.

³ JO L 250, 19.09.1984, p. 17. Directivă modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/55/CE (JO L 290, 23.10.1997, p. 18).

⁴ JO L 42, 12.02.1987, p. 48. Directivă modificată ultima dată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 98/7/CE (JO L 101, 01.04.1998, p. 17).

⁵ JO L 141, 11.06.1993, p. 27. Directivă modificată ultima dată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/9/CE (JO L 84, 26.03.1997, p. 22).

⁶ JO L 158, 23.06.1990, p. 59.

⁷ JO L 80, 18.03.1998, p. 27.

⁸ JO L 228, 11.08.1992, p. 24.

⁹ JO L 280, 29.10.1994, p. 83.

¹⁰ JO L 166, 11.06.1998, p. 51. Directivă modificată de Directiva 1999/44/CE (JO L 171, 07.07.1999, p. 12).

¹¹ JO L 210, 07.08.1985, p. 29. Directivă modificată de Directiva 1999/34/CE (JO L 141, 04.06.1999, p. 20).

¹² JO L 171, 07.07.1999, p. 12.

¹³ JO L 113, 30.04.1992, p. 13.

¹⁴ JO L 213, 30.07.1998, p. 9.

(12) Este necesară excluderea anumitor activităţi din sfera de aplicare a prezentei directive, din considerentul că libera prestare a serviciilor în aceste domenii nu poate fi garantată, în acest stadiu, în cadrul Tratatului sau al legislaţiei secundare existente. Excluderea acestor activităţi nu împiedică folosirea oricăror instrumente necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne. Impozitarea, în special taxa pe valoarea adăugată aplicată unui mare număr de servicii reglementate de prezenta directivă, trebuie exclusă din sfera de aplicare a prezentei directive.

(13) Prezenta directivă nu urmăreşte să instituie norme în materie de obligaţii fiscale, nici să se antepronunţe în elaborarea instrumentelor comunitare privind aspectele fiscale ale comerţului electronic.

(14) Protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal este reglementată numai de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 95/46/CE din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date¹ şi de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/66/CE din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor personale şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor², care se aplică pe deplin serviciilor societăţii informaţionale. Aceste directive stabilesc deja un cadru juridic comunitar în domeniul datelor cu caracter personal şi, prin urmare, nu este necesar să se reglementeze această chestiune în prezenta directivă pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne, în special libera circulaţie a datelor cu caracter personal între statele membre. Punerea în aplicare a prezentei directive trebuie făcută respectând principiile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal, în special în ceea ce priveşte comunicările comerciale nesolicitate şi răspunderea intermediarilor. Prezenta directivă nu poate împiedica folosirea anonimă a reţelelor deschise, aşa cum este Internetul.

(15) Confidenţialitatea comunicărilor este garantată de art. 5 din Directiva 97/66/CE. În conformitate cu această directivă, statele membre trebuie să interzică orice fel de interceptare sau supraveghere a comunicărilor de către altcineva decât expeditori sau destinatari, în afara cazului când aceste activităţi sunt autorizate legal.

(16) Excluderea jocurilor pe bani din sfera de aplicare a prezentei directive se referă numai la jocurile de noroc, loteriile şi tranzacţiile de tip pariu a căror miză are valoare monetară. Aceasta nu se referă la concursurile sau jocurile promoţionale care au drept scop încurajarea vânzării de bunuri sau de servicii şi pentru care plăţile, dacă se efectuează, servesc numai pentru achiziţionarea bunurilor sau serviciilor promovate.

(17) Definiţia serviciilor societăţii informaţionale există deja în dreptul comunitar. Ea figurează în Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 98/34/CE din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale³, în Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 98/84/CE din 20 noiembrie 1998 privind protecţia juridică a serviciilor cu acces condiţionat sau a serviciilor de acces condiţionat⁴. Această definiţie cuprinde orice serviciu furnizat în mod obişnuit contra unei remuneraţii, la distanţă, prin intermediul echipamentului electronic, de prelucrare (inclusiv comprimarea numerică) şi stocare a datelor, la cererea individuală a destinatarului serviciilor. Serviciile menţionate în lista din anexa V la Directiva 98/34/CE care nu presupun prelucrarea şi stocarea datelor nu sunt reglementate de prezenta definiţie.

___________

¹ JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

² JO L 24, 30.01.1998, p. 1.

³ JO L 204, 21.07.1998, p. 37. Directiva modificată de Directiva 98/48/CE (JO L 217, 05.08.1998, p. 18).

⁴ JO L 320, 28.11.1998, p. 54.

(18) Serviciile societăţii informaţionale cuprind o gamă largă de activităţi economice care se desfăşoară on-line. Aceste activităţi pot consta, în special, din vânzări de bunuri on-line. Activităţi precum livrarea bunurilor ca atare sau furnizarea de servicii off-line nu sunt acoperite. Serviciile societăţii informaţionale nu se limitează exclusiv la servicii în urma cărora se încheie contracte on-line, ci, în măsura în care acestea reprezintă o activitate economică, se extind la servicii care nu sunt remunerate de cei care le primesc, cum ar fi serviciile care furnizează informaţii on-line ori comunicări comerciale sau cele care furnizează instrumente de căutare, accesare şi recuperare a datelor. Serviciile societăţii informaţionale presupun, de asemenea, servicii care constau în transmiterea informaţiilor printr-o reţea de comunicaţii, furnizarea accesului la o reţea de comunicaţii sau în găzduirea informaţiilor furnizate de un beneficiar al serviciului. Serviciile de televiziune în sensul Directivei CEE/89/552 şi de radiodifuziune nu sunt servicii ale societăţii informaţionale deoarece nu sunt furnizate la cerere individuală. În schimb, serviciile care sunt transmise punct cu punct, cum sunt video la cerere sau furnizarea de comunicări comerciale prin poşta electronică, sunt servicii ale societăţii informaţionale. Folosirea poştei electronice sau a altor mijloace de comunicare individuale echivalente de către persoane fizice care acţionează în scopuri care nu intră în cadrul activităţilor lor comerciale sau profesionale, inclusiv folosirea acestor mijloace pentru încheierea de contracte între astfel de persoane, nu este un serviciu al societăţii informaţionale. Relaţia contractuală între un angajat şi angajatorul său nu este un serviciu al societăţii informaţionale. Activităţile care, prin natura lor, nu pot fi desfăşurate la distanţă prin mijloace electronice, precum controlul autorizat al conturilor unei societăţi sau consultul medical care necesită examinarea fizică a pacientului, nu sunt servicii ale societăţii informaţionale.

(19) Sediul unui furnizor de servicii se determină în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie, unde conceptul de stabilire implică exercitarea efectivă a unei activităţi economice printr-un sediu stabil şi pentru o perioadă nedeterminată. Această cerinţă este îndeplinită şi atunci când o societate comercială se constituie pentru o perioadă determinată. Sediul unei societăţi comerciale care furnizează servicii printr-un site de Internet nu este locul în care se instalează tehnologia care constituie suportul site-ului sau locul în care site-ul poate fi accesat, ci locul în care aceasta îşi desfăşoară activitatea economică. În cazurile în care un furnizor are mai multe sedii, este important să se determine din care sediu este furnizat serviciul respectiv. În cazurile în care este dificil să se determine din care sediu dintre cele existente se furnizează un anume serviciu, sediul este cel în care furnizorul îşi are centrul activităţilor pentru serviciul în cauză.

(20) Definiţia "destinatarului unui serviciu" se referă la toate tipurile de folosire a serviciilor societăţii informaţionale, atât de către persoanele care furnizează informaţia prin reţele deschise cum ar fi Internetul, cât şi de către persoane care caută informaţii pe Internet din motive personale sau profesionale.

(21) Întinderea domeniului coordonat nu aduce atingere viitoarei armonizări comunitare privind serviciile societăţii informaţionale şi legislaţiei viitoare adoptate la nivel naţional în conformitate cu legislaţia comunitară. Domeniul coordonat reglementează numai cerinţele referitoare la activităţile on-line, cum ar fi informarea on-line, publicitatea on-line, cumpărăturile on-line, încheierea de contracte on-line şi nu privesc cerinţele juridice ale statelor membre referitoare la bunuri, cum ar fi standardele de securitate, obligaţiile privind etichetarea ori răspunderea în materie de bunuri sau cerinţele statelor membre referitoare la livrarea sau transportul bunurilor, inclusiv distribuirea produselor medicamentoase. Domeniul coordonat nu se referă la exercitarea dreptului de preemţiune de către autorităţile publice asupra anumitor bunuri cum ar fi operele de artă.

(22) Controlul serviciilor societăţii informaţionale se face la sursa activităţii pentru a asigura o protecţie eficientă a obiectivelor de interes general. În acest sens, este necesar să se garanteze că autoritatea competentă asigură o astfel de protecţie nu numai cetăţenilor propriei ţări, ci şi tuturor cetăţenilor Comunităţii. Pentru a îmbunătăţi încrederea reciprocă între statele membre, este esenţial ca această responsabilitate să fie precizată clar de către statul membru de origine a serviciilor. De asemenea, în scopul asigurării eficiente a liberei prestări a serviciilor şi a certitudinii juridice pentru furnizorii şi destinatarii serviciilor, astfel de servicii ale societăţii informaţionale trebuie, în principiu, să se supună regimului juridic din statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii.

(23) Prezenta directivă nu are ca obiect stabilirea de norme suplimentare de drept internaţional privat cu privire la conflicte de legi şi nici abordarea competenţei instanţelor. Dispoziţiile legislaţiei aplicabile desemnate prin normele de drept internaţional privat nu trebuie să restrângă libera prestare a serviciilor societăţii informaţionale aşa cum este prevăzută în prezenta directivă.

(24) În cadrul prezentei directive şi în pofida normei privind controlul la sursă al serviciilor societăţii informaţionale, este legitim, în condiţiile stabilite de prezenta directivă, ca statele membre să ia măsuri de limitare a liberei circulaţii a serviciilor societăţii informaţionale.

(25) Instanţele naţionale, inclusiv cele civile, care decid în litigii de drept privat pot lua măsuri de derogare de la libera prestare a serviciilor societăţii informaţionale, în conformitate cu condiţiile definite în prezenta directivă.

(26) Statele membre, în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezenta directivă, pot aplica normele naţionale de drept penal şi de procedură penală în vederea angajării tuturor măsurilor de cercetare şi a altor măsuri necesare pentru depistarea şi urmărirea infracţiunilor, fără a fi necesară notificarea Comisiei cu privire la aceste măsuri.

(27) Prezenta directivă împreună cu viitoarea directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind vânzarea la distanţă de servicii financiare către consumatori, contribuie la crearea unui cadru juridic pentru prestarea on-line a serviciilor financiare. Prezenta directivă nu se antepronunţă asupra iniţiativelor viitoare din domeniul serviciilor financiare, în special cu privire la armonizarea normelor de conduită în acest domeniu. Posibilitatea statelor membre, instituită în prezenta directivă, de a restrânge, în anumite circumstanţe, libera prestare a serviciilor societăţii informaţionale, în scopul protecţiei consumatorilor, se referă şi la măsurile din domeniul serviciilor financiare, în special măsurile având ca scop protecţia investitorilor.

(28) Obligaţia statelor membre de a nu supune unei autorizări prealabile accesul la activitate al unui furnizor de servicii ale societăţii informaţionale nu are în vedere serviciile poştale reglementate de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/67/CE din 15 decembrie 1997 privind normele comune de dezvoltare a pieţei interne a serviciilor poştale din Comunitate şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor¹ constând din remiterea fizică a unui mesaj de poştă electronică tipărit şi neafectând regimurile de acreditare voluntară, în special pentru furnizorii de servicii de semnătură electronică şi de certificare.

___________

¹ JO L 15, 21.01.1998, p. 14.

(29) Comunicările comerciale sunt esenţiale pentru finanţarea serviciilor societăţii informaţionale şi pentru dezvoltarea unei largi varietăţi de servicii gratuite noi. În interesul protecţiei consumatorilor şi a comerţului onest, comunicările comerciale, inclusiv reducerile de preţ, ofertele, concursurile şi jocurile promoţionale, trebuie să respecte un număr de obligaţii privind transparenţa. Aceste obligaţii nu aduc atingere Directivei 97/7/CE. Prezenta directivă nu trebuie să afecteze directivele existente referitoare la comunicările comerciale, în special Directiva 98/43/CE.

(30) Expedierea de comunicări comerciale nesolicitate prin poşta electronică poate fi inoportună pentru consumatorii şi furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale şi poate perturba buna funcţionare a reţelelor interactive. Chestiunea consimţământului destinatarului pentru anumite forme de comunicare comercială nesolicitată nu este abordată în prezenta directivă, dar a fost deja abordată, în special în Directiva 97/7/CE şi în Directiva 97/66/CE. În statele membre care autorizează expedierea prin poştă electronică a comunicărilor comerciale nesolicitate, trebuie să se încurajeze şi să se faciliteze iniţiativele adecvate de instalare a dispozitivelor de filtrare. În plus, comunicările comerciale trebuie, în orice caz, să fie clar identificabile ca atare pentru a îmbunătăţi transparenţa şi a facilita funcţionarea unor astfel de iniţiative. Comunicările comerciale prin poşta electronică nesolicitate nu ar trebui să antreneze costuri suplimentare pentru destinatar.

(31) Statele membre care autorizează expedierea prin poşta electronică a comunicărilor comerciale nesolicitate, prin intermediul furnizorilor de servicii stabiliţi pe teritoriul lor, fără consimţământul prealabil al destinatarului, trebuie să se asigure că furnizorii consultă cu regularitate registrele "opt-out" în care se pot înregistra persoanele fizice care nu doresc să primească astfel de comunicări comerciale şi respectă dorinţa acestor persoane.

(32) Pentru a elimina barierele din calea dezvoltării serviciilor transfrontaliere în Comunitate pe care membrii profesiilor reglementate le-ar putea propune pe Internet, este necesar să fie garantată la nivel comunitar respectarea normelor profesionale prevăzute să protejeze, în special, consumatorii sau sănătatea publică. Codurile de conduită la nivel comunitar constituie mijloacele cele mai bune de a determina normele deontologice aplicabile comunicărilor comerciale. Este necesar să se încurajeze sau, dacă este caz, să se adapteze elaborarea acestor norme, fără să se aducă atingere autonomiei organismelor şi asociaţiilor profesionale.

(33) Prezenta directivă completează dreptul comunitar şi dreptul intern cu privire la profesiile reglementate prin menţinerea unei serii coerente de norme aplicabile în acest domeniu.

(34) Fiecare stat membru trebuie să-şi adapteze legislaţia care conţine cerinţe, în special de formă, ce pot împiedica recurgerea la contracte prin mijloace electronice. Este necesar ca examinarea legislaţiilor care necesită astfel de adaptări să fie sistematică şi să cuprindă toate etapele şi actele necesare procesului contractual, inclusiv arhivarea contractului. Efectul juridic al semnăturilor electronice face obiectul Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 1999/93/CE din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice¹; confirmarea de primire de către un furnizor de servicii putând lua forma furnizării on-line a unui serviciului plătit.

___________

¹ JO L 13, 19.01.2000, p. 12.

(35) Prezenta directivă nu afectează posibilitatea statelor membre de a menţine sau de a stabili cerinţe juridice generale sau specifice pentru contractele care pot fi realizate prin mijloace electronice, în special cerinţe în materie de securitate a semnăturilor electronice.

(36) Statele membre pot menţine restricţii la folosirea contractelor electronice în ceea ce priveşte contractele pentru care legea prevede intervenţia instanţelor, autorităţilor publice sau a profesiilor care implică exerciţiul autorităţii publice. Această posibilitate se referă şi la contractele care necesită intervenţia instanţelor, autorităţilor publice sau profesiilor care implică exerciţiul autorităţii publice în scopul de a produce efecte în privinţa terţilor, precum şi contractele care necesită o certificare juridică sau o atestare notarială.

(37) Obligaţia statelor membre de a elimina obstacolele din calea folosirii contractelor electronice se referă numai la obstacole care rezultă din cerinţe juridice şi nu la obstacolele de ordin practic care rezultă din imposibilitatea folosirii mijloacelor electronice în anumite cazuri.

(38) Obligaţia statelor de a înlătura obstacolele din calea folosirii contractelor electronice se aplică în conformitate cu cerinţele juridice referitoare la contracte, consacrate în dreptul comunitar.

(39) Excepţiile de la dispoziţiile privind contractele încheiate exclusiv prin poşta electronică sau prin comunicări individuale echivalente prevăzute în prezenta directivă, în ceea ce priveşte informaţiile de furnizat şi lansarea unei comenzi, nu trebuie să aibă drept consecinţă eludarea acestor dispoziţii de către furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale.

(40) Atât divergenţele existente, cât şi cele emergente dintre legislaţiile şi jurisprudenţele statelor membre referitoare la răspunderea furnizorilor de servicii care acţionează ca intermediari împiedică buna funcţionare a pieţei interne, în special prin stânjenirea dezvoltării serviciilor transfrontaliere şi prin denaturarea concurenţei. Furnizorii de servicii au datoria să acţioneze, în anumite împrejurări, pentru evitarea sau stoparea activităţilor ilegale. Prezenta directivă constituie baza adecvată pentru elaborarea unor mecanisme rapide şi fiabile care să permită înlăturarea informaţiilor ilicite şi blocarea accesului la acestea. Ar fi necesară elaborarea unor astfel de mecanisme pe baza acordurilor voluntare negociate între toate părţile interesate şi încurajarea acestora de către statele membre. Este în interesul tuturor părţilor care participă la furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale să adopte şi să aplice astfel de mecanisme. Dispoziţiile prezentei directive cu privire la răspundere nu ar trebui să împiedice elaborarea şi funcţionarea eficientă, de către diferitele părţi interesate, a sistemelor tehnice de protecţie şi identificare, precum şi a instrumentelor tehnice de supraveghere, devenită posibilă prin tehnologii digitale, în limitele prevăzute de Directivele 95/46/CE şi 97/66/CE.

(41) Prezenta directivă echilibrează diferitele interese existente şi stabileşte principiile care pot sta la baza standardelor şi acordurilor adoptate în domeniu.

(42) Derogările în materie de răspundere prevăzute în prezenta directivă se referă numai la cazurile în care activitatea furnizorului de servicii în cadrul societăţii informaţionale se limitează la procesul tehnic de exploatare şi de a acorda acces la o reţea de comunicaţii cu privire la care informaţiile furnizate prin terţi sunt transmise sau stocate temporar, exclusiv în scopul de a îmbunătăţi eficacitatea transmiterii. Această activitate are caracter pur tehnic, automat şi pasiv, ceea ce implică faptul că furnizorul de servicii ale societăţii informaţionale nu cunoaşte şi nici nu controlează informaţiile transmise sau stocate.

(43) Un furnizor de servicii poate beneficia de derogări pentru "simpla transmitere" şi pentru forma de stocare denumită "caching" atunci când nu este implicat în nici un fel în informaţia transmisă. Aceasta presupune, printre altele, că nu modifică informaţia pe care o transmite. Această cerinţă nu se referă la manipulările cu caracter tehnic care au loc în cursul transmiterii, deoarece acestea nu alterează integritatea informaţiei conţinute în transmitere.

(44) Un furnizor de servicii care colaborează în mod deliberat cu unul dintre destinatarii serviciului său în scopul de a întreprinde acţiuni ilegale depăşeşte activităţile de "simplă transmitere" sau de stocare-caching şi, prin urmare, nu poate beneficia de derogări în materie de răspundere prevăzute pentru acest tip de activitate.

(45) Limitările răspunderii furnizorilor de servicii intermediare prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere posibilităţii de a se interveni cu acţiuni în încetare de diferite tipuri. Aceste acţiuni în încetare pot lua în special forma unor decizii ale instanţelor judecătoreşti sau ale autorităţilor administrative care impun încetarea oricărei încălcări sau prevenirea acesteia, inclusiv prin înlăturarea informaţiilor ilicite sau blocarea accesului la acestea.

(46) Pentru a beneficia de limitarea răspunderii, furnizorul unui serviciu al societăţii informaţionale care constă în stocarea informaţiilor trebuie să acţioneze rapid pentru înlăturarea informaţiilor în cauză sau pentru blocarea accesului la acestea imediat ce ia cunoştinţă sau îşi dă seama de caracterul ilicit al acestor activităţi. Este oportun să se procedeze la înlăturarea informaţiilor în cauză sau blocarea accesului la acestea cu respectarea principiului libertăţii de exprimare şi a procedurilor stabilite în acest sens la nivel naţional. Prezenta directivă nu afectează posibilitatea statelor membre de a defini cerinţe specifice care trebuie îndeplinite prompt înainte de înlăturarea informaţiilor sau de blocare a accesului la acestea.

(47) Statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii obligaţia de supraveghere decât în legătură cu obligaţiile cu caracter general. Aceasta nu priveşte obligaţiile de supraveghere aplicabile într-un caz specific şi, mai ales, nu afectează deciziile autorităţilor naţionale luate în conformitate cu legislaţia naţională.

(48) Prezenta directivă nu afectează în nici un mod posibilitatea statelor membre de a cere furnizorilor de servicii care deţin informaţii furnizate de destinatarii serviciilor lor să acţioneze cu precauţiile care sunt de aşteptat în mod rezonabil din partea lor şi care sunt definite în legislaţia naţională în scopul de a depista şi a preveni anumite tipuri de activităţi ilicite.

(49) Statele membre şi Comisia trebuie să încurajeze elaborarea unor coduri de conduită. Aceasta nu aduce atingere caracterului voluntar al acestor coduri şi posibilităţii părţilor interesate de a decide în mod liber dacă aderă sau nu la astfel de coduri.

(50) Este important ca propunerea de directivă privind armonizarea anumitor aspecte ale drepturilor de autor şi ale drepturilor conexe în societatea informaţională şi prezenta directivă să intre în vigoare în acelaşi moment pentru a stabili un cadru de reglementare clar în materie de răspundere a intermediarilor în cazul încălcării drepturilor de autor şi drepturilor conexe la nivel comunitar.

(51) Fiecărui stat membru i se cere, dacă este necesar, să modifice orice legislaţie care poate să împiedice folosirea mecanismelor extrajudiciare de soluţionare a litigiilor prin mijloace electronice. Rezultatul acestei modificări trebuie să facă posibilă, în mod real şi eficient, funcţionarea unor astfel de mecanisme în drept şi în practică, inclusiv în situaţiile transfrontaliere.

(52) Exercitarea efectivă a libertăţilor pieţei interne face necesară garantarea accesului eficient al victimelor la mijloacele de soluţionare a litigiilor. Prejudiciile care pot fi provocate în cadrul serviciilor societăţii informaţionale se caracterizează atât prin rapiditate, cât şi prin întinderea geografică. Având în vedere această caracteristică specifică şi necesitatea de a veghea ca autorităţile naţionale să nu pună în pericol încrederea reciprocă, prezenta directivă invită statele membre să garanteze că sunt disponibile acţiuni judiciare adecvate. Statele membre trebuie să examineze necesitatea de a asigura accesul la proceduri judiciare prin mijloacele electronice adecvate.

(53) Directiva 98/27/CE, aplicabilă serviciilor societăţii informaţionale, prevede un mecanism referitor la acţiuni în încetare în scopul protejării intereselor colective ale consumatorilor. Acest mecanism va contribui la libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale, asigurând un nivel înalt de protecţie a consumatorilor.

(54) Sancţiunile prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere oricărei alte sancţiuni sau căi de atac prevăzute de dreptul naţional. Statele membre nu sunt obligate să prevadă sancţiuni penale pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive.

(55) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului aplicabil obligaţiilor contractuale referitoare la contractele încheiate de consumatori. Prin urmare, prezenta directivă nu poate avea ca efect privarea consumatorului de protecţia pe care i-o asigură normele imperative referitoare la obligaţiile contractuale prevăzute de dreptul statului membru în care consumatorul îşi are reşedinţa obişnuită.

(56) În ceea ce priveşte derogarea prevăzută în prezenta directivă pentru obligaţiile contractuale din contractele încheiate de consumatori, aceste obligaţii trebuie interpretate ca incluzând informaţii despre elementele esenţiale ale conţinutului contractului, inclusiv drepturile consumatorilor, care au o influenţă determinantă în luarea deciziei de a contracta.

(57) În jurisprudenţa Curţii de Justiţie se susţine în mod constant că un stat membru îşi menţine dreptul de a lua măsuri împotriva unui furnizor de servicii stabilit în alt stat membru, dar a cărui activitate se desfăşoară în totalitate sau în principal pe teritoriul primului stat membru, dacă opţiunea de stabilire a urmărit să sustragerea acestuia de la regulile care s-ar fi aplicat dacă furnizorul s-ar fi stabilit pe teritoriul primului stat membru.

(58) Prezenta directivă nu se aplică serviciilor furnizate de prestatori stabiliţi în ţări terţe. Având în vedere dimensiunea globală a comerţului electronic, este totuşi adecvat să asigure compatibilitatea normelor comunitare cu normele internaţionale. Prezenta directivă nu aduce atingere rezultatelor discuţiilor în curs asupra aspectelor juridice în cadrul organizaţiilor internaţionale (printre altele OMC, OCDE, UNCITRAL/CNUDCI).

(59) În pofida naturii globale a comunicaţiilor electronice, este necesară coordonarea măsurilor naţionale de reglementare la nivelul Uniunii Europene pentru a evita fragmentarea pieţei interne şi pentru instituirea unui cadru de reglementare european adecvat. Această coordonare trebuie să contribuie şi la stabilirea unei poziţii de negociere comune şi puternice în forurile internaţionale.

(60) Pentru a permite dezvoltarea neîngrădită a comerţului electronic, cadrul juridic trebuie să fie clar şi simplu, previzibil şi compatibil cu normele aplicabile la nivel internaţional, astfel încât să nu aducă atingere competitivităţii industriei europene şi să împiedice inovarea acestui sector.

(61) Funcţionarea efectivă a pieţei prin mijloace electronice în contextul globalizării necesită eforturi de concertare între Uniunea Europeană şi principalele zone neeuropene în vederea compatibilizării legislaţiilor şi procedurilor lor.

(62) Cooperarea cu ţările terţe trebuie consolidată în sectorul comerţului electronic, în special cu ţările candidate, cu ţările în curs de dezvoltare şi alţi parteneri comerciali ai Uniunii Europene.

(63) Adoptarea prezentei directive nu împiedică statele membre să ia în considerare diferitele implicaţii sociale, societale şi culturale inerente la intrarea în societatea informaţională. În special, nu trebuie să aducă atingere măsurilor pe care statele membre le pot adopta în conformitate cu dreptul comunitar pentru a îndeplini obiective sociale, culturale şi democratice, ţinând seama de diversitatea lingvistică, specificul naţional şi regional şi patrimoniul lor cultural, precum şi pentru a asigura şi menţine accesul public la cea mai largă gamă posibilă de servicii ale societăţii informaţionale. În orice caz, dezvoltarea societăţii informaţionale trebuie să asigure accesul cetăţenilor Comunităţii la patrimoniul cultural european furnizat într-un mediu digital.

(64) Comunicaţiile electronice constituie pentru statele membre un mijloc excelent de prestare de servicii publice în domeniile cultural, educaţional şi lingvistic.

(65) Consiliului, în rezoluţia din 19 ianuarie 1999 privind dimensiunea consumeristă a societăţii informaţionale¹, subliniază că protecţia consumatorilor merită o atenţie specială în acest sector. Comisia va examina măsura în care normele existente pentru protecţia consumatorilor conferă o protecţie insuficientă în contextul societăţii informaţionale şi va identifica, dacă este cazul, lacunele legislative şi aspectele care necesită măsuri suplimentare. Dacă este necesar, Comisia poate face propuneri specifice suplimentare pentru rezolvarea deficienţelor care vor fi fost identificate astfel,

___________

¹ JO C 23, 28.01.1999, p. 1.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1
Obiectiv şi sferă de aplicare

1. Prezenta directivă îşi propune să contribuie la buna funcţionare a pieţei interne prin asigurarea liberei circulaţii a serviciilor societăţii informaţionale între statele membre.

2. Prezenta directivă apropie, în măsura necesară atingerii obiectivelor prevăzute în alin. (1), anumite dispoziţii naţionale aplicabile serviciilor societăţii informaţionale în ceea ce priveşte piaţa internă, stabilirea furnizorilor de servicii, comunicările comerciale, contractele încheiate prin mijloace electronice, răspunderea intermediarilor, codurile de conduită, soluţionarea extrajudiciară a litigiilor, acţiunile în justiţie şi cooperarea între statele membre.

3. Prezenta directivă completează dreptul comunitar aplicabil serviciilor societăţii informaţionale fără a aduce atingere nivelului de protecţie, în special în materie de sănătate publică şi interese ale consumatorilor stabilite prin instrumente comunitare şi prin legislaţia naţională care le pune în aplicare în măsura în care aceasta nu restrânge libera prestare a serviciilor societăţii informaţionale.

4. Prezenta directivă nu stabileşte norme suplimentare de drept internaţional privat şi nici nu abordează competenţa instanţelor.

5. Prezenta directivă nu se aplică în:

(a) domeniul fiscal;

(b) chestiuni referitoare la serviciile societăţii informaţionale reglementate de Directivele 95/46/CE şi 97/66/CE;

(d) următoarele activităţi de servicii ale societăţii informaţionale:

- activităţile notarilor sau profesiilor echivalente, în măsura în care acestea presupun o participare directă şi specifică exercitării autorităţii publice;

- reprezentarea unui client şi apărarea intereselor acestuia în instanţă;

- activităţile de jocuri pe bani care implică mize cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv loterii şi tranzacţii de tip pariu.

6. Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor luate la nivel comunitar sau naţional în conformitate cu dreptul comunitar în scopul de a promova diversitatea culturală şi lingvistică şi de a asigura apărarea pluralismului.

Articolul 2
Definiţii

În sensul prezentei directive, următorii termeni au înţelesurile de mai jos:

(a) "servicii ale societăţii informaţionale": servicii în sensul art. 1 alin. (2) din Directiva 98/34/CE modificată de Directiva 98/48/CE;

(b) "furnizor de servicii": orice persoană fizică sau juridică furnizoare de servicii ale societăţii informaţionale;

(c) "furnizor de servicii stabilit": furnizor de servicii care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând un sediu stabil pe o perioadă nedeterminată. Prezenţa şi folosirea mijloacelor tehnice şi a tehnologiilor necesare furnizării serviciului nu constituie, în sine, sediu al prestatorului;

(d) "destinatarul serviciilor": orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;

(e) "consumator": orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;

(f) "comunicare comercială": orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei întreprinderi, organizaţii sau persoane care efectuează o activitate comercială, industrială, meşteşugărească sau exercită una din profesiile reglementate. Următoarele comunicări nu constituie, în sine, comunicări comerciale:

- informaţii care permit accesul direct la activitatea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, în special un nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică,

- comunicări legate de bunurile, serviciile sau imaginea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, elaborate în mod independent, în special când acestea nu sunt furnizate în contrapartidă financiară;

(g) "profesie reglementată": orice profesie, fie în sensul art. 1 lit. (d) din Directiva Consiliului 89/48/CEE din 21 decembrie 1988 privind un sistem general de recunoaştere a diplomelor din învăţământul superior obţinute ca urmare a absolvirii învăţământului şi formării profesionale cu durata minimă de trei ani¹, fie în sensul art. 1 lit. (f) din Directiva Consiliului 92/51/CEE din 18 iunie 1992 privind un al doilea sistem general de recunoaştere a educaţiei şi formării profesionale care completează Directiva 89/48/CEE²;

(h) "domeniu coordonat": cerinţele specificate în sistemele juridice ale statelor membre, aplicabile furnizorilor de servicii ale societăţii informaţionale, indiferent dacă sunt de natură generală sau concepute special pentru aceştia.

___________

¹ JO L 19, 24.01.1989, p. 16.

² JO L 209, 24.07.1992, p. 25. Directivă modificată ultima dată de Directiva Comisiei 97/38/CE (JO L 184, 12.07.1997, p. 31.

(i) Domeniul coordonat se referă la cerinţe pe care furnizorul de servicii trebuie să le respecte şi care privesc:

- accesul la activitatea unui serviciu al societăţii informaţionale, cum ar fi cerinţele în materie de calificare, autorizare şi notificare,

- desfăşurarea activităţii unui serviciu al societăţii informaţionale, cum ar fi cerinţele privind comportamentul furnizorului de servicii, cerinţe legate de calitatea sau conţinutul serviciului, inclusiv în materie de publicitate şi contracte sau privind răspunderea furnizorului de servicii;

(ii) Domeniul coordonat nu reglementează cerinţe cum ar fi:

- cerinţe aplicabile bunurilor ca atare,

- cerinţe aplicabile livrării bunurilor;

- cerinţe aplicabile serviciilor care nu sunt furnizate prin mijloace electronice.

Articolul 3
Piaţa internă

1. Fiecare stat membru garantează că serviciile societăţii informaţionale prestate de un furnizor de servicii stabilit pe teritoriul său respectă dispoziţiile naţionale aplicabile în statul membru în cauză şi relevante pentru domeniul coordonat.

2. Statele membre nu pot restrânge libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale din alte state membre invocând motive relevante pentru domeniul coordonat.

3. Alin. (1) şi (2) nu se aplică domeniilor menţionate în anexă.

4. Statele membre pot lua măsuri derogatorii de la alin. (2) în cazul unui anumit serviciu al societăţii informaţionale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a) măsurile sunt:

(i) necesare, dintr-unul din motivele următoare:

- ordine publică, în special prevenirea, investigarea, depistarea şi urmărirea infracţiunilor, în special protecţia minorilor şi lupta împotriva incitării la ură pe motiv de rasă, sex, religie sau naţionalitate şi împotriva atingerii aduse demnităţii umane,

- protecţia sănătăţii publice,

- securitatea publică, inclusiv protecţia securităţii şi apărării naţionale,

- protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

(ii) luate împotriva unui serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere obiectivelor menţionate la pct. (i) sau care prezintă risc serios şi grav de prejudiciere a acestor obiective;

(iii) proporţionale cu aceste obiective;

(b) înainte de a lua măsurile respective şi fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor preliminare şi acţiunilor desfăşurate în cadrul anchetei penale, statul membru:

- a cerut statului membru menţionat în alin. (1) să ia măsuri şi acesta nu le-a luat sau cele pe care le-a luat nu au fost suficiente,

- a notificat Comisiei şi statului membru menţionat în alin. (1) intenţia de a lua astfel de măsuri.

5. Statele membre pot, în cazuri de urgenţă, să deroge de la condiţiile prevăzute în alin. (4) lit. (b). În acest caz, măsurile sunt notificate Comisiei şi statului membru menţionat în alin. (1) în cel mai scurt timp posibil, indicând motivul pentru care statul membru consideră că există o urgenţă.

6. Fără a aduce atingere posibilităţii statului membru de a lua şi de a aplica măsurile în cauză, Comisia examinează compatibilitatea măsurilor notificate cu dreptul comunitar, în cel mai scurt timp posibil; dacă se ajunge la concluzia că măsura este incompatibilă cu dreptul comunitar, Comisia solicită statului membru în cauză să se abţină de la luarea măsurilor preconizate sau să înceteze de urgenţă aplicarea măsurilor în cauză.

CAPITOLUL II
PRINCIPII

Secţiunea 1
Cerinţe în materie de stabilire şi de informaţii

Articolul 4
Principiul de excludere a autorizării prealabile

1. Statele membre veghează ca accesul la activitatea de furnizor de servicii ale societăţii informaţionale şi desfăşurarea acesteia să nu poată fi supuse unui regim de autorizare prealabilă sau oricărei alte cerinţe cu efect echivalent.

2. Alineatul 1 nu aduce atingere regimurilor de autorizare care nu urmăresc în mod specific şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau care sunt reglementate de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/13/CE din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizări generale şi licenţe individuale în sectorul serviciilor de telecomunicaţii¹.

___________

¹ JO L 117, 07.05.1997, p. 15.

Articolul 5
Informaţii generale de furnizat

1. În plus faţă de alte cerinţe stabilite în dreptul comunitar privind furnizarea informaţiilor, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să facă posibil un acces uşor, direct şi permanent al destinatarilor serviciului şi al autorităţilor competente cel puţin la următoarele informaţii:

(a) numele furnizorului de servicii;

(b) adresa geografică la care este stabilit furnizorul de servicii;

(c) coordonatele furnizorului de servicii, inclusiv adresa de poştă electronică la poate fi contactat rapid şi să se comunice cu el în mod direct şi eficient cu acesta;

(d) dacă furnizorul de servicii este înregistrat într-un registru de comerţ sau un registru public similar, registrul de comerţ în care furnizorul de servicii este înregistrat şi numărul de înregistrare, sau mijlocul echivalent de identificare din acel registru;

(e) dacă activitatea este supusă unui regim de autorizare, coordonatele autorităţii de supraveghere pertinente;

(f) în ceea ce priveşte profesiile reglementate:

- orice organism profesional sau instituţie similară la care furnizorul este înregistrat,

- titlul profesional şi statul membru în care este acordat,

- o referire la normele profesionale aplicabile în statul membru de stabilire şi la mijloacele de a le accesa;

(g) dacă furnizorul desfăşoară o activitate supusă la TVA, numărul de identificare menţionat în art. 22, alin. (1) din a şasea Directivă a Consiliului 77/388/CEE din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre în materie de impozite pe cifra de afaceri - Sistemul comun de taxe pe valoarea adăugată: baza de impunere unitară¹.

2. În plus faţă de celelalte cerinţe privind informaţiile prevăzute în dreptul comunitar, statele membre veghează, atunci când serviciile societăţii informaţionale menţionează preţuri, ca acestea să fie indicate în mod clar şi neechivoc şi, în special, să precizeze dacă taxele şi costurile de livrare sunt incluse.

___________

¹ JO L 145, 13.06.1977, p. 1, Directivă modificată ultima dată de Directiva 1999/85/CE (JO L 277, 28.10.1999, p. 34).

Secţiunea 2
Comunicările comerciale

Articolul 6
Informaţii de furnizat

În plus faţă de celelalte cerinţe stabilite în dreptul comunitar, statele membre veghează ca acele comunicări comerciale care fac parte dintr-un serviciu al societăţii informaţionale sau care constituie un astfel de serviciu să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:

(a) comunicarea comercială trebuie să poată fi identificată în mod clar ca atare;

(b) persoana fizică sau juridică pe seama căreia se face comunicarea comercială poate fi identificată în mod clar;

(c) ofertele promoţionale, cum ar fi reducerile de preţ, primele şi cadourile, atunci când sunt permise în statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii, pot fi identificate în mod clar ca atare, iar condiţiile pentru a beneficia de acestea sunt uşor accesibile şi sunt prezentate clar şi neechivoc;

(d) concursurile şi jocurile promoţionale, atunci când sunt permise în statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii, pot fi identificate în mod clar ca atare, iar condiţiile de participare sunt uşor accesibile şi sunt prezentate clar şi neechivoc.

Articolul 7
Comunicările comerciale nesolicitate

1. În plus faţă de celelalte cerinţe prevăzute în dreptul comunitar, statele membre care autorizează comunicaţiile comerciale prin poştă electronică nesolicitate veghează ca astfel de comunicări comerciale efectuate de un furnizor de servicii stabilit pe teritoriul lor să poată fi identificate în mod clar şi neechivoc imediat ce sunt primite de destinatar.

2. Fără a aduce atingere Directivei 97/7/CE şi Directivei 97/66/CE, statele membre iau măsuri menite să garanteze că furnizorii de servicii care expediază comunicări comerciale nesolicitate prin poşta electronică consultă cu regularitate şi respectă registrele "opt-out" în care se pot înregistra persoanele fizice care nu doresc să primească astfel de comunicări.

Articolul 8
Profesii reglementate

1. Statele membre veghează ca utilizarea comunicărilor comerciale care fac parte dintr-un serviciu al societăţii informaţionale sau constituie un astfel de serviciu prestat de un membru al unei profesii reglementate este permisă sub rezerva respectării normelor profesionale privind, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul profesional şi onestitatea faţă de clienţi şi alţi membri ai profesiei.

2. Fără a aduce atingere autonomiei organismelor şi asociaţiilor profesionale, statele membre şi Comisia încurajează aceste organisme şi asociaţii profesionale să elaboreze coduri de conduită la nivel comunitar pentru a preciza tipurile de informaţii care pot fi transmise cu sensul de comunicări comerciale, în conformitate cu normele menţionate în alin. (1).

3. La elaborarea propunerilor de iniţiative comunitare care se pot dovedi necesare pentru a asigura buna funcţionare a pieţei interne în ceea ce priveşte informaţiile prevăzute în alin. (2), Comisia ţină seama de codurile de conduită aplicabile la nivel comunitar şi acţionează în strânsă cooperare cu asociaţiile şi organismele profesionale relevante.

4. Prezenta directivă se aplică în completarea directivelor comunitare care reglementează accesul la activităţile profesiilor reglementate şi exercitarea acestora.

Secţiunea 3
Contracte încheiate prin mijloace electronice

Articolul 9
Modul de tratare a contractelor

1. Statele membre veghează ca sistemul lor juridic să facă posibilă încheierea contractelor prin mijloace electronice. Statele membre veghează în special ca regimul juridic aplicabil procesului contractual să nu creeze obstacole în calea utilizării contractelor electronice şi să nu conducă la lipsirea de efect şi de validitate juridice a contractelor din cauza încheierii lor prin mijloace electronice.

2. Statele membre pot prevedea ca alin. (1) să nu se aplice tuturor contractelor sau anumitor contracte care fac parte dintr-una din următoarele categorii:

(a) contracte care creează sau transferă drepturi asupra unor bunuri imobile, cu excepţia drepturilor de locaţiune;

(b) contracte pentru care legea impune intervenţia instanţelor judecătoreşti, a autorităţilor publice sau a profesiilor care implică exerciţiul autorităţii publice;

(c) contracte de angajament privind garanţiile şi contracte asupra unor garanţii colaterale oferite de persoane care acţionează în scopuri care nu intră în cadrul activităţii lor profesionale sau comerciale;

(d) contracte aflate sub incidenţa dreptului familiei sau a dreptului de succesiune.

3. Statele membre prezintă Comisiei categoriile prevăzute în alin. (2) cărora nu le aplică alin. (1). Statele membre prezintă Comisiei, la fiecare cinci ani, un raport privind aplicarea alin. (2), explicând motivele pentru care consideră necesar să menţină categoria prevăzută în alin. (2) lit. (b) căreia nu îi aplică alin. (1).

Articolul 10
Informaţii de furnizat

1. În plus faţă de alte cerinţe în materie de informaţii prevăzute în dreptul comunitar, statele membre veghează ca, exceptând cazul când părţile care nu sunt consumatori convin altfel, furnizorul de servicii să furnizeze cel puţin informaţiile de mai jos, formulate clar, pe înţeles, neechivoc şi înainte ca destinatarul serviciilor să lanseze comanda:

(a) diferitele etape tehnice de urmat pentru încheierea contractului;

(b) dacă este sau nu arhivat contractul încheiat de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;

(c) mijloacele tehnice de identificare şi corectare a erorilor comise la introducerea datelor, înainte de lansarea comenzii;

(d) limbile propuse pentru încheierea contractului.

2. Statele membre veghează ca, exceptând cazul când părţile care sunt consumatori convin altfel, furnizorul de servicii să indice eventualele coduri de conduită pertinente cărora i se supune, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate electronic.

3. Clauzele contractuale şi condiţiile generale furnizate destinatarului trebuie puse la dispoziţie într-un mod care să-i permită acestuia să le păstreze şi să le reproducă.

4. Alin. (1) şi (2) nu se aplică la contractele încheiate exclusiv prin schimburi de mesaje prin poşta electronică sau prin comunicări individuale echivalente.

Articolul 11
Lansarea comenzii

1. Statele membre veghează ca, exceptând cazul când părţile care nu sunt consumatori convin altfel, atunci când destinatarul serviciilor lansează comanda prin mijloace tehnologice, să aplice următoarele principii:

- furnizorul de servicii trebuie să confirme primirea comenzii fără amânări nejustificate şi prin mijloace electronice,

- comanda şi confirmarea de primire se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să aibă acces la ele.

2. Statele membre veghează ca, exceptând cazul când părţile care nu sunt consumatori convin altfel, furnizorul de servicii să pună la dispoziţia destinatarului serviciilor mijloacele tehnice adecvate, eficiente şi accesibile care să-i permită să identifice şi să corecteze erorile de introducere a datelor înainte de a lansa comanda.

3. Alin. (1) prima liniuţă şi alin. (2) nu se aplică la contractele încheiate exclusiv prin schimb de mesaje prin poşta electronică sau prin comunicări individuale echivalente.

Secţiunea 4
Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari

Articolul 12
"Simpla transmitere" ("Mere conduit")

1. Atunci când un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la reţeaua de comunicaţii, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să nu fie responsabil pentru informaţiile transmise, cu condiţia ca furnizorul:

(a) să nu iniţieze transmiterea;

(b) să nu selecteze destinatarul transmiterii; şi

2. Activităţile de transmitere şi de furnizare a accesului prevăzute în alin. (1) includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru executarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca durata stocării să nu depăşească timpul necesar transmiterii în mod rezonabil.

3. Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanţă sau autoritate administrativă să ceară furnizorului de servicii, în conformitate cu sistemele juridice din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Articolul 13
Stocarea-caching

1. Atunci când un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea printr-o reţea de comunicaţii a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să nu fie responsabil pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor transmise, atâta timp cât stocarea serveşte exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea mai departe a informaţiilor către alţi destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiţia ca:

(a) furnizorul să nu modifice informaţia;

(b) furnizorul să îndeplinească condiţiile de acces la informaţie;

(c) furnizorul să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiei, larg recunoscute pe scară largă şi folosite de întreprinderile din sector;

(d) furnizorul să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută şi folosită în industrie, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei şi

(e) furnizorul să acţioneze prompt pentru eliminarea informaţiilor pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea imediat ce ia la cunoştinţă că informaţiile transmise iniţial au fost eliminate din reţea ori accesul a fost blocat sau că o instanţă sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informaţiei sau de blocarea acesteia.

2. Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanţă sau o autoritate administrativă să solicite furnizorului de servicii, în conformitate cu sistemele juridice ale statelor membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Articolul 14
Stocarea-hosting

1. Statele membre veghează ca atunci când un serviciu al societăţii informaţionale constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul acelui serviciu să nu fie responsabil pentru informaţiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiţia ca:

(a) furnizorul să nu aibă cunoştinţă despre activitatea sau informaţia ilicită, iar în ceea ce priveşte acţiunile în daune, să nu aibă cunoştinţă de fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia este vădit ilicită sau

(b) furnizorul, din momentul în care ia la cunoştinţă despre acestea, acţionează prompt pentru a elimina informaţiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

2. Alin. (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului.

3. Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanţă sau o autoritate administrativă să impună furnizorului de servicii, în conformitate cu sistemele juridice ale statelor membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină şi nici nu afectează posibilitatea ca statele membre să instituie proceduri de reglementare a eliminării informaţiilor sau blocării accesului la acestea.

Articolul 15
Absenţa obligaţiei generale în materie de supraveghere

1. Statele membre nu trebuie să impună furnizorilor obligaţia generală de supraveghere a informaţiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile prevăzute în art. 12, 13 şi 14 şi nici obligaţia generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activităţile sunt ilicite.

2. Statele membre pot institui obligaţia furnizorilor de servicii ale societăţii informaţionale de a informa prompt autorităţile publice competente despre presupuse activităţi ilicite pe care le-ar desfăşura destinatarii serviciilor lor ori despre presupuse informaţii ilicite pe care aceştia le-ar furniza sau obligaţia de a comunica autorităţilor competente, la cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor cu care au încheiat un acord de stocare-hosting.

CAPITOLUL III
APLICARE

Articolul 16
Coduri de conduită

1. Statele membre şi Comisia încurajează:

(a) elaborarea de către asociaţiile sau organizaţiile dintr-un sector de activitate, profesionale sau de consumatori a codurilor de conduită la nivel comunitar, destinate să contribuie la buna aplicarea a art. 5 - 15;

(b) transmiterea voluntară la Comisie a proiectelor de coduri de conduită la nivel naţional sau comunitar;

(d) comunicarea către statele membre şi Comisie, de către asociaţiile şi organizaţiile dintr-un sector de activitate, profesionale sau de consumatori a evaluărilor proprii privind aplicarea codurilor lor de conduită şi la impactul acestora asupra practicilor, uzanţelor sau cutumelor referitoare la comerţul electronic;

(e) elaborarea codurilor de conduită în ceea ce priveşte protecţia minorilor şi demnitatea umană.

2. Statele membre şi Comisia încurajează implicarea asociaţiilor şi organizaţiilor reprezentând consumatorii în elaborarea şi aplicarea codurilor de conduită cu incidenţă asupra intereselor lor şi care sunt elaborate în conformitate cu alin. (1) lit. (a). Dacă este cazul, ar trebui să se consulte asociaţiile care reprezintă persoanele cu handicap vizual şi, în general, persoanele cu handicap, pentru a ţine seama de nevoile specifice ale acestora.

Articolul 17
Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor

1. Statele membre veghează ca în cazul unei neînţelegeri între un furnizor de servicii ale societăţii informaţionale şi destinatarul serviciilor, legislaţia lor să nu împiedice utilizarea mecanismelor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor, disponibile în dreptul intern, inclusiv prin mijloace electronice corespunzătoare.

2. Statele membre încurajează organismele competente în soluţionarea extrajudiciară a litigiilor, în special în ceea ce priveşte litigiile în materie de consum, să funcţioneze astfel încât să asigure garanţii procedurale corespunzătoare pentru părţile interesate.

Statele membre încurajează organismele competente în soluţionarea extrajudiciară a litigiilor să informeze Comisia despre deciziile importante pe care le iau în materie de servicii ale societăţii informaţionale, precum şi orice altă informaţie privind practicile, uzanţele sau cutumele referitoare la comerţul electronic.

Articolul 18
Acţiuni în justiţie

1. Statele membre veghează ca acţiunile în justiţie prevăzute în dreptul intern privind activităţile serviciilor societăţii informaţionale să permită adoptarea rapidă de măsuri, inclusiv măsuri interimare, destinate să ducă la încetarea oricărei încălcări presupuse şi să prevină orice altă atingere adusă intereselor respective.

2. Anexa la Directiva 98/27/CE se completează după cum urmează:

"11. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2000/31/CE din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (directiva privind comerţul electronic) (JO L 178, 17.07.2000, p. 1)".

Articolul 19
Cooperare

1. Statele membre dispun de suficiente mijloace de supraveghere şi investigaţie necesare pentru punerea în aplicare eficientă a prezentei directive şi veghează ca furnizorii de servicii să le furnizeze informaţiile necesare.

2. Statele membre cooperează cu alte state membre; în acest scop, acestea desemnează unul sau mai multe puncte de contact ale căror coordonate le comunică celorlalte state membre şi Comisiei.

3. Statele membre furnizează, cât mai repede posibil şi în conformitate cu legislaţia naţională, asistenţa şi informaţiile cerute de celelalte state membre sau de Comisie, inclusiv prin mijloacele electronice corespunzătoare.

4. Statele membre stabilesc puncte de contact accesibile cel puţin prin mijloace electronice şi de unde destinatarii serviciilor şi furnizorii de servicii pot:

(a) să obţină informaţii generale cu privire la drepturile şi obligaţiile contractuale, precum şi la procedurile de înaintare a plângerilor şi la căile de atac disponibile în caz de litigiu, inclusiv cu privire la aspectele practice legate de folosirea acestor proceduri;

(b) să obţină coordonatele autorităţilor, asociaţiilor sau organizaţiilor de la care pot obţine informaţii suplimentare sau asistenţă practică.

5. Statele membre încurajează comunicarea către Comisie a oricăror decizii administrative sau judiciare importante luate pe teritoriul lor în privinţa litigiilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale, precum şi la practicile, uzanţele şi cutumele referitoare la comerţul electronic. Comisia comunică aceste decizii celorlalte state membre.

Articolul 20
Sancţiuni

Statele membre hotărăsc sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea lor. Sancţiunile prevăzute sunt eficiente, proporţionale şi disuasive.

CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII FINALE

Articolul 21
Reexaminare

1. Înainte de 17 iulie 2003 şi apoi la fiecare doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport privind aplicarea prezentei directive, însoţit, dacă este cazul, de propuneri pentru adaptarea la evoluţia juridică, tehnică şi economică din domeniul serviciilor societăţii informaţionale, în special în ceea ce priveşte prevenirea criminalităţii, protecţia minorilor, protecţia consumatorilor şi buna funcţionare a pieţei interne.

2. Examinând necesitatea adaptării prezentei directive, raportul analizează în special necesitatea de prezentare a unor propuneri referitoare la răspunderea furnizorilor de hiperlegături şi de servicii de motoare de căutare, la procedurile de notificare şi retragere ("notice and take down") şi la atribuirea răspunderii după retragerea conţinutului. Raportul analizează, de asemenea, necesitatea de a prevedea condiţii suplimentare pentru exonerarea de răspundere prevăzută în art. 12 şi 13, ţinând seama de evoluţia tehnică şi de posibilitatea de a aplica principiile pieţei interne comunicărilor comerciale prin poştă electronică nesolicitate.

Articolul 22
Transpunere

1. Statele membre pun în aplicare dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 17 ianuarie 2002. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

2. Când statele membre adoptă măsurile menţionate în alin. (1), ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 23
Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Articolul 24
Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 8 iunie 2000.

Pentru Parlamentul European                                   Pentru Consiliu
       Preşedintele                                            Preşedintele
        N. FONTAINE                                        G. d'OLIVEIRA MARTINS

ANEXĂ

DEROGĂRI DE LA ART. 3

Prevederile art. 3 alin. (3), art. 3 alin. (1) şi (2) nu se aplică:

- drepturilor de autor şi drepturilor conexe, drepturile prevăzute în Directiva 87/54/CEE¹ şi Directiva 96/9/CE², precum şi drepturilor de proprietate industrială,

- emisiilor de bani electronici de către instituţii pentru care statele membre au aplicat una din derogările prevăzute în art. 8 alin. (1) din Directiva 2000/46/CE³,

- art. 44 alin. (2) din Directiva 85/611/CEE⁴,

- art. 30 şi titlului IV din Directiva 92/49/CEE⁵, titlului IV din Directiva 92/96/CEE⁶, art. 7 şi 8 din Directiva 88/357/CEE⁷ şi art. 4 din Directiva 90/619/CEE⁸,

- libertăţii părţilor de a alege dreptul aplicabil contractului lor,

- obligaţiilor contractuale privind contractele încheiate de consumatori,

- validităţii formale a contractelor care creează sau transferă drepturi asupra bunurilor imobiliare, dacă aceste contracte sunt supuse unor cerinţe formale imperative din legislaţia statului membru unde este situat bunul imobiliar,

- autorizarea comunicărilor comerciale prin poşta electronică nesolicitate.

___________

¹ JO L 24, 27.01.1987, p. 36.

² JO L 77, 27.03.1996, p. 20.

³ Nepublicată în Jurnalul Oficial.

⁴ JO L 375, 31.12.1985, p. 3, Directivă modificată ultima dată de Directiva 95/26/CE (JO L 168, 18.07.1995, p. 7).

⁵ JO L 228, 11.08.1992, p. 1, Directivă modificată ultima dată de Directiva 95/26/CE.

⁶ JO L 360, 09.12.1992, p. 2, Directivă modificată ultima dată de Directiva 95/26/CE.

⁷ JO L 172, 04.07.1988, p. 1, Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/49/CE.

⁸ JO L 330, 29.11.1990, p. 50, Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/96/CE.