Consiliul Uniunii Europene

 
Directiva nr. 112/2006

din 28/11/2006
Publicat in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 347 din 11/12/2006

privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată


 

    DIRECTIVA 2006/112/CE A CONSILIULUI
din 28 noiembrie 2006
privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată

    CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
    având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 93,
    având în vedere propunerea Comisiei,
    având în vedere avizul Parlamentului European,
    având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European,
    întrucât:
   (1) Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare1 a fost modificată în mod substanţial în mai multe etape. La efectuarea noilor modificările ale directivei menţionate anterior, este de dorit, din motive de claritate şi raţionalizare, ca directiva menţionată să fie reformată.
   (2) Este oportun ca textul reformat să includă toate dispoziţiile încă aplicabile ale Directivei 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri2. Prin urmare, directiva menţionată anterior este necesar să fie abrogată.
   (3) Pentru a asigura că dispoziţiile sunt prezentate într-un mod clar şi raţional, în conformitate cu principiul unei mai bune legiferări, este necesar a reforma structura şi formularea directivei menţionate anterior, deşi acest lucru nu antrenează, în principiu, modificări de fond în legislaţia existentă. Cu toate acestea, un număr mic de modificări substanţiale sunt inerente exerciţiului de reformare şi este necesar să fie, totuşi, efectuate. În cazul în care asemenea modificări sunt efectuate, ele sunt enumerate în mod exhaustiv în dispoziţiile care reglementează transpunerea şi intrarea în vigoare.
   (4) Realizarea obiectivului de stabilire a pieţei interne presupune aplicarea în statele membre a legislaţiei privind impozitele pe cifra de afaceri care nu denaturează condiţiile concurenţei sau nu afectează libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Prin urmare, este necesară realizarea acestei armonizări a legislaţiei privind impozitele pe cifra de afaceri prin intermediul unui sistem privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), astfel încât să elimine, pe cât posibil, factorii care pot denatura concurenţa, atât la nivel naţional, cât şi la nivel comunitar.
   (5) Un sistem privind TVA atinge cel mai înalt grad de simplitate şi neutralitate atunci când taxa este percepută într-un mod cât mai general posibil şi atunci când sfera lui de aplicare acoperă toate etapele producţiei şi distribuţiei, precum şi prestarea de servicii. Prin urmare, adoptarea unui sistem comun care să se aplice şi comerţului cu amănuntul este în interesul pieţei interne şi al statelor membre.
   (6) Este necesar ca acest proces să se efectueze în etape, întrucât armonizarea impozitelor pe cifra de afaceri determină în statele membre modificări în structura fiscală şi consecinţe apreciabile în domeniile bugetar, economic şi social.
   (7) Sistemul comun privind TVA este necesar să conducă, chiar şi în cazul în care cotele şi scutirile nu sunt pe deplin armonizate, la o neutralitate în domeniul concurenţei, astfel încât, pe teritoriul fiecărui stat membru, bunurile şi serviciile similare să suporte aceeaşi sarcină fiscală, indiferent de lungimea lanţului de producţie şi de distribuţie.
   (8) În temeiul Deciziei 2000/597/CE, Euratom, a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor Europene3, bugetul Comunităţilor Europene este necesar să fie finanţat în totalitate, fără să aducă atingere altor venituri, din resursele proprii ale Comunităţilor. Acestea din urmă trebuie să includă resursele provenite din TVA şi obţinute prin aplicarea unei cote uniforme a taxei la baze de stabilire determinate în mod uniform şi în conformitate cu normele comunitare.
    ___________
   1 JO L 145, 13.6.1977, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/98/CE (JO L 221, 21.8.2006, p. 9).
   2 JO 71, 14.4.1967, p. 1301. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 69/463/CEE (JO L 320, 20.12.1969, p. 34).
   3 JO L 253, 7.10.2000, p. 42.

   (9) Este esenţial a se prevedea o perioadă de tranziţie care să permită adaptarea treptată a legislaţiilor naţionale în domeniile menţionate.
   (10) În respectiva perioadă de tranziţie, tranzacţiile intracomunitare efectuate de persoane impozabile, altele decât persoanele scutite de la plata impozitului, ar trebui impozitate în statul membru de destinaţie, în conformitate cu respectivele cote şi în condiţiile stabilite de către statul membru respectiv.
   (11) De asemenea, este necesar ca, în perioada de tranziţie respectivă, achiziţiile intracomunitare de o anumită valoare efectuate de persoane scutite de la plata impozitului sau de persoane juridice neimpozabile, anumite vânzări intracomunitare la distanţă şi livrarea de mijloace de transport noi persoanelor fizice sau organismelor scutite de la plata impozitului sau neimpozabile să fie impozitate în statul membru de destinaţie, în conformitate cu respectivele cote şi în condiţiile stabilite de către statul membru respectiv, în măsura în care tranzacţiile respective pot cauza, în absenţa unor dispoziţii speciale, denaturări semnificative ale concurenţei între statele membre.
   (12) Din motive legate de condiţiile lor geografice, economice şi sociale, anumite teritorii sunt excluse din sfera de aplicare a prezentei directive.
   (13) Pentru a spori caracterul nediscriminatoriu al taxei, termenul "persoană impozabilă" ar trebui definit astfel încât statele membre să îl poată utiliza pentru a include persoanele care efectuează în mod ocazional anumite tranzacţii.
   (14) Termenul "tranzacţie impozabilă" poate conduce la dificultăţi, în special în ceea ce priveşte tranzacţiile considerate ca fiind tranzacţii impozabile. Prin urmare, conceptele în cauză este necesar să fie clarificate.
   (15) În vederea facilitării schimburilor comerciale intracomunitare în domeniul lucrărilor privind bunurile mobile corporale, este necesar a stabili regimuri fiscale aplicabile tranzacţiilor respective atunci când acestea sunt efectuate pentru un client care este înregistrat în scopuri de TVA într-un alt stat membru decât cel în care tranzacţia este efectuată fizic.
   (16) O operaţiune de transport de pe teritoriul unui stat membru ar trebui considerată un transport intracomunitar de bunuri în cazul în care este legat direct de o operaţiune de transport efectuată între state membre, pentru a simplifica nu numai principiile şi regimurile de impozitare a serviciilor de transport intern respective, ci şi normele aplicabile serviciilor auxiliare şi serviciilor prestate de intermediari care participă la prestarea diferitelor servicii.
   (17) Stabilirea locului efectuării tranzacţiilor impozabile poate conduce la conflicte între statele membre privind jurisdicţia, în special în ceea ce priveşte livrarea de bunuri care necesită montaj sau prestarea de servicii. Deşi locul unde se desfăşoară o prestare de servicii ar trebui considerat în principiu ca fiind locul unde prestatorul şi-a stabilit punctul de desfăşurare a activităţii, acesta ar trebui definit ca aflându-se în statul membru al clientului, în special în cazul anumitor servicii prestate între persoane impozabile al căror cost este inclus în preţul bunurilor.
   (18) Este necesar a clarifica definiţia locului impozitării pentru anumite tranzacţii efectuate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor în timpul unui transport de călători în cadrul Comunităţii.
   (19) Electricitatea şi gazul sunt înregistrate ca bunuri în scopuri de TVA. Cu toate acestea, este foarte dificilă determinarea locului livrării. Pentru a evita dubla impozitare sau neimpozitarea şi pentru a realiza o piaţă internă veritabilă fără bariere legate de regimul TVA, locul livrării de gaz, prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale, sau de electricitate, înainte ca bunurile să atingă etapa finală de consum, este necesar să fie, prin urmare, locul în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice. Livrarea de electricitate şi de gaz în etapa finală, adică de la comercianţi şi distribuitori către consumatorul final, ar trebui impozitată la locul unde clientul utilizează şi consumă efectiv bunurile.
   (20) În cazul închirierii unor bunuri mobile corporale, aplicarea normei generale conform căreia prestările de servicii sunt impozitate în statul membru în care este stabilit prestatorul poate conduce la o denaturare semnificativă a concurenţei în cazul în care locatorul şi locatarul sunt stabiliţi în state membre diferite, iar cotele de impozitare din statele respective diferă. Prin urmare, este necesar a stabili că locul prestării unui serviciu este locul în care clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice sau în care dispune de un sediu fix pentru care a fost furnizat serviciul sau, în absenţa acestora, locul unde îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
   (21) Cu toate acestea, în ceea ce priveşte închirierea de mijloace de transport, este necesar, din motive de control, a se aplica cu stricteţe norma generală şi a se considera, astfel, locul prestării ca fiind locul în care prestatorul şi-a stabilit sediul activităţii economice.
   (22) Toate serviciile de telecomunicaţii consumate în Comunitate ar trebui impozitate pentru a preveni denaturarea concurenţei în acest domeniu. În acest scop, serviciile de telecomunicaţii prestate persoanelor impozabile stabilite în Comunitate sau clienţilor stabiliţi în ţări terţe ar trebui impozitate, în principiu, la locul în care este stabilit clientul serviciilor. Cu toate acestea, pentru a asigura impozitarea uniformă a serviciilor de telecomunicaţii prestate de persoane impozabile stabilite în teritorii terţe sau în ţări terţe unor persoane neimpozabile stabilite în Comunitate şi care sunt efectiv utilizate sau exploatate în Comunitate, este necesar ca statele membre să prevadă ca locul prestării să fie în Comunitate.
   (23) De asemenea, pentru a preveni denaturări ale concurenţei, serviciile de televiziune şi de radiodifuziune şi serviciile prestate electronic din teritorii terţe sau ţări terţe unor persoane stabilite în Comunitate sau din Comunitate unor clienţi stabiliţi în teritorii terţe sau ţări terţe ar trebui impozitate la locul de stabilire al clientului.
   (24) Conceptele de fapt generator şi exigibilitate a TVA ar trebui să fie armonizată în cazul în care introducerea sistemului comun privind TVA şi orice modificare ulterioară a acestuia produc efecte în acelaşi timp în toate statele membre.
   (25) Baza de impozitare se armonizează astfel încât aplicarea TVA tranzacţiilor impozabile să conducă la rezultate comparabile în toate statele membre.
   (26) Cu scopul de a preveni pierderea de venituri fiscale prin utilizarea părţilor legate pentru obţinerea de avantaje fiscale, este necesar, în condiţii limitate specifice, ca statele membre să aibă posibilitatea de a interveni în ceea ce priveşte baza de impozitare a livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii şi a achiziţiilor intracomunitare de bunuri.
   (27) Pentru combaterea evaziunii fiscale sau a fraudei, ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a include în baza de impozitare a unei tranzacţii care implică prelucrarea aurului de investiţii furnizat de un client valoarea aurului de investiţii respectiv în cazul în care, prin prelucrarea sa, aurul îşi pierde calitatea de aur de investiţii. Este necesar ca atunci când aplică aceste măsuri, statele membre să dispună de un anumit grad de discreţie.
   (28) Pentru evitarea denaturărilor, eliminarea controalelor fiscale la frontiere implică nu numai o bază unitară de stabilire, ci şi o aliniere suficientă între statele membre în ceea ce priveşte numărul de cote şi nivelurile cotelor.
   (29) Cota standard de TVA în vigoare în diferitele state membre, combinată cu mecanismul sistemului de tranziţie, asigură funcţionarea sistemului la un nivel acceptabil. Pentru a preîntâmpina ca divergenţe în cotele standard de TVA aplicate de statele membre să conducă la dezechilibre structurale în Comunitate şi la denaturări ale concurenţei în anumite sectoare de activitate, se fixează o cotă standard minimă de 15%, sub rezerva unor revizuiri.
   (30) Este necesar ca pentru a păstra caracterul neutru al TVA, cotele aplicate de statele membre să permită, ca regulă generală, deducerea TVA aplicate în etapa anterioară.
   (31) În perioada de tranziţie, este necesar să fie permise anumite derogări privind numărul şi nivelul cotelor.
   (32) Este necesar ca pentru o mai bună apreciere a impactului cotelor reduse, Comisia să pregătească un raport de evaluare privind impactul cotelor reduse aplicate serviciilor prestate la nivel local, în special în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, creşterea economică şi funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne.
   (33) Este necesar ca pentru a combate problema şomajului, statelor membre care doresc acest lucru să li se permită să experimenteze funcţionarea şi impactul, în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, ale unei reduceri a cotei TVA aplicate serviciilor cu mare aport de forţă de muncă. Reducerea respectivă poate micşora, de asemenea, tendinţele întreprinderilor în cauză de a intra sau de a se menţine în economia subterană.
   (34) Cu toate acestea, o asemenea reducere a cotei TVA nu este lipsită de riscuri pentru buna funcţionare a pieţei interne şi pentru caracterul neutru al taxei. Prin urmare, este necesar a se prevedea introducerea unei proceduri de autorizare pe o perioadă fixă, dar suficient de lungă, pentru a permite evaluarea impactului cotelor reduse aplicate serviciilor prestate local. Pentru ca o astfel de măsură să rămână verificabilă şi limitată, sfera ei de aplicare se defineşte cu stricteţe.
   (35) Este necesar a se elabora o listă comună a scutirilor, astfel încât resursele proprii ale Comunităţilor să poată fi colectate într-un mod uniform în toate statele membre.
   (36) Atât în beneficiul debitorilor de TVA, cât şi al autorităţilor administrative competente, metodele de aplicare a TVA anumitor livrări şi achiziţiilor intracomunitare de produse supuse accizelor ar trebui să fie aliniate cu procedurile şi obligaţiile privind declararea în cazul expedierilor de astfel de produse într-un alt stat membru prevăzute de Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi privind deţinerea, circulaţia şi monitorizarea acestor produse4.
   (37) Livrarea de gaz prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale şi livrarea de electricitate sunt impozitate la locul de stabilire al clientului. Prin urmare, este necesar ca pentru a evita dubla impozitare, importul de astfel de produse să fie scutit de TVA.
   (38) În ceea ce priveşte faptele generatoare de pe piaţa internă legate de schimburile comerciale intracomunitare de bunuri efectuate în perioada de tranziţie de persoane impozabile nestabilite pe teritoriul statului membru în care are loc achiziţia intracomunitară de bunuri, inclusiv tranzacţiile în lanţ, este necesar a se prevedea măsuri de simplificare care să asigure un tratament egal în toate statele membre. În acest sens, este necesar să se armonizeze dispoziţiile privind sistemul de impozitare şi debitorul de TVA datorată pentru asemenea operaţiuni. Cu toate acestea, este necesar să se excludă, în principiu, din regimurile respective, bunurile care sunt destinate a fi livrate în etapa de vânzare cu amănuntul.
   (39) Dispoziţiile care reglementează deducerile ar trebui să fie armonizate în măsura în care ele afectează sumele efectiv colectate. Proporţia de deducere ar trebui să fie calculată în mod similar în toate statele membre.
   (40) Regimul care permite regularizarea deducerilor pentru bunurile de capital pe întreaga durată de viaţă a activului, în funcţie de utilizarea sa efectivă, este necesar să poată fi aplicat, de asemenea, anumitor servicii asemănătoare bunurilor de capital.
   (41) Este necesar a se preciza care sunt debitorii de TVA, în special în cazul serviciilor prestate de o persoană care nu este stabilită în statul membru în care este datorată TVA.
   (42) Este necesar ca statele membre să fie în măsură, în anumite cazuri, să desemneze destinatarul livrărilor de bunuri sau al prestărilor de servicii ca debitori de TVA. Această măsură ar permite statelor membre să simplifice normele şi să combată evaziunea fiscală şi frauda din sectoarele identificate şi privind anumite tipuri de tranzacţii.
   (43) Este necesar ca statele membre să aibă libertatea deplină de a desemna debitorii de TVA la import.
    ___________
   4 JO L 76, 23.3.1992, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/106/CE (JO L 359, 4.12.2004, p. 30).

   (44) Este necesar ca statele membre să poată adopta dispoziţii care să prevadă că altă persoană decât debitorul de TVA este responsabilă solidar de plata taxei.
   (45) Obligaţiile persoanelor impozabile ar trebui să fie armonizate pe cât posibil, pentru a asigura garanţiile necesare pentru colectarea TVA într-un mod uniform în toate statele membre.
   (46) Utilizarea facturării electronice ar trebui să permită autorităţilor fiscale să-şi desfăşoare activităţile de monitorizare. Este necesar, prin urmare, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne, elaborarea unei liste, armonizate la nivel comunitar, cu detaliile care se menţionează pe facturi şi stabilirea unui număr de regimuri comune care reglementează utilizarea facturării electronice şi depozitarea electronică a facturilor, precum şi autofacturarea şi externalizarea operaţiunilor de facturare.
   (47) Sub rezerva unor condiţii pe care le stabilesc, statele membre ar trebui să permită elaborarea electronică a anumitor declaraţii şi să poată solicita utilizarea mijloacelor electronice.
   (48) Necesitatea unei reduceri a formalităţilor administrative şi statistice care sunt îndeplinite de întreprinderi, în special de întreprinderile mici şi mijlocii, este necesar să fie armonizată cu punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de control şi cu nevoia, atât din motive economice, cât şi fiscale, de a menţine calitatea instrumentelor statistice comunitare.
   (49) Este necesar să li se permită statelor membre să continue aplicarea regimurilor lor speciale pentru întreprinderi mici, în conformitate cu dispoziţii comune şi în vederea unei armonizări sporite.
   (50) Statele membre ar trebui să-şi păstreze libertatea de a aplica un regim special cuprinzând reduceri forfetare a TVA aferentă intrărilor pentru fermierii care nu intră sub incidenţa regimului normal. Este necesar să fie stabilite principiile de bază ale regimului special respectiv şi să fie adoptată o metodă comună de calculare a valorii adăugate de respectivii fermieri, pentru colectarea resurselor proprii.
   (51) Este necesar a se adopta un sistem comunitar de impozitare aplicabil bunurilor second-hand, obiectelor de artă, antichităţilor şi obiectelor de colecţie, cu scopul de a evita dubla impozitare şi denaturarea concurenţei între persoanele impozabile.
   (52) Aplicarea normelor comune privind TVA aurului reprezintă un obstacol important în calea utilizării acestuia pentru investiţii financiare şi justifică, prin urmare, aplicarea unui regim fiscal special, pentru a consolida, de asemenea, competitivitatea internaţională a pieţei comunitare a aurului.
   (53) Livrarea de aur de investiţii este în mod inerent similară altor instrumente financiare care sunt scutite de TVA. În consecinţă, scutirea pare a fi tratamentul fiscal cel mai adecvat pentru livrările de aur de investiţii.
   (54) Definiţia aurului de investiţie ar trebui să includă monedele de aur a căror valoare reflectă în principal preţul aurului conţinut. Din motive de transparenţă şi certitudine juridică, este necesar să fie elaborată o listă anuală a monedelor care intră sub incidenţa regimului aplicabil aurului de investiţie, care oferă garanţii operatorilor ce tranzacţionează asemenea monede. Lista respectivă nu ar trebui să aducă atingere scutirii monedelor care nu sunt incluse în listă, dar care îndeplinesc criteriile stabilite de prezenta directivă.
   (55) Pentru a preveni evaziunea fiscală şi a atenua în acelaşi timp sarcina financiară aferentă livrării de aur cu grad de puritate superior unui anumit nivel, este justificat a se permite statelor membre să desemneze clientul ca debitor de TVA.
   (56) Pentru a facilita respectarea obligaţiilor fiscale de către operatorii care prestează servicii pe cale electronică şi care nu sunt stabiliţi şi nici nu sunt obligaţi să fie înregistraţi în scopuri de TVA în Comunitate, este necesar să fie stabilit un regim special. În cadrul regimului respectiv, orice operator care prestează asemenea servicii pe cale electronică persoanelor neimpozabile din Comunitate, în cazul în care nu este altfel înregistrat în scopuri de TVA în Comunitate, ar trebui să aibă posibilitatea de a opta pentru identificare într-un singur stat membru.
   (57) Este de dorit ca dispoziţiile privind serviciile de radiodifuziune şi televiziune şi anumite servicii prestate electronic să fie instituite doar temporar şi să fie revizuite, pe baza experienţei, după o scurtă perioadă de timp.
   (58) Este necesar a promova aplicarea uniformă a dispoziţiilor prezentei directive şi, în acest scop, este necesar să se instituie un comitet consultativ pentru taxa pe valoare adăugată pentru a se permite statelor membre şi Comisiei să coopereze strâns.
   (59) Este necesar, în anumite limite şi sub rezerva anumitor condiţii, ca statele membre să poată introduce sau continua să aplice măsuri speciale de derogare de la prezenta directivă, cu scopul de a simplifica perceperea taxei sau de a preveni anumite forme de evaziune fiscală sau fraudă.
   (60) Pentru a evita situaţia de incertitudine a unui stat membru care a depus o cerere de derogare în ceea ce priveşte planurile Comisiei ca răspuns la cererea respectivă, ar trebui să se stabilească termene în care Comisia are obligaţia de a prezenta Consiliului fie o propunere de autorizare, fie o comunicare în care să îşi expună obiecţiile.
   (61) Este esenţial a se asigura aplicarea uniformă a sistemului privind TVA. Ar trebui să se adopte măsuri de punere în aplicare pentru realizarea acestui obiectiv.
   (62) Este necesar ca măsurile respective să abordeze, în special, problema dublei impozitări a tranzacţiilor transfrontaliere care poate apărea ca urmare a divergenţelor dintre statele membre în aplicarea normelor care reglementează locul efectuării tranzacţiilor impozabile.
   (63) Cu toate că sfera de aplicare a măsurilor respective este limitată, aceste măsuri pot avea un impact bugetar care poate fi semnificativ pentru unul sau mai multe state membre. Prin urmare, este justificat dreptul Consiliului de a-şi exercita competenţele de executare.
   (64) Ţinând seama de sfera lor limitată de aplicare, măsurile de punere în aplicare ar trebui să fie adoptate de către Consiliu hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei.
   (65) Întrucât, din aceste motive, obiectivele prezentei directive nu pot fi atinse în mod suficient de statele membre şi pot fi realizate, prin urmare, mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul menţionat anterior, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
   (66) Obligaţia de a transpune prezenta directivă în legislaţia naţională ar trebui să se limiteze la dispoziţiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele anterioare. Obligaţia de transpunere în legislaţia naţională a dispoziţiilor nemodificate decurge din directivele anterioare.
   (67) Este necesar ca prezenta directivă să nu aducă atingere obligaţiilor statelor membre legate de termenele de transpunere în legislaţia naţională a directivelor prevăzute în anexa XI partea B,
    ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

    CUPRINS
    TITLUL I - OBIECT ŞI SFERĂ DE APLICARE
    TITLUL II - SFERĂ DE APLICARE TERITORIALĂ
    TITLUL III - PERSOANE IMPOZABILE
    TITLUL IV - TRANZACŢII IMPOZABILE
    Capitolul 1 - Livrarea de bunuri
    Capitolul 2 - Achiziţia intracomunitară de bunuri
    Capitolul 3 - Prestarea de servicii
    Capitolul 4 - Importul de bunuri
    TITLUL V - LOCUL TRANZACŢIILOR IMPOZABILE
    Capitolul 1 - Locul livrării de bunuri
    Secţiunea 1 - Livrarea de bunuri fără transport
    Secţiunea 2 - Livrarea de bunuri cu transport
    Secţiunea 3 - Livrarea de bunuri la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor
    Secţiunea 4 - Livrarea de bunuri prin sistemele de distribuţie
    Capitolul 2 - Locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri
    Capitolul 3 - Locul prestării de servicii
    Secţiunea 1 - Normă generală
    Secţiunea 2 - Dispoziţii speciale
    Subsecţiunea 1 - Prestarea de servicii de către intermediari
    Subsecţiunea 2 - Prestarea de servicii legate de bunuri imobile
    Subsecţiunea 3 - Prestarea de servicii de transport
    Subsecţiunea 4 - Prestarea de servicii culturale şi similare, servicii auxiliare transportului sau servicii legate de bunurile mobile corporale
    Subsecţiunea 5 - Prestarea de servicii diverse
    Subsecţiunea 6 - Criteriul utilizării şi exploatării efective
    Capitolul 4 - Locul importului de bunuri
    TITLUL VI - FAPT GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TVA
    Capitolul 1 - Dispoziţii generale
    Capitolul 2 - Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii
    Capitolul 3 - Achiziţia intracomunitară de bunuri
    Capitolul 4 - Importul de bunuri
    TITLUL VII - BAZĂ DE IMPOZITARE
    Capitolul 1 - Definiţie
    Capitolul 2 - Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii
    Capitolul 3 - Achiziţia intracomunitară de bunuri
    Capitolul 4 - Importul de bunuri
    Capitolul 5 - Dispoziţii diverse
    TITLUL VIII - COTE
    Capitolul 1 - Aplicarea cotelor
    Capitolul 2 - Structura şi nivelul cotelor
    Secţiunea 1 - Cota standard
    Secţiunea 2 - Cote reduse
    Secţiunea 3 - Dispoziţii speciale
    Capitolul 3 - Dispoziţii temporare pentru anumite servicii cu un mare aport de forţă de muncă
    Capitolul 4 - Dispoziţii speciale aplicabile până la adoptarea unor regimuri definitive
    Capitolul 5 - Dispoziţii temporare
    TITLUL IX - SCUTIRI
    Capitolul 1 - Dispoziţii generale
    Capitolul 2 - Scutiri pentru anumite activităţi de interes general
    Capitolul 3 - Scutiri pentru alte activităţi
    Capitolul 4 - Scutiri pentru tranzacţiile intracomunitare
    Secţiunea 1 - Scutiri legate de livrarea de bunuri
    Secţiunea 2 - Scutiri pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri
    Secţiunea 3 - Scutiri pentru anumite servicii de transport
    Capitolul 5 - Scutiri la import
    Capitolul 6 - Scutiri la export
    Capitolul 7 - Scutiri legate de transportul internaţional
    Capitolul 8 - Scutiri legate de anumite tranzacţii considerate exporturi
    Capitolul 9 - Scutiri pentru prestările de servicii de către intermediari
    Capitolul 10 - Scutiri pentru tranzacţii legate de schimburile comerciale internaţionale
    Secţiunea 1 - Antrepozite vamale, alte antrepozite decât antrepozitele vamale şi regimuri similare
    Secţiunea 2 - Tranzacţii scutite în vederea exportului şi în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre
    Secţiunea 3 - Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi 2
    TITLUL X - DEDUCERI
    Capitolul 1 - Originea şi sfera de aplicare a dreptului de deducere
    Capitolul 2 - Proporţia de deducere
    Capitolul 3 - Restricţii privind dreptul de deducere
    Capitolul 4 - Norme care reglementează exercitarea dreptului de deducere
    Capitolul 5 - Regularizarea deducerilor
    TITLUL XI - OBLIGAŢIILE PERSOANELOR IMPOZABILE ŞI ALE ANUMITOR PERSOANE NEIMPOZABILE
    Capitolul 1 - Obligaţia de plată
    Secţiunea 1 - Debitori de TVA către autorităţile fiscale
    Secţiunea 2 - Modalităţi de plată
    Capitolul 2 - Identificare
    Capitolul 3 - Facturare
    Secţiunea 1 - Definiţie
    Secţiunea 2 - Noţiunea de factură
    Secţiunea 3 - Emiterea facturilor
    Secţiunea 4 - Conţinutul facturilor
    Secţiunea 5 - Transmiterea facturilor prin mijloace electronice
    Secţiunea 6 - Măsuri de simplificare
    Capitolul 4 - Contabilitate
    Secţiunea 1 - Definiţie
    Secţiunea 2 - Obligaţii generale
    Secţiunea 3 - Obligaţii specifice legate de stocarea tuturor facturilor
    Secţiunea 4 - Dreptul de acces la facturile stocate prin mijloace electronice într-un alt stat membru
    Capitolul 5 - Declaraţii
    Capitolul 6 - Declaraţii recapitulative
    Capitolul 7 - Dispoziţii diverse
    Capitolul 8 - Obligaţii privind anumite operaţiuni de import şi export
    Secţiunea 1 - Operaţiuni de import
    Secţiunea 2 - Operaţiuni de export
    TITLUL XII - REGIMURI SPECIALE
    Capitolul 1 - Regim special pentru întreprinderile mici
    Secţiunea 1 - Proceduri simplificate pentru impunere şi colectare
    Secţiunea 2 - Scutiri sau diminuări treptate
    Secţiunea 3 - Raportare şi reexaminare
    Capitolul 2 - Regimul comun forfetar pentru producători agricoli
    Capitolul 3 - Regim special pentru agenţiile de voiaj
    Capitolul 4 - Regimuri speciale pentru bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi
    Secţiunea 1 - Definiţii
    Secţiunea 2 - Regim special pentru comercianţi persoane impozabile
    Subsecţiunea 1 - Regimul marjei
    Subsecţiunea 2 - Regimuri tranzitorii pentru mijloacele de transport second-hand
    Secţiunea 3 - Regim special pentru vânzările prin licitaţie publică
    Secţiunea 4 - Măsuri de prevenire a denaturării concurenţei şi a evaziunii fiscale
    Capitolul 5 - Regim special pentru aurul de investiţii
    Secţiunea 1 - Dispoziţii generale
    Secţiunea 2 - Scutire de TVA
    Secţiunea 3 - Opţiune de impozitare
    Secţiunea 4 - Tranzacţii pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur
    Secţiunea 5 - Drepturi şi obligaţii speciale ale comercianţilor de aur de investiţii
    Capitolul 6 - Regim special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii pe cale electronică unor persoane neimpozabile
    Secţiunea 1 - Dispoziţii generale
    Secţiunea 2 - Regim special pentru serviciile furnizate prin mijloace electronice
    TITLUL XIII - DEROGĂRI
    Capitolul 1 - Derogări aplicate până la adoptarea regimurilor definitive
    Secţiunea 1 - Derogări pentru statele care erau membre ale Comunităţii la 1 ianuarie 1978
    Secţiunea 2 - Derogări pentru state care au aderat la Comunitate după 1 ianuarie 1978
    Secţiunea 3 - Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi 2
    Capitolul 2 - Derogări supuse autorizării
    Secţiunea 1 - Măsuri de simplificare şi măsuri de prevenire a evaziunii fiscale sau a fraudei
    Secţiunea 2 - Acorduri internaţionale
    TITLUL XIV - DISPOZIŢII DIVERSE
    Capitolul 1 - Măsuri de punere în aplicare
    Capitolul 2 - Comitetul TVA
    Capitolul 3 - Cursuri de schimb
    Capitolul 4 - Alte taxe, drepturi şi impuneri
    TITLUL XV - DISPOZIŢII FINALE
    Capitolul 1 - Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre
    Capitolul 2 - Măsuri tranzitorii aplicabile în contextul aderării la Uniunea Europeană
    Capitolul 3 - Transpunere şi intrare în vigoare
    ANEXA I - LISTA ACTIVITĂŢILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (1) AL TREILEA PARAGRAF
    ANEXA II - LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR FURNIZATE PRIN MIJLOACE ELECTRONICE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 56 ALINEATUL (1) LITERA (K)
    ANEXA III - LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ŞI PRESTĂRILOR DE SERVICII CĂRORA LE POT FI APLICATE COTELE REDUSE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 98
    ANEXA IV - LISTA SERVICIILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 106
    ANEXA V - CATEGORII DE BUNURI REGLEMENTATE DE ALTE REGIMURI DE ANTREPOZIT DECÂT ANTREPOZITUL VAMAL PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 160 ALINEATUL (2)
    ANEXA VI - LISTA LIVRĂRILOR DE BUNURI ŞI PRESTĂRILOR DE SERVICII PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 199 ALINEATUL (1) LITERA (D)
    ANEXA VII - LISTA ACTIVITĂŢILOR DE PRODUCŢIE AGRICOLĂ PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 4
    ANEXA VIII - LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR AGRICOLE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 5
    ANEXA IX -OBIECTE DE ARTĂ, OBIECTE DE COLECŢIE ŞI ANTICHITĂŢI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 311 ALINEATUL (1) PUNCTELE 2, 3 ŞI 4
    Partea A - Obiecte de artă
    Partea B - Obiecte de colecţie
    Partea C - Antichităţi
    ANEXA X - LISTA TRANZACŢIILOR SUPUSE DEROGĂRILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 370, 371 ŞI 380-390
    Partea A - Tranzacţii pe care statele membre pot continua să le impoziteze
    Partea B - Tranzacţii pe care statele membre pot continua să le scutească
    ANEXA XI Partea A - Directive abrogate cu modificările lor succesive
    Partea B - Termene de transpunere în legislaţia naţională (prevăzute la articolul 411)
    ANEXA XII - TABEL DE CORESPONDENŢĂ

   TITLUL I
  OBIECT ŞI SFERĂ DE APLICARE

   Articolul 1
 
   1. Prezenta directivă stabileşte sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată (TVA).
   2. Principiul sistemului comun privind TVA presupune aplicarea asupra bunurilor şi serviciilor a unei taxe generale de consum exact proporţională cu preţul bunurilor şi serviciilor, indiferent de numărul de tranzacţii care au loc în procesul de producţie şi de distribuţie anterior etapei în care este percepută taxa.
    La fiecare tranzacţie, TVA, calculată la preţul bunurilor sau serviciilor la o cotă aplicabilă bunurilor sau serviciilor respective, este exigibilă după deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale preţului.
    Sistemul comun privind TVA se aplică până la etapa de vânzare cu amănuntul, inclusiv.

   Articolul 2
 
   1. Următoarele tranzacţii sunt supuse TVA:
   (a) livrările de bunuri cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare;
   (b) achiziţia intracomunitară de bunuri cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către:
   (i) o persoană impozabilă care acţionează ca atare sau o persoană juridică neimpozabilă, în cazul în care vânzătorul este o persoană impozabilă care acţionează ca atare şi care nu poate beneficia de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolele 282-292 şi care nu este reglementată de articolul 33 sau 36;
   (ii) în cazul mijloacelor de transport noi, o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei alte achiziţii nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau orice altă persoană neimpozabilă;
   (iii) în cazul produselor supuse accizelor, atunci când accizele la achiziţia intracomunitară sunt exigibile, în temeiul Directivei 92/12/CEE, pe teritoriul statului membru, o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei alte achiziţii nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1);
   (c) prestarea de servicii cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare;
   (d) importul de bunuri.
   2. (a) În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), sunt considerate "mijloace de transport" următoarele mijloace de transport, în cazul în care sunt destinate transportului de persoane sau de bunuri:
   (i) vehiculele terestre cu motor a căror capacitate depăşeşte 48 centimetri cubi sau a căror putere depăşeşte 7,2 kilowaţi;
   (ii) navele care depăşesc 7,5 metri în lungime, cu excepţia navelor utilizate pentru navigaţia în larg şi transportul de călători efectuat cu plată şi a navelor utilizate pentru activităţi comerciale, industriale sau de pescuit sau pentru salvare şi asistenţă pe mare sau pentru pescuitul de coastă;
   (iii) aeronavele a căror masă de decolare depăşeşte 1 550 kilograme, cu excepţia aeronavelor utilizate de companii aeriene care funcţionează pe baza unei remunerări în principal pe rute internaţionale.
   (b) Aceste mijloace de transport sunt considerate "noi" în cazul:
   (i) vehiculelor terestre cu motor, atunci când livrarea are loc în termen de şase luni de la data primei intrări în folosinţă sau atunci când vehiculul a parcurs maximum 6 000 de kilometri;
   (ii) navelor, atunci când livrarea are loc în termen de trei luni de la data primei intrări în folosinţă sau atunci când nava a navigat maximum 100 de ore;
   (iii) aeronavelor, atunci când livrarea are loc în termen de trei luni de la data primei intrări în folosinţă sau atunci când aeronava a zburat maximum 40 de ore;
   (c) statele membre stabilesc condiţiile în care pot fi considerate ca stabilite datele prevăzute la litera (b).
   3. "Produse supuse accizelor" înseamnă produsele energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice şi tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite de legislaţia comunitară actuală, exceptând gazul furnizat prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale sau electricitatea.

   Articolul 3
 
   1. Prin derogare de la articolul (2) alineatul (1) litera (b) punctul (i), nu sunt supuse TVA următoarele tranzacţii:
   (a) achiziţia intracomunitară de bunuri de către o persoană impozabilă sau de către o persoană juridică neimpozabilă, atunci când livrarea de astfel de bunuri pe teritoriul statului membru de achiziţie este scutită în temeiul articolelor 148 şi 151;
   (b) achiziţia intracomunitară de bunuri, alta decât cea prevăzută la litera (a) şi la articolul 4 şi alta decât achiziţia de mijloace de transport noi sau de produse supuse accizelor, de către o persoană impozabilă pentru activităţile sale agricole, forestiere sau de pescuit supuse regimului forfetar comun pentru fermieri sau de către o persoană impozabilă care efectuează doar livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care TVA nu este deductibilă sau de către o persoană juridică neimpozabilă.
   2. Alineatul (1) litera (b) se aplică numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   (a) în anul calendaristic curent, valoarea totală a achiziţiilor intracomunitare de bunuri nu depăşeşte un prag pe care îl stabilesc statele membre, dar care nu poate fi mai mic de 10 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
   (b) în anul calendaristic anterior, valoarea totală a achiziţiilor intracomunitare de bunuri nu a depăşit pragul prevăzut la litera (a).
    Pragul care serveşte ca referinţă constă în valoarea totală, fără TVA datorată sau plătită în statul membru din care s-a efectuat expedierea sau transportul bunurilor, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alineatul (1) litera (b).
   3. Statele membre acordă persoanelor impozabile şi persoanelor juridice neimpozabile eligibile în temeiul alineatului (1) litera (b) dreptul de a opta pentru regimul general prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i).
    Statele membre stabilesc modalităţile de exercitare a opţiunii prevăzute la primul paragraf, care, în orice caz, acoperă o perioadă de doi ani calendaristici.

   Articolul 4
 
    Pe lângă tranzacţiile prevăzute la articolul 3, nu sunt supuse TVA următoarele tranzacţii:
   (a) achiziţia intracomunitară de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci când vânzătorul este un comerciant persoană impozabilă care acţionează ca atare şi atunci când TVA a fost aplicată bunurilor în statul membru din care s-a efectuat expedierea sau transportul lor, în conformitate cu regimul marjei prevăzut la articolele 312-325;
   (b) achiziţia intracomunitară de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă care acţionează ca atare şi atunci când TVA a fost aplicată mijloacelor de transport în statul membru din care s-a efectuat expedierea sau transportul lor, în conformitate cu regimurile tranzitorii pentru mijloace de transport second-hand;
   (c) achiziţia intracomunitară de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci când vânzătorul este un organizator de vânzări prin licitaţie publică, ce acţionează ca atare, şi atunci când TVA a fost aplicată bunurilor în statul membru din care s-a efectuat expedierea sau transportul lor, în conformitate cu regimurile speciale pentru vânzări prin licitaţie publică.

   TITLUL II
  SFERĂ DE APLICARE TERITORIALĂ

   Articolul 5
 
    În sensul aplicării prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
   (1) "Comunitate" şi "teritoriul Comunităţii" înseamnă teritoriile statelor membre definite la punctul 2;
   (2) "stat membru" şi "teritoriul unui stat membru" înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii căruia i se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în conformitate cu articolul 299 din tratat, cu excepţia oricărui teritoriu dintre cele prevăzute la articolul 6 din prezenta directivă;
   (3) "teritorii terţe" înseamnă teritoriile prevăzute la articolul 6;
   (4) "ţară terţă" înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică tratatul.

   Articolul 6
 
   1. Prezenta directivă nu se aplică următoarelor teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
   (a) Muntele Athos;
   (b) Insulele Canare;
   (c) departamentele franceze de peste mări;
   (d) Insulele Aland;
   (e) Insulele anglo-normande.
   2. Prezenta directivă nu se aplică următoarelor teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
   (a) Insula Heligoland;
   (b) teritoriul Busingen:
   (c) Ceuta;
   (d) Melilla;
   (e) Livigno;
   (f) Campione d'Italia;
   (g) apele italiene ale Lacului Lugano.

   Articolul 7
 
   1. Ţinând seama de convenţiile şi tratatele încheiate cu Franţa, Regatul Unit şi, respectiv, Cipru, Principatul Monaco, Insula Man şi zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate, în sensul aplicării prezentei directive, ca ţări terţe.
   2. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că tranzacţiile provenite din Principatul Monaco sau destinate acestui teritoriu sunt considerate tranzacţii provenite din Franţa sau destinate acestei ţări, că tranzacţiile provenite din Insula Man sau destinate acestui teritoriu sunt considerate tranzacţii provenite din Regatul Unit sau destinate acestei ţări şi că tranzacţiile provenite din zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sau destinate acestor zone sunt considerate tranzacţii provenite din Cipru sau destinate acestei ţări.

   Articolul 8
 
    În cazul în care Comisia consideră că dispoziţiile prevăzute la articolele 6 şi 7 nu mai sunt justificate, în special în ceea ce priveşte concurenţa loială sau resursele proprii, ea prezintă Consiliului propuneri în consecinţă.

   TITLUL III
  PERSOANE IMPOZABILE

   Articolul 9
 
   1. "Persoană impozabilă" înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective. Orice activitate a producătorilor, comercianţilor sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activităţile miniere şi agricole şi activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale, este considerată "activitate economică". În special exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter permanent este considerată activitate economică.
   2. Pe lângă persoanele prevăzute la alineatul (1), orice persoană care, în mod ocazional, furnizează un mijloc de transport nou, expediat sau transportat clientului de către vânzător sau client sau în numele vânzătorului sau al clientului la o destinaţie situată în afara teritoriului unui stat membru, dar pe teritoriul Comunităţii, este considerată o persoană impozabilă.

   Articolul 10
 
    Condiţia prevăzută la articolul 9 alineatul (1) ca activitatea economică să fie efectuată "în mod independent" exclude de la plata TVA salariaţii şi alte persoane în măsura în care acestea sunt legate de un angajator printr-un contract de muncă sau prin orice alte legături juridice care dau naştere relaţiei angajator-angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea şi răspunderea angajatorului.

   Articolul 11
 
    După consultarea comitetului consultativ pentru taxa pe valoarea adăugată (denumit în continuare "comitetul TVA"), fiecare stat membru poate considera ca unică persoană impozabilă orice persoane stabilite pe teritoriul statului membru respectiv care, fiind independente din punct de vedere juridic, sunt strâns legate între ele prin legături financiare, economice şi organizaţionale.
    Un stat membru care îşi exercită opţiunea prevăzută la primul paragraf poate adopta orice măsuri considerate necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin utilizarea prezentei dispoziţii.

   Articolul 12
 
   1. Statele membre pot considera ca persoană impozabilă orice persoană care efectuează, în mod ocazional, o tranzacţie legată de activităţile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf şi, în special, una dintre următoarele tranzacţii:
   (a) livrarea unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri şi a terenului pe care se află clădirea, înaintea primei ocupări;
   (b) livrarea de terenuri pentru construcţii.
   2. În sensul alineatului (1) litera (a), "clădire" înseamnă orice structură fixată pe pământ sau în pământ.
    Statele membre pot stabili modalităţile de aplicare a criteriului prevăzut la alineatul (1) litera (a) în cazul transformărilor de clădiri şi pot stabili definiţia noţiunii de "teren pe care se află o clădire".
    Statele membre pot aplica alte criterii decât cel al primei ocupări, precum perioada scursă între data terminării construcţiei şi data primei livrări sau perioada scursă între data primei ocupări şi data următoarei livrări, cu condiţia ca perioadele respective să nu depăşească cinci ani şi, respectiv, doi ani.
   3. În sensul alineatului (1) litera (b), "teren pentru construcţii" înseamnă orice teren neamenajat sau amenajat, definit ca atare de statele membre.

   Articolul 13
 
   1. Statele, autorităţile regionale şi locale şi alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau tranzacţiile în care se angajează ca autorităţi publice, chiar şi atunci când colectează taxe, redevenţe, contribuţii sau plăţi în legătură cu activităţile sau tranzacţiile respective.
    Cu toate acestea, atunci când se angajează în asemenea activităţi sau tranzacţii, ele sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau tranzacţiile respective în măsura în care calitatea lor de persoane neimpozabile determină denaturări semnificative ale concurenţei.
    În orice caz, organismele de drept public sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile prevăzute în anexa I, cu condiţia ca activităţile respective să nu fie efectuate la o scară neglijabilă.
   2. Statele membre pot considera ca activităţi ale autorităţilor publice activităţile efectuate de organismele de drept public, scutite în temeiul articolelor 132, 135, 136, 371, 374-377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) sau al articolelor 380-390.

   TITLUL IV
  TRANZACŢII IMPOZABILE

   CAPITOLUL 1
  Livrarea de bunuri

   Articolul 14
 
   1. "Livrare de bunuri" înseamnă transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale ca proprietar.
   2. Pe lângă tranzacţia prevăzută la alineatul (1), fiecare dintre următoarele tranzacţii este considerată livrare de bunuri:
   (a) transferul, printr-un ordin emis de o autoritate publică sau în numele unei autorităţi publice sau în condiţiile prevăzute de lege,, al dreptului de proprietate asupra unui bun cu plata unei compensaţii;
   (b) predarea efectivă a bunurilor în temeiul unui contract de închiriere a bunurilor pe o anumită perioadă sau de vânzare cu plată în rate a bunurilor, care prevede că, în condiţii normale, dreptul de proprietate este dobândit cel târziu la plata ultimei rate;
   (c) transferul de bunuri în temeiul unui contract cu plata unui comision la cumpărare sau vânzare.
   3. Statele membre pot considera predarea anumitor lucrări de construcţii ca o livrare de bunuri.

   Articolul 15
 
   1. Electricitatea, gazul, căldura, agentul frigorific şi produsele similare sunt considerate bunuri corporale.
   2. Statele membre pot considera ca bunuri corporale următoarele:
   (a) anumite interese în bunuri imobile;
   (b) drepturile reale care conferă titularului un drept de utilizare asupra bunurilor imobile;
   (c) acţiunile sau interesele echivalente acţiunilor care conferă titularului de jure sau de facto drepturi de proprietate sau de posesie asupra bunurilor imobile sau a unei părţi din acestea.

   Articolul 16
 
    Utilizarea de către o persoană impozabilă a bunurilor care fac parte din activele întreprinderii în interes propriu sau în interesul personalului său, transferul lor gratuit sau, mai general, utilizarea lor în alte scopuri decât cele legate de desfăşurarea activităţii sunt considerate livrări de bunuri efectuate cu titlu oneros atunci când TVA la bunurile respective sau la părţi componente ale bunurilor respective a fost total sau parţial dedusă.
    Cu toate acestea, utilizarea bunurilor ca eşantioane sau pentru oferirea de cadouri de mică valoare în scopul desfăşurării activităţii nu este considerată livrare de bunuri cu titlul oneros.

   Articolul 17
 
   1. Transferul de către o persoană impozabilă a unor bunuri care fac parte din activele întreprinderii către un alt stat membru este considerat livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.
    "Transfer către alt stat membru" înseamnă expedierea sau transportul de bunuri mobile corporale de către persoana impozabilă sau în numele acesteia, în scopul desfăşurării activităţii sale, către o destinaţie din afara teritoriului statului membru în care se află bunurile, dar în interiorul Comunităţii.
   2. Expedierile sau transporturile în scopul oricăreia dintre următoarele tranzacţii nu sunt considerate transfer către alt stat membru:
   (a) livrarea de bunuri de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru în care este destinaţia expedierii sau transportului, în condiţiile stabilite la articolul 33;
   (b) livrarea de bunuri, pentru instalare sau montare de către furnizor sau în numele acestuia, de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru în care este destinaţia expedierii sau transportului, în condiţiile stabilite la articolul 36;
   (c) livrarea de bunuri de către persoana impozabilă la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui tren în cursul unei operaţiuni de transport de călători, în condiţiile stabilite la articolul 37;
   (d) livrarea de gaz prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale sau de electricitate, în condiţiile stabilite la articolele 38 şi 39;
   (e) livrarea de bunuri de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru, în condiţiile stabilite la articolele 138, 146, 147, 148, 151 sau 152;
   (f) prestarea unui serviciu realizată pentru persoana impozabilă şi constând în prelucrarea bunurilor în cauză efectuată fizic pe teritoriul statului membru în care este destinaţia expedierii sau transportului, cu condiţia ca bunurile, după prelucrare, să fie returnate persoanei impozabile respective în statul membru din care au fost expediate sau transportate iniţial;
   (g) utilizarea temporară a bunurilor pe teritoriul statului membru în care este destinaţia expedierii sau transportului, în scopul prestării de servicii de către persoana impozabilă stabilită în statul membru din care s-a efectuat expedierea sau transportul bunurilor;
   (h) utilizarea temporară a bunurilor, pe o perioadă care nu depăşeşte douăzeci şi patru de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în care importul aceloraşi bunuri dintr-o ţară terţă în vederea utilizării lor temporare este reglementată de regimuri de admitere temporară cu scutire completă de drepturi de import.
   3. În cazul în care una dintre condiţiile care reglementează eligibilitatea în temeiul alineatului (2) nu mai este îndeplinită, se consideră că bunurile au fost transferate în alt stat membru. În asemenea cazuri, se consideră că transferul are loc în momentul în care condiţia încetează să fie îndeplinită.

   Articolul 18
 
    Statele membre pot considera ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros fiecare dintre următoarele tranzacţii:
   (a) utilizarea de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale a bunurilor produse, construite, extrase, prelucrate, cumpărate sau importate în cursul activităţii respective, în cazul în care TVA la bunurile respective nu este pe deplin deductibilă în cazul în care ele sunt achiziţionate de la altă persoană plătitoare de examen;
   (b) utilizarea bunurilor de către o persoană impozabilă într-un domeniu de activitate neimpozabil, atunci când TVA la bunurile respective a devenit total sau parţial deductibilă la achiziţia lor sau la utilizarea lor în conformitate cu litera (a);
   (c) cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 19, păstrarea bunurilor de către o persoană impozabilă sau de către succesorii acesteia atunci când ea încetează să desfăşoare o activitate economică impozabilă, în cazul în care TVA la bunurile respective a devenit total sau parţial deductibilă la achiziţia lor sau la utilizarea lor în conformitate cu litera (a).

   Articolul 19
 
    În cazul unui transfer, efectuat cu titlu oneros sau gratuit sau sub formă de aport la o societate, al totalităţii activelor sau al unei părţi din acestea, statele membre pot considera că nu a avut loc nici o livrare de bunuri şi că persoana căreia îi sunt transferate bunurile este succesorul cedentului.
    Statele membre pot adopta, în cazurile în care beneficiarul nu este pe deplin o persoană impozabilă, măsurile necesare pentru a preveni denaturarea concurenţei. De asemenea, acestea pot adopta orice măsuri necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin aplicarea prezentului articol.

   CAPITOLUL 2
  Achiziţia intracomunitară de bunuri

   Articolul 20
 
    "Achiziţie intracomunitară de bunuri" înseamnă achiziţia dreptului de a dispune ca proprietar de bunuri mobile corporale expediate sau transportate către persoana care achiziţionează bunurile de către vânzător sau de către persoana care achiziţionează bunurile sau în numele acestora, într-un alt stat membru decât cel din care s-a efectuat expedierea sau transportul bunurilor.
    Atunci când bunurile achiziţionate de o persoană juridică neimpozabilă sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu terţ sau dintr-o ţară terţă şi importate de persoana juridică neimpozabilă respectivă într-un alt stat membru decât cel în care este destinaţia expedierii sau transportului, se consideră că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru de import. Statul membru respectiv acordă importatorului desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca debitor de TVA o rambursare a TVA plătite pentru importul bunurilor, cu condiţia ca importatorul să stabilească faptul că TVA a fost aplicată achiziţiei sale în statul membru în care este destinaţia expedierii sau transportului bunurilor.

   Articolul 21
 
    Utilizarea de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii sale, a unor bunuri expediate sau transportate de persoana impozabilă respectivă sau în numele acesteia din alt stat membru, în care bunurile au fost produse, extrase, prelucrate, cumpărate sau achiziţionate în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) sau în care au fost importate de persoana impozabilă respectivă în scopul desfăşurării activităţii sale este considerată o achiziţie intracomunitară de bunuri cu titlu oneros.

   Articolul 22
 
    Utilizarea de către forţele armate ale unui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, în scop propriu sau pentru personalul civil care le însoţeşte, a unor bunuri pe care nu le-au cumpărat în conformitate cu normele generale care reglementează impozitarea pe piaţa internă a unui stat membru este considerată o achiziţie intracomunitară de bunuri cu titlu oneros, atunci când importul bunurilor în cauză nu poate beneficia de scutirea prevăzută la articolul 143 litera (h).

   Articolul 23
 
    Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că o tranzacţie care a fost clasificată ca o livrare de bunuri, în cazul în care a fost efectuată pe teritoriul lor de o persoană impozabilă care acţionează ca atare, este considerată o achiziţie intracomunitară de bunuri.

   CAPITOLUL 3
  Prestarea de servicii

   Articolul 24
 
   1. "Prestare de servicii" înseamnă orice tranzacţie care nu reprezintă o livrare de bunuri.
   2. "Servicii de telecomunicaţii" înseamnă servicii legate de transmisia, emisia şi recepţia de semnale, cuvinte, imagini şi sunete sau de informaţii de orice natură prin fir, radio, sisteme optice sau alte sisteme electromagnetice, inclusiv transferul sau alocarea aferentă a dreptului de utilizare a capacităţilor pentru transmisia, emisia sau recepţia respectivă, inclusiv furnizarea de acces la reţelele globale de informaţii.

   Articolul 25
 
    O prestare de servicii poate consta, inter alia, din una dintre următoarele tranzacţii:
   (a) alocarea de bunuri necorporale, fie că fac sau nu obiectul unui titlu;
   (b) obligaţia de a se abţine de la o acţiune sau o situaţie sau de a tolera o acţiune sau o situaţie;
   (c) prestarea de servicii în temeiul unui ordin emis de o autoritate publică sau în numele unei autorităţi publice sau în termenii legii.

   Articolul 26
 
   1. Fiecare dintre următoarele tranzacţii este considerată o prestare de servicii efectuată cu titlu oneros:
   (a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele unei întreprinderi pentru nevoile personale ale unei persoane impozabile sau ale personalului acesteia sau, mai general, în alte scopuri decât pentru desfăşurarea activităţii sale, atunci când TVA la bunurile respective a fost complet sau parţial deductibilă;
   (b) prestarea de servicii efectuată cu titlu gratuit de către o persoană impozabilă pentru nevoile sale personale sau ale personalului său sau, mai general, în alte scopuri decât pentru desfăşurarea activităţii sale.
   2. Statele membre pot deroga de la alineatul (1), cu condiţia ca derogarea respectivă să nu conducă la denaturări ale concurenţei.

   Articolul 27
 
    Pentru a preveni denaturarea concurenţei şi după consultarea comitetului TVA, statele membre pot considera ca o prestare de servicii efectuată cu titlu oneros prestarea de către o persoană impozabilă a unui serviciu în scopul desfăşurării activităţii sale, atunci când TVA la un astfel de serviciu nu este complet deductibilă în cazul în care serviciul este prestat de o altă persoană impozabilă.

   Articolul 28
 
    Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul unei alte persoane ia parte la o prestare de servicii, se consideră că ea a primit şi a prestat ea însăşi serviciile respective.

   Articolul 29
 
    Articolul 19 se aplică în mod similar prestării de servicii.

   CAPITOLUL 4
  Importul de bunuri

   Articolul 30
 
    "Import de bunuri" înseamnă intrarea în Comunitate a unor bunuri care nu se află în liberă circulaţie în sensul articolului 24 din tratat.
    Pe lângă tranzacţia prevăzută la primul paragraf, este considerată import de bunuri şi intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ care face parte din teritoriul vamal al Comunităţii.

   TITLUL V
  LOCUL TRANZACŢIILOR IMPOZABILE

   CAPITOLUL 1
  Locul livrării de bunuri

   Secţiunea 1
  Livrarea de bunuri fără transport

   Articolul 31
 
    În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care este efectuată livrarea.

   Secţiunea 2
  Livrarea de bunuri cu transport

   Articolul 32
 
    Atunci când bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau de client sau de o terţă persoană, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul bunurilor către client.
    Cu toate acestea, în cazul în care expedierea sau transportul bunurilor începe într-un teritoriu terţ sau într-o ţară terţă, atât locul livrării de către importatorul desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca fiind debitor de TVA, cât şi locul oricărei livrări ulterioare sunt considerate a fi situate în statul membru de import al bunurilor.

   Articolul 33
 
   1. Prin derogare de la articolul 32, locul livrării de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia dintr-un alt stat membru decât cel în care este destinaţia expedierii sau transportului este considerat a fi locul unde se află bunurile la momentul la care se încheie expedierea sau transportul bunurilor la client, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   (a) livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei achiziţii intracomunitare de bunuri nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
   (b) bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau instalare, cu sau fără funcţionare de probă, de către furnizor sau în numele acestuia.
   2. În cazul în care bunurile livrate sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu terţ sau dintr-o ţară terţă şi importate de furnizor într-un alt stat membru decât cel în care este destinaţia expedierii sau transportului bunurilor la client, se consideră că ele au fost expediate sau transportate din statul membru de import.

   Articolul 34
 
   1. În cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii, articolul 33 nu se aplică livrărilor de bunuri care sunt expediate sau transportate în totalitate în acelaşi stat membru, atunci când statul membru respectiv este cel în care este destinaţia expedierii sau transportului bunurilor:
   (a) bunurile livrate nu sunt produse supuse accizelor;
   (b) valoarea totală, fără TVA, a livrărilor respective efectuate în condiţiile stabilite la articolul 33 în statul membru în cauză nu depăşeşte în nici un an calendaristic 100 000 EUR sau echivalentul în moneda naţională;
   (c) valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de alte bunuri decât produsele supuse accizelor efectuate în condiţiile stabilite la articolul 33 în statul membru în cauză nu au depăşit în anul calendaristic anterior 100 000 EUR sau echivalentul în moneda naţională.
   2. Statul membru pe teritoriul căruia se află bunurile în momentul la care se încheie expedierea sau transportul lor la client poate limita pragul prevăzut la alineatul (1) la 35 000 EUR sau la echivalentul în monedă naţională, în cazul în care statul membru respectiv se teme că pragul de 100 000 EUR ar putea provoca denaturări semnificative ale concurenţei.
    Statele membre care îşi exercită opţiunea prevăzută la primul paragraf adoptă măsurile necesare pentru a informa în mod corespunzător autorităţile publice competente ale statului membru din care se efectuează expedierea sau transportul bunurilor.
   3. Comisia prezintă Consiliului, de îndată ce este posibil, un raport privind funcţionarea pragului special de 35 000 EUR prevăzut la alineatul (2), însoţit, după caz, de propuneri corespunzătoare.
   4. Statul membru pe al cărui teritoriu se află bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul lor acordă persoanelor impozabile care efectuează livrări de bunuri ce pot beneficia de dispoziţiile alineatului (1) dreptul de a opta ca locul livrării bunurilor să fie stabilit în conformitate cu articolul 33.
    Statele membre respective stabilesc modalităţile de exercitare a opţiunii prevăzute la primul paragraf, care acoperă în orice caz doi ani calendaristici.

   Articolul 35
 
    Articolele 33 şi 34 nu se aplică livrărilor de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, şi nici livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), supuse TVA în conformitate cu regimurile speciale relevante.

   Articolul 36
 
    În cazul în care bunurile expediate sau transportate de furnizor, de client sau de o terţă persoană sunt instalate sau asamblate, cu sau fără funcţionare de probă, de furnizor sau în numele acestuia, locul livrării este considerat a fi locul unde bunurile sunt instalate sau asamblate.
    În cazul în care instalarea sau asamblarea este efectuată într-un alt stat membru decât cel al furnizorului, statul membru pe al cărui teritoriu este efectuată instalarea sau montarea adoptă măsurile necesare pentru a evita dubla impozitare în statul membru respectiv.

   Secţiunea 3
  Livrarea de bunuri la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor

   Articolul 37
 
   1. În cazul în care bunurile sunt livrate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor pe traseul unei operaţiuni de transport de călători efectuat în Comunitate, locul livrării este considerat a fi punctul de plecare al operaţiunii de transport de călători.
   2. În sensul alineatului (1), "traseul unei operaţiuni de transport de călători efectuat în Comunitate" înseamnă traseul unui transport efectuat, fără o escală în afara Comunităţii, între punctul de plecare şi punctul de sosire al operaţiunii de transport de călători.
    "Punct de plecare al unei operaţiuni de transport de călători" înseamnă primul punct de îmbarcare a călătorilor prevăzut în Comunitate, după caz, după o escală în afara Comunităţii.
    "Punct de sosire al unei operaţiuni de transport de călători" înseamnă ultimul punct de debarcare prevăzut în Comunitate a călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, după caz, înaintea unei escale în afara Comunităţii.
    În cazul unei transport dus-întors, traseul de retur este considerat o operaţiune separată de transport.
   3. Comisia prezintă Consiliului, de îndată ce este posibil, un raport, însoţit, după caz, de propuneri corespunzătoare, privind locul impozitării livrării de bunuri destinate consumului la bord şi al prestării de servicii, inclusiv servicii de catering, pentru călătorii de la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor.
    Până la adoptarea propunerilor menţionate la primul paragraf, statele membre pot scuti sau pot continua să scutească, cu drept de deducere a TVA plătite în etapa anterioară, livrările de bunuri destinate consumului la bord pentru care locul impozitării este stabilit în conformitate cu alineatul (1).

   Secţiunea 4
  Livrarea de bunuri prin sistemele de distribuţie

   Articolul 38
 
   1. În cazul livrărilor de gaz prin intermediul sistemului de distribuţie a gazelor naturale sau de electricitate către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării este considerat a fi locul unde comerciantul persoană impozabilă respectiv şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau locul unde dispune de un sediu permanent pentru care sunt livrate bunurile sau, în absenţa unui astfel de sediu al activităţii sale sau a unui sediu permanent, locul unde îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
   2. În sensul alineatului (1), "comerciant persoană impozabilă" înseamnă o persoană impozabilă a cărei activitate principală legată de cumpărarea de gaz sau electricitate constă în revânzarea acestor produse şi al cărei consum propriu din aceste produse este neglijabil.

   Articolul 39
 
    În cazul livrării de gaz prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale sau de electricitate, care nu intră sub incidenţa articolului 38, locul livrării respective este considerat a fi locul unde clientul utilizează sau consumă efectiv bunurile.
    Atunci când totalitatea gazului sau a electricităţii sau o parte a acestora nu este consumată efectiv de client, se consideră că bunurile neconsumate respective au fost utilizate şi consumate la locul unde clientul şi-a stabilit sediul activităţii economice sau unde dispune de un sediu permanent pentru care sunt livrate bunurile. În absenţa unui astfel de sediu sau a unei astfel de unităţi fixe, locul utilizării şi consumului bunurilor de către client este considerat a fi locul unde acesta îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

   CAPITOLUL 2
  Locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri

   Articolul 40
 
    Locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri este considerat a fi locul unde se încheie expedierea sau transportul bunurilor la persoana care le achiziţionează.

   Articolul 41
 
    Fără să aducă atingere articolului 40, locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis numărul de identificare TVA sub care a efectuat achiziţia persoana care a achiziţionat bunurile, cu excepţia cazului în care persoana care achiziţionează bunurile stabileşte că TVA a fost aplicată achiziţiei respective în conformitate cu articolul 40.
    În cazul în care TVA este aplicată achiziţiei în conformitate cu primul paragraf, iar ulterior este aplicată, în temeiul articolului 40, achiziţiei în statul membru în care este destinaţia expedierii sau transportului bunurilor, baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în statul membru care a emis numărul de identificare TVA sub care a efectuat achiziţia persoana care a achiziţionat bunurile.

   Articolul 42
 
    Articolul 41 primul paragraf nu se aplică şi se consideră că TVA a fost aplicată achiziţiei intracomunitare de bunuri în conformitate cu articolul 40 atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   (a) persoana care a achiziţionat bunurile stabileşte că a efectuat achiziţia intracomunitară în scopul unei livrări ulterioare, pe teritoriul statului membru identificat în conformitate cu articolul 40, pentru care persoana căreia îi sunt livrate bunurile a fost desemnată debitor de TVA în conformitate cu articolul 197;
   (b) persoana care a achiziţionat bunurile a îndeplinit obligaţiile prevăzute la articolul 265 privind depunerea declaraţiei recapitulative.

   CAPITOLUL 3
  Locul prestării de servicii

   Secţiunea 1
  Normă generală

   Articolul 43
 
    Locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau locul unde dispune de un sediu permanent de la care este prestat serviciul sau, în absenţa unui astfel de sediu al activităţii sale sau a unui sediu permanent, locul unde îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

   Secţiunea 2
  Dispoziţii speciale

   Subsecţiunea 1
  Prestarea de servicii de către intermediari

   Articolul 44
 
    Locul prestării de servicii de către un intermediar care acţionează în numele şi în contul altei persoane, alta decât cele prevăzute la articolele 50 şi 54 şi la articolul 56 alineatul (1), este locul în care este efectuată tranzacţia principală în conformitate cu prezenta directivă.
    Cu toate acestea, în cazul în care clientul serviciilor prestate de intermediar este înregistrat în scopuri de TVA într-un alt stat membru decât cel pe al cărui teritoriu este efectuată tranzacţia respectivă, locul prestării de servicii de către intermediar este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

   Subsecţiunea 2
  Prestarea de servicii în legătură cu bunuri imobile

   Articolul 45
 
    Locul prestării de servicii în legătură cu bunuri imobile, inclusiv serviciile agenţilor şi experţilor imobiliari, şi serviciile de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi sau de societăţile care asigură supravegherea pe şantier este locul unde este situat bunul imobil respectiv.

   Subsecţiunea 3
  Prestarea de servicii de transport

   Articolul 46
 
    Locul prestării de servicii de transport altele decât transportul intracomunitar de bunuri este locul unde are loc transportul, în funcţie de distanţele parcurse.

   Articolul 47
 
    Locul prestării de servicii de transport intracomunitar de bunuri este locul de plecare al transportului.
    Cu toate acestea, în cazul în care transportul intracomunitar de bunuri este prestat unor clienţi înregistraţi în scopuri de TVA într-un alt stat membru decât cel de plecare al transportului, locul prestării este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

   Articolul 48
 
    "Transport intracomunitar de bunuri" înseamnă orice transport de bunuri în care locul de plecare şi locul de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite.
    "Loc de plecare" înseamnă locul unde începe efectiv transportul bunurilor, indiferent de distanţele parcurse pentru sosirea la locul unde se află bunurile.
    "Loc de sosire" înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri.

   Articolul 49
 
    Transportul de bunuri în care locul de plecare şi locul de sosire sunt situate pe teritoriul aceluiaşi stat membru este considerat transport intracomunitar de bunuri atunci când transportul respectiv este legat direct de un transport de bunuri pentru care locul de plecare şi locul de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite.

   Articolul 50
 
    Locul prestării de servicii de către un intermediar, care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intermediarul participă la transportul intracomunitar de bunuri este locul de plecare al transportului.
    Cu toate acestea, atunci când clientul serviciilor prestate de intermediar este înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru decât cel de plecare al transportului, locul prestării de servicii de către intermediar este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

   Articolul 51
 
    Statele membre pot să nu aplice TVA părţii din transportul intracomunitar de bunuri care traversează ape ce nu fac parte din teritoriul Comunităţii.

   Subsecţiunea 4
 
    Prestarea de servicii culturale şi similare, servicii auxiliare transportului sau servicii în legătură cu bunurile mobile corporale

   Articolul 52
 
    Locul prestării următoarelor servicii este locul unde serviciile sunt efectiv prestate:
   (a) activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de divertisment sau activităţi similare, inclusiv activităţile organizatorilor de astfel de activităţi, şi, după caz, servicii auxiliare;
   (b) activităţi auxiliare transportului, precum încărcarea, descărcarea, manevrarea şi activităţi similare;
   (c) evaluări ale bunurilor mobile corporale sau lucrări aferente acestor bunuri.

   Articolul 53
 
    Prin derogare de la articolul 52 litera (b), locul prestării de servicii care implică activităţi auxiliare transportului intracomunitar de bunuri, efectuate pentru clienţi înregistraţi în scopuri de TVA într-un alt stat membru decât cel pe al cărui teritoriu sunt desfăşurate efectiv activităţile, este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

   Articolul 54
 
    Locul prestării de servicii de către un intermediar, care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intermediarul participă la prestarea de servicii constând din activităţi auxiliare transportului intracomunitar de bunuri este locul unde sunt desfăşurate efectiv activităţile auxiliare.
    Cu toate acestea, atunci când clientul serviciilor prestate de intermediar este înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru decât cel pe al cărui teritoriu sunt desfăşurate efectiv activităţile auxiliare, locul prestării de servicii de către intermediar este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

   Articolul 55
 
    Prin derogare de la articolul 52 litera (c), locul prestării de servicii care implică evaluări ale bunurilor mobile corporale sau lucrări aferente acestor bunuri, efectuate pentru clienţi înregistraţi în scopuri de TVA într-un alt stat membru decât cel pe al cărui teritoriu sunt prestate efectiv serviciile, este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare TVA sub care i-a fost prestat serviciul.
    Derogarea prevăzută la primul paragraf se aplică doar atunci când bunurile sunt expediate sau transportate din statul membru în care serviciile au fost prestate efectiv.

   Subsecţiunea 5
  Prestarea de servicii diverse

   Articolul 56
 
   1. Locul prestării următoarelor servicii unor clienţi stabiliţi în afara Comunităţii sau unor persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar într-o ţară diferită de cea a prestatorului este locul unde clientul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau locul unde dispune de un sediu permanent pentru care este prestat serviciul sau, în absenţa unui astfel de loc, locul unde îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită:
   (a) transferurile şi cesiunile de drepturi de autor, brevete, licenţe, mărci de comerţ şi alte drepturi similare;
   (b) serviciile de publicitate;
   (c) serviciile prestate de consultanţi, ingineri, birourile de consultanţă, avocaţi, contabili şi alte servicii similare, precum şi prelucrările de date şi furnizarea de informaţii;
   (d) obligaţiile de a se abţine de la desfăşurarea, totală sau parţială, a unei activităţi profesionale sau a unui drept prevăzut la prezentul alineat;
   (e) tranzacţiile bancare, financiare şi de asigurări, inclusiv de reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;
   (f) punerea la dispoziţie de personal;
   (g) închirierea de bunuri mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
   (h) furnizarea de acces la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi a electricităţii şi prestarea de servicii de transport sau de transmitere prin aceste sisteme, precum şi prestarea de alte servicii direct legate de acestea;
   (i) serviciile de telecomunicaţii;
   (j) serviciile de radiodifuziune şi televiziune;
   (k) serviciile prestate electronic, precum cele prevăzute în anexa II;
   (l) prestarea de servicii de către intermediari, care acţionează în numele şi în contul altor persoane, atunci când intermediarii respectivi participă la prestarea serviciilor prevăzute la prezentul alineat.
   2. Atunci când prestatorul unui serviciu şi clientul comunică prin poştă electronică, aceasta nu înseamnă în sine că serviciul prestat este un serviciu prestat electronic în sensul alineatului (1) litera (k).
   3. Alineatul (1) literele (j) şi (k) şi alineatul (2) se aplică până la 31 decembrie 2006.

   Articolul 57
 
   1. Atunci când serviciile prevăzute la articolul 56 alineatul (1) litera (k) sunt prestate unor persoane neimpozabile stabilite într-un stat membru sau care îşi au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, de către o persoană impozabilă care şi-a stabilit sediul activităţii sale economice în afara Comunităţii sau care are un sediu permanent în afara Comunităţii de la care este prestat serviciul sau care, în absenţa unui astfel de sediu al activităţii sale sau a unui sediu permanent, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, locul prestării este locul unde persoana neimpozabilă este stabilită sau locul unde îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
   2. Alineatul (1) se aplică până la 31 decembrie 2006.

   Subsecţiunea 6
  Criteriul utilizării şi exploatării efective

   Articolul 58
 
    Pentru a evita dubla impozitare, neimpozitarea sau denaturarea concurenţei, statele membre pot considera, în ceea ce priveşte prestarea de servicii prevăzute la articolul 56 alineatul (1) şi închirierea de mijloace de transport:
   (a) locul prestării tuturor serviciilor respective sau a unora dintre ele, în cazul în care este situat pe teritoriul lor, ca fiind situat în afara Comunităţii, atunci când utilizarea şi exploatarea efectivă ale serviciilor au loc în afara Comunităţii;
   (b) locul prestării tuturor serviciilor respective sau a unora dintre ele, în cazul în care este situat în afara Comunităţii, ca fiind situat pe teritoriul lor, atunci când utilizarea şi exploatarea efective ale serviciilor au loc pe teritoriul lor.
    Cu toate acestea, prezenta dispoziţie nu se aplică serviciilor prevăzute la articolul 56 alineatul (1) litera (k), atunci când serviciile respective sunt prestate unor persoane neimpozabile.

   Articolul 59
 
   1. Statele membre aplică articolul 58 litera (b) serviciilor de telecomunicaţii prestate persoanelor neimpozabile stabilite într-un stat membru sau care îşi au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru de către o persoană impozabilă care şi-a stabilit sediul activităţii sale economice în afara Comunităţii sau care dispune de sediu permanent în afara Comunităţii de la care sunt prestate serviciile sau care, în absenţa unui astfel de sediu al activităţii sale sau a unui sediu permanent, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii.
   2. Până la 31 decembrie 2006, statele membre aplică articolul 58 litera (b) serviciilor de radiodifuziune şi televiziune, prevăzute la articolul 56 alineatul (1) litera (j), prestate unor persoane neimpozabile stabilite într-un stat membru sau care îşi au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru de către o persoană impozabilă care şi-a stabilit sediul activităţii sale economice în afara Comunităţii sau care dispune de un sediu permanent în afara Comunităţii de la care sunt prestate serviciile sau care, în absenţa unui astfel de sediu sau a unei astfel de unităţi fixe, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii.

   CAPITOLUL 4
  Locul importului de bunuri

   Articolul 60
 
    Locul importului de bunuri este statul pe al cărui teritoriu se află bunurile la momentul intrării lor în Comunitate.

   Articolul 61
 
    Prin derogare de la articolul 60, în cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile care nu se află în liberă circulaţie intră sub unul dintre regimurile sau se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 156 sau sub regimuri de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import sau sub regimuri de tranzit extern, locul importului bunurilor respective este statul membru pe al cărui teritoriu bunurile nu mai intră sub incidenţa regimurilor sau situaţiilor respective.
    În mod similar, în cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile care se află în liberă circulaţie intră sub unul dintre regimurile sau se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolele 276 şi 277, locul importului este statul membru pe al cărui teritoriu bunurile nu mai intră sub incidenţa regimurilor sau situaţiilor respective.

   TITLUL VI
  FAPT GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TVA

   CAPITOLUL 1
  Dispoziţii generale

   Articolul 62
 
    În sensul prezentei directive:
   (1) "fapt generator" înseamnă faptul prin care sunt îndeplinite condiţiile legale necesare pentru ca TVA să devină exigibilă;
   (2) TVA devine "exigibilă" atunci când autoritatea fiscală dobândeşte în temeiul legii, la un moment dat, dreptul de a solicita taxa debitorului acesteia, deşi termenul plăţii poate fi amânat.

   CAPITOLUL 2
  Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii

   Articolul 63
 
    Faptul generator are loc şi TVA devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.

   Articolul 64
 
   1. Atunci când determină deconturi sau plăţi succesive, livrarea de bunuri, alta decât cea constând în închirierea de bunuri pe o anumită perioadă de timp sau vânzarea de bunuri cu plată în rate, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (b), sau prestarea de servicii sunt considerate efectuate la expirarea perioadelor la care se referă extrasele de cont sau plăţile.
   2. Statele membre pot prevedea că, în anumite cazuri, livrarea continuă de bunuri sau prestarea continuă de servicii pe o anumită perioadă de timp se consideră efectuată la intervale de cel puţin un an.

   Articolul 65
 
    În cazul în care livrarea bunurilor sau prestarea de servicii au loc înainte de plata avansurilor, TVA devine exigibilă la încasarea plăţii şi în funcţie de suma încasată.

   Articolul 66
 
    Prin derogare de la articolele 63, 64 şi 65, statele membre pot prevedea ca TVA să devină exigibilă, pentru anumite tranzacţii sau anumite categorii de persoane impozabile, la unul din următoarele momente:
   (a) cel târziu la momentul emiterii facturii;
   (b) cel târziu la momentul încasării plăţii;
   (c) atunci când nu se emite o factură sau când aceasta este emisă târziu, într-un termen prevăzut de la data operaţiunii impozabile.

   Articolul 67
 
   1. Atunci când, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 138, bunurile expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor sunt livrate cu scutire de TVA sau atunci când bunurile sunt transferate cu scutire de TVA într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale, TVA devine exigibilă în a 15-a zi a lunii următoare celei în care intervine faptul generator.
   2. Prin derogare de la alineatul (1), TVA devine exigibilă la emiterea facturii prevăzute la articolul 220, în cazul în care factura este emisă înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care intervine faptul generator.

   CAPITOLUL 3
  Achiziţia intracomunitară de bunuri

   Articolul 68
 
    Faptul generator are loc atunci când este efectuată achiziţia intracomunitară de bunuri.
    Achiziţia intracomunitară de bunuri este considerată a fi efectuată atunci când livrarea de bunuri similare pe teritoriul statului membru respectiv este considerată a fi efectuată.

   Articolul 69
 
   1. În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, TVA devine exigibilă în a 15-a zi a lunii următoare celei în care are loc faptul generator.
   2. Prin derogare de la alineatul (1), TVA devine exigibilă la emiterea facturii prevăzute la articolul 220, în cazul în care factura este emisă înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care are loc faptul generator.

   CAPITOLUL 4
  Importul de bunuri

   Articolul 70
 
    Faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă atunci când bunurile sunt importate.

   Articolul 71
 
   1. Atunci când, la introducerea în Comunitate, bunurile intră sub unul dintre regimurile sau se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolele 156, 276 şi 277 sau sub regimuri de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import sau sub regimuri de tranzit extern, faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă doar în momentul în care bunurile nu mai intră sub incidenţa regimurilor sau situaţiilor respective.
    Cu toate acestea, atunci când bunurile importate sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau unor taxe cu efect echivalent stabilite în cadrul unei politici comune, faptul generator are loc, iar TVA devine exigibilă în momentul în care are loc faptul generator privind taxele respective, iar taxele respective devin exigibile.
   2. Atunci când bunurile importate nu sunt supuse nici uneia dintre taxele prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre aplică, în ceea ce priveşte faptul generator şi momentul la care TVA devine exigibilă, dispoziţiile în vigoare care reglementează taxele vamale.

   TITLUL VII
  BAZĂ DE IMPOZITARE

   CAPITOLUL 4
  Definiţie

   Articolul 72
 
    În sensul prezentei directive, "valoare de piaţă" înseamnă suma totală pe care, pentru obţinerea bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o plătească în condiţii de concurenţă loială, unui furnizor sau prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei.
    Atunci când nu poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă, "valoarea de piaţă" înseamnă:
   (1) pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării;
   (2) pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului.

   CAPITOLUL 2
  Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii

   Articolul 73
 
    Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la articolele 7477, baza de impozitare include toate elementele care reprezintă contraprestaţii obţinute sau care urmează să fie obţinute de către furnizor sau prestator, în schimbul livrării sau al prestării, de la client sau de la un terţ, inclusiv subvenţii direct legate de preţul livrării sau al prestării.

   Articolul 74
 
    Atunci când o persoană impozabilă utilizează sau dispune de bunuri care fac parte din activele întreprinderii sau atunci când bunurile sunt deţinute de o persoană impozabilă sau de către succesorii acesteia după ce activitatea sa economică impozabilă încetează, în conformitate cu articolele 16 şi 18, baza de impozitare este preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilite la momentul la care are loc utilizarea, dispunerea sau păstrarea.

   Articolul 75
 
    Pentru prestarea de servicii, prevăzută la articolul 26, atunci când bunurile care fac parte din activele unei întreprinderi sunt utilizate în scopuri personale sau serviciile sunt efectuate cu titlu gratuit, baza de impozitare este reprezentată de costul complet al persoanei impozabile pentru prestarea serviciilor.

   Articolul 76
 
    Pentru livrarea de bunuri constând într-un transfer în alt stat membru, baza de impozitare este preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilite la momentul efectuării transferului.

   Articolul 77
 
    Pentru prestarea de către o persoană impozabilă a unui serviciu în scopul desfăşurării activităţii sale, în conformitate cu articolul 27, baza de impozitare este reprezentată de valoarea de piaţă a serviciului prestat.

   Articolul 78
 
    Baza de impozitare include următorii factori:
   (a) impozite, prelevări şi taxe, cu excepţia TVA;
   (b) cheltuieli ocazionale, precum costuri pentru comisioane, împachetare, transport şi asigurare, impuse de furnizor clientului.
    În sensul primului paragraf litera (b), statele membre pot considera drept cheltuieli accesorii cheltuielile care fac obiectul unui acord separat.

   Articolul 79
 
    Baza de impozitare nu include următorii factori:
   (a) reduceri de preţ prin remize pentru plată anticipată;
   (b) remize şi rabaturi de preţ acordate clientului şi obţinute de acesta la momentul livrării;
   (c) sume primite de o persoană impozabilă de la client, ca rambursare a cheltuielilor efectuate în numele şi în contul clientului şi înregistrate în contabilitate într-un cont tranzitoriu.
    Este necesar ca persoana impozabilă să prezinte dovezi ale valorii efective a cheltuielilor prevăzute la primul paragraf litera (c) şi nu poate deduce TVA care ar putea fi aplicată acestora.

   Articolul 80
 
   1. Pentru a preveni evaziunea fiscală sau frauda, statele membre pot adopta măsuri în oricare dintre următoarele cazuri pentru a se asigura că, pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii care implică familia sau legături personale apropiate, legături organizaţionale, de proprietate, de afiliere, financiare sau juridice, definite de statul membru, baza de impozitare este considerată valoarea de piaţă:
   (a) atunci când contraprestaţia este mai mică decât valoarea de piaţă liberă, iar beneficiarul livrării sau al prestării nu are un drept complet de deducere în temeiul articolelor 167-171 şi articolelor 173-177;
   (b) atunci când contraprestaţia este mai mică decât valoarea de piaţă, iar furnizorul sau prestatorul nu are un drept complet de deducere în temeiul articolelor 167-171 şi articolelor 173-177, iar livrarea sau prestarea este supusă unei scutiri în temeiul articolelor 132, 135, 136, 371, 375, 376, 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) sau articolelor 380-390;
   (c) atunci când contraprestaţia este mai mare decât valoarea de piaţă, iar furnizorul sau prestatorul nu are un drept complet de deducere în temeiul articolelor 167-171 şi articolelor 173-177.
    În sensul primului paragraf, legăturile juridice pot include relaţia dintre un angajator şi un angajat sau familia angajatului sau orice alte persoane care îi sunt apropiate.
   2. Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea prevăzută la alineatul (1), ele pot restricţiona categoriile de furnizori sau beneficiari cărora li se aplică măsurile.
   3. Statele membre informează comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naţionale adoptate în temeiul alineatului (1), în măsura în care nu sunt măsuri autorizate de Consiliu înainte de 13 august 2006 în conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE şi care sunt menţinute în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

   Articolul 81
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, nu îşi exercitau opţiunea în temeiul articolului 98 de a aplica o cotă redusă pot prevedea, în cazul în care îşi exercită opţiunea în temeiul articolului 89, că, pentru livrarea de obiecte de artă, prevăzută la articolul 103 alineatul (2), este necesar ca baza de impozitare să fie egală cu o fracţiune din suma stabilită în conformitate cu articolele 73, 74, 76, 78 şi 79.
    Fracţiunea prevăzută la primul paragraf este stabilită astfel încât TVA astfel datorată să fie egală cu cel puţin 5% din suma stabilită în conformitate cu articolele 73, 74, 76, 78 şi 79.

   Articolul 82
 
    Statele membre pot prevedea că, pentru livrarea de bunuri şi prestarea de servicii, este necesar ca baza de impozitare să includă valoarea aurului de investiţii scutit în sensul articolului 346, care a fost furnizat de client pentru a fi utilizat ca bază de prelucrare şi care, drept urmare, îşi pierde calitatea de aur de investiţii scutit atunci când bunurile sunt livrate şi serviciile sunt prestate. Valoarea care se utilizează este valoarea de piaţă a aurului de investiţii la momentul la care bunurile sunt livrate şi serviciile sunt prestate.

   CAPITOLUL 3
  Achiziţia intracomunitară de bunuri

   Articolul 83
 
    Pentru achiziţia intracomunitară de bunuri, baza de impozitare se stabileşte în funcţie de aceiaşi factori utilizaţi în conformitate cu capitolul 1 în scopul determinării bazei de impozitare pentru livrarea aceloraşi bunuri pe teritoriul statului membru în cauză. În cazul tranzacţiilor considerate achiziţii intracomunitare de bunuri, prevăzute la articolele 21 şi 22, baza de impozitare este reprezentată de preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilite la momentul livrării.

   Articolul 84
 
   1. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că accizele datorate sau plătite de persoana care efectuează achiziţia intracomunitară a unui produs supus accizelor sunt incluse în baza de impozitare în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (a).
   2. Atunci când, după efectuarea achiziţiei intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziţionat bunurile obţine o rambursare a accizelor plătite în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare este redusă în mod corespunzător în statul membru pe al cărui teritoriu s-a efectuat achiziţia.

   CAPITOLUL 4
  Importul de bunuri

   Articolul 85
 
    Pentru importurile de bunuri, baza de impozitare este valoarea în vamă, stabilită în conformitate cu dispoziţiile comunitare în vigoare.

   Articolul 86
 
   1. Baza de impozitare include următorii factori, în măsura în care aceştia nu sunt deja incluşi:
   (a) impozite prelevări şi alte taxe datorate în afara statului membru de import şi cele datorate în temeiul importului, exceptând TVA care este percepută;
   (b) cheltuieli accesorii, precum costuri pentru comisioane, împachetare, transport şi asigurare, apărute până la primul loc de destinaţie pe teritoriul statului membru de import, precum şi cele care decurg din transportul către alt loc de destinaţie din Comunitate, în cazul în care locul respectiv este cunoscut la momentul apariţiei faptului generator.
   2. În sensul alineatului (1) litera (b), "primul loc de destinaţie" înseamnă locul menţionat pe scrisoarea de trăsură sau pe orice alt document sub care bunurile sunt importate în statul membru de import. În cazul în care nu există o asemenea menţiune, primul loc de destinaţie este considerat a fi locul primului transfer al încărcăturii în statul membru de import.

   Articolul 87
 
    Baza de impozitare nu include următorii factori:
   (a) reduceri de preţ prin remize pentru plată anticipată;
   (b) remize şi rabaturi de preţ acordate clientului şi obţinute de acesta la momentul importului.

   Articolul 88
 
    Atunci când bunurile exportate temporar din Comunitate sunt reimportate după ce au suferit, în afara Comunităţii, procese de reparaţie, prelucrare, adaptare, confecţionare sau reprelucrare, statele membre iau măsuri pentru a se asigura că regimul fiscal al bunurilor în scopuri de TVA este acelaşi cu cel aplicabil în cazul în care procesele de reparaţie, prelucrare, adaptare, confecţionare sau reprelucrare ar fi fost efectuate pe teritoriul lor.

   Articolul 89
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, nu îşi exercitau opţiunea în temeiul articolului 98 de a aplica o cotă redusă pot prevedea că, pentru importul de obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 2, 3 şi 4, este necesar ca baza de impozitare să fie egală cu o fracţiune din suma stabilită în conformitate cu articolele 85, 86 şi 87.
    Fracţiunea prevăzută la primul paragraf este stabilită astfel încât TVA astfel datorată să fie egală cu cel puţin 5% din suma stabilită în conformitate cu articolele 85, 86 şi 87.

   CAPITOLUL 5
  Dispoziţii diverse

   Articolul 90
 
   1. În cazul anulării, refuzului sau neplăţii totale sau parţiale sau atunci când preţul este redus după efectuarea livrării, baza de impozitare este redusă în mod corespunzător în condiţiile stabilite de statele membre.
   2. În cazul neplăţii totale sau parţiale, statele membre pot face derogare de la alineatul (1).

   Articolul 91
 
   1. Atunci când factorii utilizaţi pentru stabilirea bazei de impozitare la import sunt exprimaţi într-o altă monedă decât cea a statului membru în care este efectuată evaluarea, cursul de schimb se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile comunitare care reglementează calcularea valorii în vamă.
   2. Atunci când factorii utilizaţi pentru stabilirea bazei de impozitare a unei alte tranzacţii decât importul de bunuri sunt exprimaţi într-o altă monedă decât cea a statului membru în care este efectuată evaluarea, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs de vânzare înregistrat, la momentul la care TVA devine exigibilă, pe piaţa valutară sau pe pieţele valutare cele mai reprezentative ale statului membru în cauză sau un curs stabilit în raport cu cel de pe piaţa sau pieţele respective, în conformitate cu normele stabilite de statul membru în cauză.
    Cu toate acestea, pentru unele dintre tranzacţiile prevăzute la primul paragraf sau pentru anumite categorii de persoane impozabile, statele membre pot utiliza cursul de schimb stabilit în conformitate cu dispoziţiile comunitare în vigoare care reglementează calcularea valorii în vamă.

   Articolul 92
 
    În ceea ce priveşte costurile ambalajelor returnabile, statele membre pot adopta una dintre următoarele măsuri:
   (a) excluderea lor din baza de impozitare şi adoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că suma respectivă este regularizată în cazul în care ambalajul nu este returnat;
   (b) includerea lor în baza de impozitare şi adoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că suma respectivă este regularizată în cazul în care ambalajul este efectiv returnat.

   TITLUL VIII
  COTE

   CAPITOLUL 1
  Aplicarea cotelor

   Articolul 93
 
    Cota aplicabilă tranzacţiilor impozabile este cea în vigoare la momentul apariţiei faptului generator.
    Cu toate acestea, în următoarele situaţii, cota aplicabilă este cea în vigoare la momentul la care TVA devine exigibilă:
   (a) în cazurile prevăzute la articolele 65 şi 66;
   (b) în cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri;
   (c) pentru importul de bunuri, în cazurile prevăzute la articolul 71 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolul 71 alineatul (2).

   Articolul 94
 
   1. Cota aplicabilă unei achiziţii intracomunitare de bunuri este cea aplicabilă livrării de bunuri similare pe teritoriul statului membru.
   2. Sub rezerva opţiunii prevăzute la articolul 103 alineatul (1) de aplicare a unei cote reduse la importul de obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, cota aplicabilă importului de bunuri este cea aplicabilă livrării de bunuri similare pe teritoriul statului membru.

   Articolul 95
 
    În cazul în care cotele se modifică, statele membre pot efectua regularizări, în cazurile prevăzute la articolele 65 şi 66, pentru a ţine seama de cota aplicabilă la momentul la care bunurile au fost livrate sau serviciile au fost prestate.
    De asemenea, statele membre pot adopta toate măsurile tranzitorii adecvate.

   CAPITOLUL 2
  Structura şi nivelul cotelor

   Secţiunea 1
  Cota standard

   Articolul 96
 
    Statele membre aplică o cotă standard a TVA, care este fixată de fiecare stat membru ca procent din baza de impozitare şi care este aceeaşi pentru livrarea de bunuri şi pentru prestarea de servicii.

   Articolul 97
 
   1. De la 1 ianuarie 2006 până la 31 decembrie 2010, cota standard nu poate fi mai mică de 15%.
   2. Consiliul decide, în conformitate cu articolul 93 din tratat, în privinţa nivelului cotei standard aplicate după 31 decembrie 2010.

   Secţiunea 2
  Cote reduse

   Articolul 98
 
   1. Statele membre pot aplica fie una, fie două cote reduse.
   2. Cotele reduse se aplică numai livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii din categoriile prevăzute în anexa III.
    Cotele reduse nu se aplică serviciilor prevăzute la articolul 56 alineatul (1) litera (k).
   3. La aplicarea cotelor reduse prevăzute la alineatul (1) pentru categorii de bunuri, statele membre pot utiliza Nomenclatura combinată pentru a delimita în mod precis categoria în cauză.

   Articolul 99
 
   1. Cotele reduse se fixează ca procent din baza de impozitare, care nu poate fi mai mic de 5%.
   2. Fiecare cotă redusă este astfel stabilită încât valoarea TVA care rezultă din aplicarea cotei să permită în mod normal deducerea completă a TVA deductibile în temeiul articolelor 167-171 şi articolelor 173-177.

   Articolul 100
 
    Pe baza unui raport al Comisiei, Consiliul revizuieşte din doi în doi ani, începând din 1994, sfera de aplicare a cotelor reduse.
    În conformitate cu articolul 93 din tratat, Consiliul poate decide modificarea listei de bunuri şi servicii stabilite în anexa III.

   Articolul 101
 
    Până la 30 iunie 2007, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare globală privind impactul cotelor reduse aplicate serviciilor prestate local, inclusiv servicii de catering, în special în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, creşterea economică şi buna funcţionare a pieţei interne, pe baza unui studiu efectuat de un grup economic de reflecţie independent.

   Secţiunea 3
  Dispoziţii speciale

   Articolul 102
 
    Statele membre pot aplica o cotă redusă livrării de gaze naturale, electricitate sau încălzire urbană, cu condiţia să nu determine nici un risc de denaturare a concurenţei.
    Este necesar ca orice stat membru care intenţionează să aplice o cotă redusă în temeiul primului paragraf să informeze în prealabil Comisia în mod corespunzător. Comisia decide dacă există sau nu un risc de denaturare a concurenţei. În cazul în care Comisia nu adoptă decizia respectivă în termen de trei luni de la primirea informaţiilor, se consideră că nu există nici un risc de denaturare a concurenţei.

   Articolul 103
 
   1. Statele membre pot prevedea ca respectiva cotă redusă sau una dintre cotele reduse pe care le aplică în conformitate cu articolele 98 şi 99 să se aplice, de asemenea, importului de obiecte de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 2, 3 şi 4.
   2. În cazul în care statele membre îşi exercită opţiunea în temeiul alineatului (1), ele pot aplica, de asemenea, cota redusă următoarelor tranzacţii:
   (a) livrarea de obiecte de artă, de către creatorul lor sau de către succesorii acestuia;
   (b) livrarea de obiecte de artă, în mod ocazional, de către o persoană impozabilă alta decât un comerciant persoană impozabilă, atunci când obiectele de artă au fost importate de persoana impozabilă însăşi sau atunci când acestea i-au fost livrate de creatorul lor sau de succesorii lui sau atunci când acestea i-au conferit dreptul de deducere totală a TVA.

   Articolul 104
 
    Austria poate aplica, în comunele Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal), o a doua cotă standard mai mică decât cota corespunzătoare aplicată în restul Austriei, dar nu mai mică de 15%.

   Articolul 105
 
    Portugalia poate aplica, în cazul tranzacţiilor efectuate în regiunile autonome Azore şi Madeira şi al importurilor directe în aceste regiuni, cote mai mici decât cele aplicate pe continent.

   CAPITOLUL 3
  Dispoziţii temporare pentru anumite servicii cu mare aport
de forţă de muncă

   Articolul 106
 
    Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate permite statelor membre să aplice până la 31 decembrie 2010 cotele reduse prevăzute la articolul 98 serviciilor enumerate în anexa IV.
    Cotele reduse pot fi aplicate serviciilor aparţinând a cel mult două dintre categoriile stabilite în anexa IV.
    În cazuri excepţionale, un stat membru poate să aplice cotele reduse serviciilor aparţinând a trei dintre categoriile respective.

   Articolul 107
 
    Serviciile prevăzute la articolul 106 este necesar să îndeplinească următoarele condiţii:
   (a) să fie cu mare aport de forţă de muncă;
   (b) să fie furnizate în mare parte direct consumatorilor finali;
   (c) să fie în principal locale şi să nu cauzeze denaturări ale concurenţei.
    De asemenea, este necesar să existe o legătură strânsă între scăderea preţurilor ca urmare a reducerii cotei şi creşterea previzibilă a cererii şi ocupării forţei de muncă. Aplicarea unei cote reduse să nu aducă atingere bunei funcţionări a pieţei interne.

   Articolul 108
 
    Orice stat membru care doreşte să aplice pentru prima dată după 31 decembrie 2005 o cotă redusă unuia sau mai multora dintre serviciile prevăzute la articolul 106 în temeiul prezentului articol informează Comisia în mod corespunzător până la 31 martie 2006. Acesta îi comunică înainte de data respectivă toate informaţiile relevante privind noile măsuri pe care doreşte să le introducă, în special următoarele:
   (a) sfera de aplicare a măsurii şi descrierea detaliată a serviciilor respective;
   (b) detaliile care demonstrează că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 107;
   (c) detaliile care evidenţiază costul bugetar al măsurii preconizate.

   CAPITOLUL 4
  Dispoziţii speciale aplicabile până la adoptarea
unor regimuri definitive

   Articolul 109
 
    Până la introducerea regimurilor definitive prevăzute la articolul 402, se aplică dispoziţiile stabilite în prezentul capitol.

   Articolul 110
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, acordau scutiri cu drept de deducere a TVA plătite în etapa anterioară sau aplicau cote reduse inferioare valorii minime stabilite la articolul 99 pot continua să acorde scutirile respective sau să aplice cotele reduse respective.
    Este necesar ca scutirile şi cotele reduse prevăzute la primul paragraf să fie în conformitate cu legislaţia comunitară şi să fi fost adoptate din motive sociale clar definite şi în favoarea consumatorului final.

   Articolul 111
 
    În condiţiile stabilite la articolul 110 al doilea paragraf, scutirile cu drept de deducere a TVA plătite în etapa anterioară pot continua să fie acordate în următoarele cazuri:
   (a) de către Finlanda pentru livrările de ziare şi periodice vândute prin abonament şi pentru tipărirea de publicaţii distribuite membrilor asociaţiilor de interes public;
   (b) de către Suedia pentru livrarea de ziare, inclusiv jurnale radiodifuzate şi înregistrate pe casete pentru persoanele cu deficienţe de vedere, de produse farmaceutice furnizate spitalelor sau pe bază de reţetă şi pentru producţia de periodice ale organizaţiilor fără scop lucrativ sau pentru prestarea de alte servicii legate de acestea.

   Articolul 112
 
    În cazul în care dispoziţiile articolului 110 cauzează pentru Irlanda denaturări ale concurenţei în livrarea de produse energetice pentru încălzire sau iluminat, Irlanda poate fi autorizată de Comisie, în cazul unei cereri exprese, să aplice o cotă redusă acestor livrări, în conformitate cu articolele 98 şi 99.
    În cazul prevăzut la primul paragraf, Irlanda prezintă o cerere Comisiei, însoţită de toate informaţiile necesare. În cazul în care Comisia nu a adoptat o decizie în termen de trei luni de la primirea cererii, se consideră că Irlanda este autorizată să aplice cotele reduse propuse.

   Articolul 113
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, în conformitate cu legislaţia comunitară, acordau scutiri cu drept de deducere a TVA plătite în etapa anterioară sau aplicau cote reduse inferioare valorii minime stabilite la articolul 99, pentru alte bunuri şi servicii decât cele prevăzute în anexa III, pot să aplice cota redusă sau una dintre cele două cote reduse prevăzute la articolul 98 livrării de astfel de bunuri sau prestării de astfel de servicii.

   Articolul 114
 
   1. Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, au fost obligate să mărească cu peste 2% cota lor standard în vigoare la 1 ianuarie 1991 pot aplica o cotă redusă inferioară valorii minime stabilite la articolul 99 livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii din categoriile prevăzute în anexa III.
    De asemenea, statele membre prevăzute la primul paragraf pot aplica o asemenea cotă serviciilor de catering, îmbrăcămintei şi încălţămintei pentru copii şi locuinţelor.
   2. Statele membre nu se pot prevala de alineatul (1) pentru a introduce scutiri cu drept de deducere a TVA plătite în etapa anterioară.

   Articolul 115
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau o cotă redusă serviciilor de catering, îmbrăcămintei şi încălţămintei pentru copii sau locuinţelor pot continua să aplice această cotă livrării de asemenea bunuri sau prestării de asemenea servicii.

   Articolul 116
 
    Portugalia poate aplica una dintre cele două cote reduse prevăzute la articolul 98 serviciilor de catering, cu condiţia ca respectiva cotă să nu fie mai mică de 12%.

   Articolul 117
 
   1. În sensul aplicării articolului 115, Austria poate continua să aplice o cotă redusă serviciilor de catering.
   2. Austria poate aplica una dintre cele două cote reduse prevăzute la articolul 98 închirierii de bunuri imobile în scopuri rezidenţiale, cu condiţia ca respectiva cotă să nu fie mai mică de 10%.

   Articolul 118
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau o cotă redusă livrării de bunuri sau prestării de servicii altele decât cele prevăzute în anexa III pot aplica respectiva cotă redusă sau una dintre cele două cote reduse prevăzute la articolul 98 livrării de bunuri sau prestării de servicii în cauză, cu condiţia ca respectiva cotă să nu fie mai mică de 12%.
    Primul paragraf nu se aplică livrării de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, supuse TVA în conformitate cu regimul marjei prevăzut la articolele 312-325 sau cu regimurile pentru vânzări prin licitaţie publică.

   Articolul 119
 
    În sensul aplicării articolului 118, Austria poate aplica o cotă redusă vinurilor produse într-o exploataţie agricolă de către producătorul-fermier, cu condiţia ca respectiva cotă să nu fie mai mică de 12%.

   Articolul 120
 
    Grecia poate să aplice cote cu până la 30% mai mici decât cotele corespunzătoare aplicate în Grecia continentală în departamentele Lesbos, Chios, Samos, Dodecanese şi Cyclades şi în insulele Thassos, Sporades de Nord, Samothrace şi Skiros.

   Articolul 121
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, considerau prelucrarea în lohn livrare de bunuri pot aplica operaţiunilor de prelucrare în lohn cota aplicabilă bunurilor obţinute după efectuarea prelucrării în lohn.
    În sensul aplicării primului paragraf, "efectuarea unei prelucrări în lohn" înseamnă predarea de către un antreprenor clientului său a unor bunuri mobile fabricate sau asamblate de antreprenor din materiale sau obiecte care i-au fost încredinţate de către client în acest scop, fie că antreprenorul a furnizat sau nu o parte din materialele utilizate.

   Articolul 122
 
    Statele membre pot aplica o cotă redusă livrărilor de plante vii sau de alte produse de floricultură, inclusiv bulbi, rădăcini şi produse similare, flori tăiate şi frunze ornamentale, şi livrărilor de lemn pentru foc.

   CAPITOLUL 5
  Dispoziţii temporare

   Articolul 123
 
    Republica Cehă poate continua să aplice, până la 31 decembrie 2007, o cotă redusă de cel puţin 5% următoarelor tranzacţii:
   (a) livrări de energie termică utilizată de gospodăriile populaţiei şi de micile întreprinderi care nu sunt supuse TVA pentru încălzire şi producerea de apă caldă, exceptând materiile prime utilizate pentru generarea energiei termice;
   (b) prestări de lucrări de construcţii pentru clădiri rezidenţiale care nu fac parte dintr-o politică socială, exceptând materialele de construcţii.

   Articolul 124
 
    Estonia poate continua să aplice, până la 30 iunie 2007, o cotă redusă de cel puţin 5% livrărilor de energie termică vândută persoanelor fizice, agenţiilor de locuinţe, agenţiilor de apartamente, bisericilor, congregaţiilor şi instituţiilor şi organismelor finanţate de la bugetul de stat, comunal sau orăşenesc, precum şi livrărilor de turbă, brichete pentru încălzire, cărbune şi lemn de foc persoanelor fizice.

   Articolul 125
 
   1. Cipru poate continua să acorde, până la 31 decembrie 2007, o scutire cu drept de deducere a TVA plătite în etapa anterioară pentru livrările de produse farmaceutice şi produse alimentare, cu excepţia diferitelor tipuri de îngheţată şi a produselor similare şi a produselor alimentare sărate (chipsuri sau baghete din cartofi, foietaje şi produse similare împachetate pentru consum uman fără preparare suplimentară).
   2. Cipru poate continua să aplice o cotă redusă de cel puţin 5% prestării de servicii de catering, până la 31 decembrie 2007 sau până la data introducerii unor regimuri definitive, în conformitate cu articolul 402, oricare dintre aceste date este mai recentă.

   Articolul 126
 
    Ungaria poate continua să aplice o cotă redusă de cel puţin 12% următoarelor tranzacţii:
   (a) livrărilor de cărbune, cărămidă de cărbune şi cocs, lemne de foc şi mangal şi prestărilor de servicii de încălzire urbană, până la 31 decembrie 2007;
   (b) prestărilor de servicii de catering şi livrărilor de produse alimentare vândute în localuri similare, până la 31 decembrie 2007 sau până la data introducerii unor regimuri definitive, în conformitate cu articolul 402, oricare dintre aceste date este mai recentă.

   Articolul 127
 
    Malta poate continua să acorde, până la 1 ianuarie 2010, o scutire cu drept de deducere a TVA plătite în etapa anterioară pentru livrările de produse alimentare şi farmaceutice.

   Articolul 128
 
   1. Polonia poate continua să acorde, până la 31 decembrie 2007, o scutire cu drept de deducere a TVA plătite în etapa anterioară pentru livrările de anumite cărţi şi periodice de specialitate.
   2. Polonia poate continua să aplice, până la 31 decembrie 2007 sau până la data introducerii unor regimuri definitive, în conformitate cu articolul 402, oricare dintre aceste date este mai recentă, o cotă redusă de cel puţin 7% prestărilor de servicii de catering.
   3. Polonia poate continua să aplice, până la 30 aprilie 2008, o cotă redusă de cel puţin 3% livrărilor de produse alimentare prevăzute în anexa III punctul 1.
   4. Polonia poate continua să aplice, până la 30 aprilie 2008, o cotă redusă de cel puţin 3% livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii de tipul celor destinate în mod normal utilizării în producţia agricolă, exceptând bunurile de capital precum utilajele sau clădirile, prevăzute în anexa III punctul 11.
   5. Polonia poate continua să aplice, până la 31 decembrie 2007, o cotă redusă de cel puţin 7% prestărilor de servicii de construcţie, renovare şi transformare a locuinţelor, nefurnizate în cadrul unui politici sociale, exceptând materialele de construcţii, şi livrărilor, înainte de prima ocupare, de clădiri rezidenţiale sau de părţi ale clădirilor rezidenţiale, prevăzute la articolul 12 alineatul (1) litera (a).

   Articolul 129
 
   1. Slovenia poate continua să aplice, până la 31 decembrie 2007 sau până la data introducerii unor regimuri definitive, în conformitate cu articolul 402, oricare dintre aceste date este mai recentă, o cotă redusă de cel puţin 8,5% preparării de mâncăruri.
   2. Slovenia poate continua să aplice, până la 31 decembrie 2007, o cotă redusă de cel puţin 5% prestării de lucrări de construcţie, renovare şi întreţinere a clădirilor rezidenţiale nefurnizate în cadrul unei politici sociale, exceptând materialele de construcţii.

   Articolul 130
 
    Slovacia poate continua să aplice o cotă redusă de cel puţin 5% următoarelor tranzacţii:
   (a) prestarea de lucrări de construcţie pentru clădiri rezidenţiale nefurnizate în cadrul unei politici sociale, exceptând materialele de construcţii, până la 31 decembrie 2007;
   (b) livrări de energie termică utilizată de gospodăriile populaţiei şi de micile întreprinderi care nu sunt supuse TVA pentru încălzire şi producerea de apă caldă, exceptând materiile prime utilizate pentru generarea energiei termice, până la 31 decembrie 2008.

   TITLUL IX
  SCUTIRI

   CAPITOLUL 1
  Dispoziţii generale

   Articolul 131
 
    Scutirile prevăzute la capitolele 2-9 se aplică fără să aducă atingere altor dispoziţii comunitare şi în conformitate cu condiţiile pe care statele membre le stabilesc în scopul de a asigura aplicarea corectă şi directă a acestor scutiri şi de a preveni orice posibilă evaziune, fraudă sau abuz.

   CAPITOLUL 2
  Scutiri pentru anumite activităţi de interes general

   Articolul 132
 
   1. Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) prestarea de alte servicii decât serviciile de transport de călători şi serviciile de telecomunicaţii, de către serviciile poştale publice, şi livrarea de bunuri accesorii serviciilor respective;
   (b) spitalizarea şi îngrijirea medicală şi activităţile conexe asigurate de organisme de drept public sau, în condiţii sociale comparabile celor aplicabile organismelor de drept public, asigurate de spitale, centre de tratament medical sau diagnoză şi alte instituţii de natură similară recunoscute în mod corespunzător;
   (c) prestarea de îngrijiri medicale în exercitarea profesiunilor medicale şi paramedicale, astfel cum sunt definite de statul membru în cauză;
   (d) livrarea de organe, sânge şi lapte umane;
   (e) prestarea de servicii de către tehnicienii dentari în capacitatea lor profesională şi livrarea de proteze dentare de către dentişti şi tehnicieni dentari;
   (f) prestarea de servicii de către grupuri independente de persoane, care efectuează o activitate scutită de TVA sau pentru care nu sunt persoane impozabile, în scopul prestării către membrii lor a serviciilor necesare în mod direct desfăşurării activităţii respective, atunci când grupurile în cauză se rezumă să solicite membrilor lor rambursarea exactă a părţii lor din cheltuielile comune, cu condiţia ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenţei;
   (g) prestarea de servicii şi livrarea de bunuri direct legate de ajutorul social şi securitatea socială, inclusiv cele prestate şi livrate de cămine de bătrâni, de organisme de drept public sau de alte organisme recunoscute de statul membru în cauză ca având un caracter social;
   (h) prestarea de servicii şi livrarea de bunuri direct legate de protecţia copiilor şi a tinerilor de organisme de drept public sau de alte organizaţii recunoscute de statul membru în cauză ca având un caracter social;
   (i) educaţia copiilor şi a tinerilor, învăţământul şcolar sau universitar, formarea şi reconversia profesională, inclusiv prestarea de servicii şi livrarea de bunuri legate de acestea, de către organisme de drept public care au acest scop sau de alte organizaţii recunoscute de statul membru în cauză ca având scopuri similare;
   (j) lecţiile predate în particular de profesori şi legate de educaţia şcolară sau universitară;
   (k) punerea la dispoziţie de personal de către instituţiile religioase sau filozofice în scopul activităţilor prevăzute la literele (b), (g), (h) şi (i) şi în scopul asistenţei spirituale;
   (l) prestarea de servicii, precum şi livrarea de bunuri strâns legate de acestea, către membrii lor în interesul lor comun, în schimbul unei cotizaţii fixe în conformitate cu statutul lor, de către organizaţiile fără scop lucrativ care urmăresc obiective de ordin politic, sindical, religios, patriotic, filozofic, filantropic sau civic, cu condiţia ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenţei;
   (m) prestarea de anumite servicii strâns legate de sport şi educaţia fizică de către organizaţii fără scop lucrativ persoanelor care practică sportul sau educaţia fizică;
   (n) prestarea de anumite servicii culturale, precum şi livrarea de bunuri direct legate de acestea, de către organisme de drept public sau de alte organisme culturale recunoscute de statul membru în cauză;
   (o) prestarea de servicii şi livrarea de bunuri de către organizaţii ale căror activităţi sunt scutite în temeiul literelor (b), (g), (h), (i), (l), (m) şi (n), în legătură cu evenimente în scopul strângerii de fonduri organizate exclusiv în beneficiul lor, cu condiţia ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenţei;
   (p) prestarea de servicii de transport pentru persoanele bolnave sau rănite cu vehicule special destinate acestui scop, de către organisme autorizate corespunzător;
   (q) alte activităţi decât cele de natură comercială efectuate de organismele publice de radio şi televiziune.
   2. În sensul alineatului (1) litera (o), statele membre pot introduce orice restricţii necesare, în special în ceea ce priveşte numărul faptelor sau suma fondurilor care dau dreptul la scutire.

   Articolul 133
 
    Statele membre pot acorda altor organisme decât cele de drept public fiecare dintre scutirile prevăzute la articolul 132 alineatul (1) literele (b), (g), (h), (i), (l), (m) şi (n) sub rezerva respectării, în fiecare caz în parte, a uneia sau mai multora dintre următoarele condiţii:
   (a) nu este necesar ca organismele în cauză să urmărească în mod sistematic obţinerea unui profit, iar orice profituri eventuale nu trebuie distribuite, ci trebuie alocate în scopul continuării sau îmbunătăţirii serviciilor prestate;
   (b) este necesar ca organismele în cauză să fie gestionate şi administrate în mod esenţial cu titlu gratuit de către persoane care nu au, fie prin ele însele, fie prin intermediari, interese directe sau indirecte în rezultatele activităţilor respective;
   (c) organismele în cauză este necesar să practice preţuri aprobate de autorităţile publice sau care nu depăşesc asemenea preţuri aprobate sau, pentru serviciile care nu sunt supuse aprobării, preţuri mai mici decât cele practicate pentru servicii similare de întreprinderile comerciale supuse TVA;
   (d) este necesar ca scutirile să nu fie susceptibile de a cauza denaturări ale concurenţei în dezavantajul întreprinderilor comerciale supuse TVA.
    Statele membre care, în temeiul anexei E la Directiva 77/388/CEE, la 1 ianuarie 1989 aplicau TVA tranzacţiilor prevăzute la articolul 132 alineatul (1) literele (m) şi (n) pot aplica, de asemenea, condiţiile prevăzute la primul paragraf litera (d) atunci când livrările de bunuri sau prestările de servicii respective de către organisme de drept public sunt scutite.

   Articolul 134
 
    Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii nu este scutită, în temeiul articolului 132 alineatul (1) literele (b), (g), (h), (i), (l), (m) şi (n), în următoarele cazuri:
   (a) atunci când livrarea sau prestarea nu este esenţială pentru tranzacţiile scutite;
   (b) atunci când scopul principal al livrării sau prestării este obţinerea de venituri suplimentare pentru organismul în cauză prin tranzacţii care se află în concurenţă directă cu cele efectuate de întreprinderile comerciale supuse TVA.

   CAPITOLUL 3
  Scutiri pentru alte activităţi

   Articolul 135
 
   1. Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) tranzacţiile de asigurare şi reasigurare, inclusiv serviciile conexe prestate de brokerii şi agenţii de asigurări;
   (b) acordarea şi negocierea de credite şi gestionarea creditelor de către persoana care le acordă;
   (c) negocierea de garanţii de credit sau de alte garanţii sau orice tranzacţii cu astfel de garanţii, precum şi gestionarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;
   (d) tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;
   (e) tranzacţii, inclusiv negocierea, privind monede, bancnote şi monede utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal sau bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic;
   (f) tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând gestionarea sau păstrarea, cu acţiuni, interese în întreprinderi sau asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte valori mobiliare, dar exceptând titlurile de proprietate asupra bunurilor şi drepturile sau valorile mobiliare prevăzute la articolul 15 alineatul (2);
   (g) gestionarea de fonduri speciale de investiţii definite de statele membre;
   (h) livrarea de timbre poştale la valoarea lor la vedere valabile pentru utilizare de către serviciile poştale pe teritoriul lor respectiv, de timbre fiscale sau de alte timbre similare;
   (i) pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva condiţiilor şi restricţiilor stabilite de fiecare stat membru;
   (j) livrarea unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri şi a terenului pe care se află clădirea, alta decât livrarea prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (a);
   (k) livrarea de terenuri pe care nu s-au ridicat construcţii alta decât livrarea de terenuri pentru construcţii prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (b);
   (l) leasingul sau închirierea de bunuri imobile.
   2. Sunt excluse de la scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (l) următoarele tranzacţii:
   (a) prestarea de servicii de cazare, definită de legislaţia statelor membre, în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, inclusiv cazări în tabere de vacanţă sau în locuri amenajate pentru camping;
   (b) închirierea de spaţii pentru parcarea vehiculelor;
   (c) închirierea de echipamente şi instalaţii instalate cu caracter permanent;
   (d) închirierea de seifuri.
    Statele membre pot aplica excluderi suplimentare din sfera de aplicare a scutirii prevăzute la alineatul (1) punctul (l).

   Articolul 136
 
    Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) livrarea de bunuri utilizate exclusiv pentru o activitate scutită în temeiul articolelor 132, 135, 371, 375, 376 şi 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) şi articolelor 380-390, în cazul în care bunurile respective nu fac obiectul unui drept de deducere;
   (b) livrarea de bunuri a căror achiziţionare sau utilizare nu face obiectul unui drept de deducere, în temeiul articolului 176.

   Articolul 137
 
   1. Statele membre pot acorda persoanelor impozabile un drept de opţiune pentru impozitarea următoarelor tranzacţii:
   (a) tranzacţiile financiare prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g);
   (b) livrarea unei clădiri sau a unor părţi ale unei clădiri şi a terenului pe care se află clădirea, alta decât livrarea prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (a);
   (c) livrarea de terenuri pe care nu s-au ridicat construcţii, alta decât livrarea de terenuri pentru construcţii prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (b);
   (d) leasingul sau închirierea de bunuri imobile.
   2. Statele membre stabilesc modalităţile de exercitare a opţiunii prevăzute la alineatul (1).
    Statele membre pot limita sfera de aplicare a dreptului de opţiune menţionat anterior.

   CAPITOLUL 4
  Scutiri pentru tranzacţiile intracomunitare

   Secţiunea 1
  Scutiri legate de livrarea de bunuri

   Articolul 138
 
   1. Statele membre scutesc livrarea de bunuri expediate sau transportate către o destinaţie aflată în afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul Comunităţii, de către vânzător sau persoana care achiziţionează bunurile sau în numele acestora, pentru o altă persoană impozabilă sau pentru o persoană juridică neimpozabilă care acţionează ca atare într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor.
   2. Pe lângă livrarea de bunuri prevăzută la alineatul (1), statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) livrarea de mijloace de transport noi, expediate sau transportate clientului la o destinaţie aflată în afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul Comunităţii, de către vânzător sau client sau în numele acestora, pentru persoane impozabile sau pentru persoane juridice neimpozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;
   (b) livrarea de bunuri supuse accizelor, expediate sau transportate clientului la o destinaţie din afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul Comunităţii, de către vânzător sau client sau în numele acestora, pentru persoane impozabile sau pentru persoane juridice neimpozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri altele decât produsele supuse accizelor nu se supun TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1), atunci când produsele respective au fost expediate sau transportate în conformitate cu articolul 7 alineatele (4) şi (5) sau cu articolul 16 din Directiva 92/12/CEE;
   (c) livrarea de bunuri, constând dintr-un transfer către un alt stat membru, care beneficiază de scutire în temeiul alineatului (1) şi al literelor (b) şi (c) în cazul în care a fost efectuată în numele unei alte persoane impozabile.

   Articolul 139
 
   1. Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) nu se aplică livrării de bunuri efectuate de persoane impozabile care beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolele 282-292.
    Scutirea respectivă nu se aplică nici livrării de bunuri persoanelor impozabile sau persoanelor juridice neimpozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1).
   2. Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (2) litera (b) nu se aplică livrării de produse supuse accizelor de către persoane impozabile care beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolele 282-292.
   3. Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) şi la articolul 138 alineatul (2) literele (b) şi (c) nu se aplică livrării de bunuri supuse TVA în conformitate cu regimul marjei prevăzut la articolele 312-325 sau cu regimurile speciale pentru vânzările prin licitaţie publică.
    Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) şi la articolul 138 alineatul (2) litera (c) nu se aplică livrării de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), supuse TVA în conformitate cu regimurile tranzitorii pentru mijloace de transport second-hand.

   Secţiunea 2
  Scutiri pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri

   Articolul 140
 
    Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare de către persoane impozabile este scutită în toate circumstanţele pe teritoriul lor respectiv;
   (b) achiziţia intracomunitară de bunuri al căror import este scutit în toate circumstanţele în temeiul articolului 143 literele (a), (b), (c) şi (e)-(l);
   (c) achiziţia intracomunitară de bunuri atunci când, în temeiul articolelor 170 şi 171, persoana care achiziţionează bunurile beneficiază în toate circumstanţele de rambursarea totală a TVA datorate în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b).

   Articolul 141
 
    Fiecare stat membru adoptă măsuri specifice pentru a se asigura că TVA nu este aplicată achiziţiei intracomunitare de bunuri pe teritoriul lui, efectuată în conformitate cu articolul 40, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   (a) achiziţia de bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în cauză, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru;
   (b) achiziţia de bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor respective, în statul membru în cauză, de către persoana impozabilă prevăzută la litera (a);
   (c) bunurile astfel achiziţionate de către persoana impozabilă prevăzută la litera (a) sunt expediate sau transportate direct, dintr-un alt stat membru decât cel în care persoana este identificată în scopul TVA, persoanei căreia urmează să-i efectueze livrarea ulterioară;
   (d) persoana căreia urmează să-i fie efectuată livrarea ulterioară este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, identificată în scopuri de TVA în statul membru în cauză;
   (e) destinatarul prevăzut la litera (d) a fost desemnat în conformitate cu articolul 197 ca debitor de TVA pentru livrarea efectuată de persoana impozabilă nestabilită în statul membru în care este datorată taxa.

   Secţiunea 3
  Scutiri pentru anumite servicii de transport

   Articolul 142
 
    Statele membre pot scuti prestarea de servicii de transport intracomunitar de bunuri către şi dinspre insulele care formează regiunile autonome Azore şi Madeira, precum şi prestarea de servicii de transport de bunuri între insulele respective.

   CAPITOLUL 5
  Scutiri la import

   Articolul 143
 
    Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) importul final de bunuri a căror livrare de către o persoană impozabilă este scutită în toate circumstanţele pe teritoriul lor respectiv;
   (b) importul final de bunuri reglementat de Directivele 69/169/CEE5, 83/181/CEE6 şi 2006/79/CE7 ale Consiliului;
   (c) importul final de bunuri în liberă circulaţie dintr-un teritoriu care face parte din teritoriul vamal comunitar, care beneficiază de scutire în temeiul literei (b) în cazul în care au fost importate în sensul articolului (30) primul paragraf;
   (d) importul de bunuri expediate sau transportate dintr-un teritoriu terţ sau dintr-o ţară terţă într-un alt stat membru decât cel în care este destinaţia expedierii sau transportului bunurilor, atunci când livrarea bunurilor respective de către importatorul desemnat sau recunoscut în temeiul articolului 201 ca debitor de TVA este scutită în temeiul articolului 138;
   (e) reimportul, de către persoana care le-a exportat, de bunuri în starea în care au fost exportate, atunci când respectivele bunuri sunt scutite de taxe vamale;
   (f) importul, în cadrul regimurilor diplomatice şi consulare, de bunuri scutite de taxe vamale;
   (g) importul de bunuri de către organisme internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice ale statului membru gazdă sau de către membri ai acestor organizaţii, în limitele şi condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de instituire a organizaţiilor sau de acordurile de sediu;
   (h) importul de bunuri, în statele membre părţi la Tratatul Atlanticului de Nord, de către forţele armate ale altor state părţi la tratatul în cauză pentru utilizarea de către forţele respective sau de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor atunci când forţele respective participă la efortul comun de apărare;
   (i) importul de bunuri de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în insula Cipru în temeiul Tratatului de constituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru utilizare de către forţele respective sau de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor;
   (j) importul, efectuat în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea comercializării, dar înainte de livrare;
   (k) importul de aur de către băncile centrale;
   (l) importul de gaze prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale sau de electricitate.
    ___________
   5 Directiva Consiliului 69/169/CEE din 28 mai 1969 privind armonizarea dispoziţiilor stabilite prin acţiuni legislative, de reglementare sau administrative referitoare la scutirea de impozitul pe cifra de afaceri şi de accize percepute la import în contextul traficului internaţional de călători (JO L 133, 4.6.1969, p.6). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/93/CE (JO L 346, 29.12.2005, p. 16).
   6 Directiva Consiliului 83/181/CEE din 28 martie 1983 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 105, 23.4.1983, p. 38). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.
   7 Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din ţări terţe (versiune codificată) (JO L 286, 17.10.2006, p.15).

   Articolul 144
 
    Statele membre scutesc prestarea de servicii legate de importul de bunuri atunci când valoarea serviciilor în cauză este inclusă în baza de impozitare în conformitate cu articolul 86 alineatul (1) litera (b).

   Articolul 145
 
   1. Comisia prezintă Consiliului, după caz şi de îndată ce este posibil, propuneri pentru delimitarea sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolele 143 şi 144 şi de stabilire a modalităţilor de punere în aplicare a scutirilor respective.
   2. Până la intrarea în vigoare a normelor prevăzute la alineatul (1), statele membre pot menţine în vigoare dispoziţiile lor naţionale.
    Statele membre îşi pot adapta dispoziţiile naţionale astfel încât să reducă la minimum denaturarea concurenţei şi, în special, să prevină neimpozitarea sau dubla impozitare în Comunitate.
    Statele membre pot utiliza orice proceduri administrative pe care le consideră cele mai adecvate pentru realizarea scutirii.
   3. Comisiei îi sunt notificate de către statele membre, iar Comisia, la rândul ei, informează celelalte state membre în mod corespunzător, dispoziţiile de drept intern în vigoare, în măsura în care acestea nu au fost încă notificate, şi cele pe care statele membre le adoptă în temeiul alineatului (2).

   CAPITOLUL 6
  Scutiri la export

   Articolul 146
 
   1. Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) livrarea de bunuri expediate sau transportate la o destinaţie din afara Comunităţii de către vânzător sau în numele acestuia;
   (b) livrarea de bunuri expediate sau transportate la o destinaţie din afara Comunităţii de către un client nestabilit pe teritoriul lor respectiv sau în numele acestuia, cu excepţia bunurilor transportate de client însuşi pentru echiparea şi alimentarea ambarcaţiunilor de agrement şi a aeronavelor private sau a altor mijloace de transport de uz privat;
   (c) livrarea de bunuri către organisme autorizate care le exportă în afara Comunităţii în cadrul activităţilor lor umanitare, caritabile sau educative desfăşurate în afara Comunităţii;
   (d) prestarea de servicii constând în lucrări aferente bunurilor mobile achiziţionate sau importate în scopul efectuării lucrărilor în cauză în cadrul Comunităţii şi expediate sau transportate din Comunitate de către furnizor, de către client în cazul în care nu este stabilit pe teritoriul lor respectiv sau în numele acestora;
   (e) prestarea de servicii, inclusiv servicii de transport şi tranzacţii auxiliare, dar exceptând prestarea de servicii scutite în conformitate cu articolele 132 şi 135, atunci când acestea sunt legate direct de exportul sau importul bunurilor reglementate de articolul 61 şi articolul 157 alineatul (1) litera (a).
   2. Scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (c) poate fi acordată printr-o rambursare a TVA.

   Articolul 147
 
   1. Atunci când livrarea de bunuri prevăzută la articolul 146 alineatul (1) litera (b) se referă la bunuri transportate în bagajele personale ale călătorilor, scutirea se aplică numai în cazul respectării următoarelor condiţii:
   (a) pasagerul nu este stabilit în Comunitate;
   (b) bunurile sunt transportate din Comunitate înainte de sfârşitul celei de-a treia luni următoare celei în care are loc livrarea;
   (c) valoarea totală a livrării, inclusiv TVA, este mai mare de 175 EUR sau echivalentul în monedă naţională, stabilită anual prin aplicarea ratei de conversie obţinute în prima zi lucrătoare a lunii octombrie cu efect de la data de 1 ianuarie a anului următor.
    Cu toate acestea, statele membre pot scuti o livrare cu valoare totală inferioară sumei prevăzute la primul paragraf litera (c).
   2. În sensul alineatului (1), "un pasager care nu este stabilit în Comunitate" înseamnă un pasager al cărui domiciliu permanent sau a cărui reşedinţă obişnuită nu este situată în Comunitate. În acest caz, "domiciliu stabil sau reşedinţă obişnuită" înseamnă locul menţionat ca atare în paşaport, carte de identitate sau alt document recunoscut ca document de identitate de către statul membru pe al cărui teritoriu are loc livrarea.
    Dovada exportului este furnizată prin factură sau prin alt document înlocuitor, avizate de biroul vamal prin care au ieşit bunurile din Comunitate.
    Fiecare stat membru trimite Comisiei specimene ale ştampilelor pe care le utilizează pentru avizarea prevăzută la al doilea paragraf. Comisia transmite informaţiile respective autorităţilor fiscale ale celorlalte state membre.

   CAPITOLUL 7
  Scutiri legate de transportul internaţional

   Articolul 148
 
    Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) livrarea de bunuri pentru alimentarea şi aprovizionarea navelor utilizate pentru navigaţia în larg şi pentru transportul de călători cu plată sau utilizate pentru activităţi comerciale, industriale sau de pescuit sau pentru salvare sau asistenţă pe mare sau pentru pescuitul de coastă, exceptând, în cazul navelor utilizate pentru pescuitul de coastă, proviziile de la bordul navelor;
   (b) livrarea de bunuri pentru alimentarea şi aprovizionarea navelor de război, incluse la codul 8906 10 00 din Nomenclatura Combinată (NC), care părăsesc teritoriul lor către porturi sau puncte de ancorare din afara statului membru în cauză;
   (c) livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea şi închirierea navelor prevăzute la litera (a) şi livrarea, închirierea, repararea şi întreţinerea echipamentelor, inclusiv echipamente de pescuit, încorporate sau utilizate pe navele respective;
   (d) prestarea de alte servicii altele decât cele prevăzute la litera (c), pentru satisfacerea nevoilor directe ale navelor prevăzute la litera (a) sau a încărcăturilor lor;
   (e) livrarea de bunuri pentru alimentarea şi aprovizionarea aeronavelor utilizate de companiile aeriene care operează cu plată în principal pe rute internaţionale;
   (f) livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea şi închirierea aeronavelor prevăzute la litera (e) şi livrarea, închirierea, repararea şi întreţinerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe aeronavele respective;
   (g) prestarea de alte servicii decât cele prevăzute la litera (f), pentru satisfacerea nevoilor directe ale aeronavelor prevăzute la litera (e) sau a încărcăturilor lor.

   Articolul 149
 
    Portugalia poate considera ca transport internaţional transportul maritim şi aerian între insulele care formează regiunile autonome Azore şi Madeira şi între aceste regiuni şi continent.

   Articolul 150
 
   1. Comisia prezintă Consiliului, după caz şi de îndată ce este posibil, propuneri de delimitare a sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolul 148 şi de stabilire a modalităţilor de punere în aplicare a scutirilor respective.
   2. Până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute la alineatul (1), statele membre pot limita sfera de aplicare a scutirilor prevăzute la articolul 148 literele (a) şi (b).

   CAPITOLUL 8
  Scutiri legate de anumite tranzacţii considerate exporturi

   Articolul 151
 
   1. Statele membre scutesc următoarele tranzacţii:
   (a) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii în cadrul relaţiilor diplomatice şi consulare;
   (b) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii organismelor internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice ale statului membru gazdă şi membrilor acestor organizaţii, în limitele şi condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de instituire a organismelor sau de acordurile de sediu;
   (c) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii într-un stat membru care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, destinate fie forţelor armate ale celorlalte state părţi la tratatul respectiv pentru utilizarea de către forţele în cauză sau de către personalul civil care le însoţeşte, fie pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora atunci când forţele respective participă la efortul comun de apărare;
   (d) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către un alt stat membru, destinate forţelor armate ale unui stat care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât statul membru de destinaţie însuşi, pentru utilizarea de către forţele în cauză sau de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor atunci când forţele respective participă la efortul comun de apărare;
   (e) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii forţele armate ale Regatului Unit staţionate în insula Cipru în temeiul Tratatului de stabilire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru utilizare de către forţele respective sau de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora.
    Până la adoptarea unor norme fiscale comune, scutirile prevăzute la primul paragraf se supun limitelor stabilite de statul membru gazdă.
   2. În cazurile în care bunurile nu sunt expediate sau transportate din statul membru în care are loc livrarea şi în cazul serviciilor, scutirea poate fi acordată printr-o rambursare a TVA.

   Articolul 152
 
    Statele membre scutesc livrarea de aur către băncile centrale.

   CAPITOLUL 9
  Scutiri pentru prestările de servicii de către intermediari

   Articolul 153
 
    Statele membre scutesc prestarea de servicii de către intermediari, care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când aceştia participă la tranzacţiile prevăzute la capitolele 6, 7 şi 8 sau la tranzacţiile efectuate în afara Comunităţii.
    Scutirile prevăzute la primul paragraf nu se aplică agenţiilor de voiaj care, în numele şi în contul călătorilor, prestează servicii efectuate în alte state membre.

   CAPITOLUL 10
  Scutiri pentru tranzacţii legate de schimburile
comerciale internaţionale

   Secţiunea 1
  Antrepozite vamale, alte antrepozite decât antrepozitele vamale
şi regimuri similare

   Articolul 154
 
    În sensul prezentei secţiuni, "alte antrepozite decât antrepozitele vamale" înseamnă, în cazul produselor supuse accizelor, locurile definite ca antrepozite fiscale de articolul 4 litera (b) din Directiva 92/12/CEE şi, în cazul produselor nesupuse accizelor, locurile definite ca atare de statele membre.

   Articolul 155
 
    Fără să aducă atingere altor dispoziţii fiscale comunitare, statele membre pot adopta, după consultarea comitetului TVA, măsuri speciale pentru scutirea tuturor sau unora dintre tranzacţiile prevăzute în prezenta secţiune, cu condiţia ca măsurile respective să nu vizeze o utilizare finală sau un consum final şi ca valoarea TVA datorate la transferul din regimurile sau situaţiile prevăzute în prezenta secţiune să corespundă valorii taxei datorate în cazul în care fiecare dintre tranzacţiile respective a fost impozitată pe teritoriul lor.

   Articolul 156
 
   1. Statele membre pot scuti următoarele tranzacţii:
   (a) livrarea de bunuri destinate prezentării în vamă şi, după caz, introduse în depozitare temporară;
   (b) livrarea de bunuri destinate introducerii într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
   (c) livrarea de bunuri destinate introducerii sub regimuri de antrepozit vamal sau regimuri de perfecţionare activă;
   (d) livrarea de bunuri destinate admiterii în apele teritoriale pentru a fi încorporate în platforme de foraj sau de producţie, în scopul construirii, reparării, întreţinerii, transformării sau echipării acestor platforme, sau pentru a conecta aceste platforme de foraj sau de producţie la continent;
   (e) livrarea de bunuri destinate admiterii în apele teritoriale pentru alimentarea şi aprovizionarea platformelor de foraj sau de producţie.
   2. Locurile prevăzute la alineatul (1) sunt cele definite ca atare de dispoziţiile vamale comunitare în vigoare.

   Articolul 157
 
   1. Statele membre pot scuti următoarele tranzacţii:
   (a) importul de bunuri destinate introducerii sub alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal;
   (b) livrarea de bunuri destinate introducerii, pe teritoriul lor, sub alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal.
   2. Statele membre nu pot prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal pentru bunurile care nu sunt supuse accizelor atunci când bunurile respective sunt destinate livrării în etapa de vânzare cu amănuntul.

   Articolul 158
 
   1. Prin derogare de la articolul 157 alineatul (2), statele membre pot prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal în următoarele cazuri:
   (a) atunci când bunurile sunt destinate magazinelor duty-free în scopul livrării de bunuri transportate în bagajele personale ale călătorilor care utilizează aeronavele sau navele maritime pentru a călători în teritorii terţe sau ţări terţe, atunci când livrarea respectivă este scutită în temeiul articolului 146 alineatul (1) litera (b);
   (b) atunci când bunurile sunt destinate persoanelor impozabile în scopul livrărilor efectuate călătorilor de la bordul unei aeronave sau nave în cursul unui zbor sau al unei traversări maritime atunci când locul de sosire este situat în afara Comunităţii;
   (c) atunci când bunurile sunt destinate persoanelor impozabile în scopul efectuării de livrări scutite de TVA în temeiul articolului 151.
   2. Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea de scutire prevăzută la alineatul (1) litera (a), ele adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă şi simplă a scutirii respective şi pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzul.
   3. În sensul alineatului (1) litera (a), "magazin duty-free" înseamnă orice unitate situată într-un aeroport sau port care îndeplineşte condiţiile stabilite de autorităţile publice competente.

   Articolul 159
 
    Statele membre pot scuti prestarea de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la articolul 156, articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau articolul 158.

   Articolul 160
 
   1. Statele membre pot scuti următoarele tranzacţii:
   (a) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate în locurile prevăzute la articolul 156 alineatul (1) atunci când pe teritoriul lor încă se aplică una dintre situaţiile specificate la alineatul respectiv;
   (b) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate în locurile prevăzute la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 158, atunci când pe teritoriul lor încă se aplică una dintre situaţiile specificate la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 158 alineatul (1).
   2. În cazul în care statele membre îşi exercită opţiunea în temeiul alineatului (1) litera (a) pentru tranzacţiile efectuate în antrepozite vamale, ele adoptă măsurile necesare pentru a prevedea alte regimuri de antrepozit decât antrepozitul vamal care permit aplicarea alineatului (1) litera (b) aceloraşi tranzacţii atunci când acestea se referă la bunurile enumerate în anexa V şi sunt efectuate în alte antrepozite decât antrepozitele vamale.

   Articolul 161
 
    Statele membre pot scuti livrarea următoarelor bunuri şi prestarea de servicii aferente:
   (a) livrarea de bunuri prevăzute la articolul 30 primul paragraf, bunurile rămânând reglementate de regimuri de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import sau de regimuri de tranzit extern;
   (b) livrarea de bunuri prevăzute la articolul 30 al doilea paragraf, bunurile rămânând reglementate de regimul de tranzit comunitar intern prevăzut la articolul 276.

   Articolul 162
 
    Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea prevăzută în prezenta secţiune, ele adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că achiziţia intracomunitară de bunuri destinate introducerii sub unul din regimurile sau în una din situaţiile prevăzute la articolul 156, articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau articolul 158 este reglementată de aceleaşi dispoziţii precum livrarea de bunuri efectuată pe teritoriul lor în aceleaşi condiţii.

   Articolul 163
 
    În cazul în care bunurile nu mai sunt reglementate de regimurile sau situaţiile prevăzute în prezenta secţiune, rezultând astfel un import în temeiul articolului 61, statul membru de import adoptă măsurile necesare pentru a preveni dubla impozitare.

   Secţiunea 2
  Tranzacţii scutite în vederea exportului şi în cadrul
schimburile comerciale dintre statele membre

   Articolul 164
 
   1. Statele membre pot scuti, după consultarea comitetului TVA, următoarele tranzacţii efectuate de o persoană impozabilă sau destinate acesteia, până la o valoare egală cu valoarea exporturilor efectuate de persoana în cauză în cele 12 luni anterioare:
   (a) achiziţiile intracomunitare de bunuri efectuate de persoana impozabilă şi importurile şi livrările de bunuri destinate persoanei impozabile în vederea exportului lor din Comunitate în starea în care se află sau după prelucrare;
   (b) prestările de servicii aferente activităţii de export a persoanei impozabile.
   2. Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea de scutire în temeiul alineatului (1), ele aplică scutirea respectivă, după consultarea comitetului TVA, şi tranzacţiilor legate de livrările efectuate de persoana impozabilă, în condiţiile stabilite la articolul 138, până la o valoare egală cu valoarea livrărilor efectuate de persoana în cauză, în aceleaşi condiţii, în cele 12 luni anterioare.

   Articolul 165
 
    Statele membre pot stabilit o valoare maximă comună pentru tranzacţiile scutite în temeiul articolului 164.

   Secţiunea 3
  Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi 2

   Articolul 166
 
    Comisia prezintă Consiliului, după caz şi de îndată ce este posibil, propuneri privind regimuri comune de aplicare a TVA tranzacţiilor prevăzute la secţiunile 1 şi 2.

   TITLUL X
  DEDUCERI

   CAPITOLUL 1
  Originea şi sfera de aplicare a dreptului de deducere

   Articolul 167
 
    Un drept de deducere apare în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.

   Articolul 168
 
    În măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul tranzacţiilor impozitate ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează tranzacţiile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, următoarele sume:
   (a) TVA datorată sau plătită în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau care urmează a-i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a-i fi prestate de o altă persoană impozabilă;
   (b) TVA datorată pentru tranzacţiile considerate livrări de bunuri şi prestări de servicii în temeiul articolului 18 litera (a) şi articolului 27;
   (c) TVA datorată pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i);
   (d) TVA datorată pentru tranzacţiile considerate achiziţii intracomunitare în conformitate cu articolele 21 şi 22;
   (e) TVA datorată sau plătită pentru importul de bunuri în statul membru în cauză.

   Articolul 169
 
    Pe lângă deducerea prevăzută la articolul 168, persoana impozabilă are dreptul să deducă TVA prevăzută la articolul respectiv în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul următoarelor tranzacţii:
   (a) tranzacţii legate de activităţile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf, efectuate în afara statului membru în care taxa este datorată sau plătită, pentru care TVA este deductibilă în cazul în care tranzacţiile sunt efectuate în statul membru respectiv;
   (b) tranzacţii scutite în temeiul articolelor 138, 142 sau 144, articolelor 146-149, articolelor 151, 152, 153 sau 156, articolului 157 alineatul (1) litera (b), articolelor 158-161 sau articolului 164;
   (c) tranzacţii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(f), atunci când clientul este stabilit în afara Comunităţii sau atunci când tranzacţiile respective sunt în legătură directă cu bunuri care urmează a fi exportate din Comunitate.

   Articolul 170
 
    Toate persoanele impozabile care, în sensul articolului 1 din Directiva 79/1072/CEE8, articolului 1 din Directiva 86/560/CEE9 şi articolului 171 din prezenta directivă, nu sunt stabilite în statul membru în care ele cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA au dreptul de a obţine o rambursare a TVA respective în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate pentru următoarele tranzacţii:
   (a) tranzacţiile prevăzute la articolul 169;
   (b) tranzacţii pentru care taxa este datorată doar de către client în conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
    ___________
   8 A opta Directivă a Consiliului 79/1072/CEE din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul ţării (JO L 331, 27.12.1979, p. 11). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
   9 A treisprezecea directivă a consiliului 86/560/CEE din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii (JO L 326, 21.11.1986, p. 40)

   Articolul 171
 
   1. TVA este rambursată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite în statul membru în care ele cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA, dar care sunt stabilite într-un alt stat membru, în conformitate cu modalităţile de punere în aplicare stabilite de Directiva 79/1072/CEE.
    Persoanele impozabile prevăzute la articolul 1 din Directiva 79/1072/CEE sunt considerate, de asemenea, în sensul aplicării directivei menţionate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite în statul membru în cauză atunci când, în statul membru în care ele cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA, ele au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat debitor de TVA în conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
   2. TVA este rambursată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii în conformitate cu modalităţile de aplicare stabilite de Directiva 86/560/CEE.
    Persoanele impozabile prevăzute la articolul 1 din Directiva 86/560/CEE sunt considerate, de asemenea, în sensul aplicării directivei menţionate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate atunci când, în statul membru în care ele cumpără bunuri şi servicii sau importă bunuri supuse TVA, ele au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat debitor de TVA în conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.
   3. Directivele 79/1072/CEE şi 86/560/CEE nu se aplică livrării de bunuri care este sau poate fi scutită în temeiul articolului 138 atunci când bunurile astfel livrate sunt expediate sau transportate de persoana care achiziţionează bunurile sau în numele acesteia.

   Articolul 172
 
   1. Orice persoană care este considerată persoană impozabilă prin faptul că livrează, în mod ocazional, un mijloc de transport nou în condiţiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) şi articolul 138 alineatul (2) litera (a) are dreptul de a deduce, în statul membru în care are loc livrarea, TVA inclusă în preţul de cumpărare sau plătită pentru importul sau achiziţia intracomunitară a mijlocului de transport respectiv, până la o valoare care nu depăşeşte valoarea TVA pe care este necesar să o plătească în cazul în care livrarea nu este scutită.
    Un drept de deducere apare şi poate fi exercitat doar în momentul livrării mijlocului de transport nou.
   2. Statele membre stabilesc modalităţile de aplicare a alineatului (1).

   CAPITOLUL 2
  Deducerea proporţională

   Articolul 173
 
   1. În cazul bunurilor sau serviciilor utilizate de o persoană impozabilă atât pentru tranzacţii pentru care TVA este deductibilă în temeiul articolelor 168, 169 şi 170, cât şi pentru tranzacţii pentru care TVA nu este deductibilă, este deductibilă doar partea din TVA care poate fi atribuită primelor tranzacţii.
    Proporţia de deducere se stabileşte, în conformitate cu articolele 174 şi 175, pentru toate tranzacţiile efectuate de persoana impozabilă.
   2. Statele membre pot adopta următoarele măsuri:
   (a) să autorizeze persoanele impozabile să stabilească o proporţie pentru fiecare sector al activităţii sale, cu condiţia să existe conturi separate pentru fiecare sector;
   (b) să solicite persoanei impozabile să stabilească o proporţie pentru fiecare sector al activităţii sale şi să menţină conturi separate pentru fiecare sector;
   (c) să autorizeze sau să solicite persoanei impozabile să efectueze deducerea pe baza utilizării tuturor bunurilor şi serviciilor sau a unei părţi a acestora;
   (d) să autorizeze sau să solicite persoanei impozabile să efectueze deducerea în conformitate cu norma stabilită la alineatul (1) primul paragraf, pentru toate bunurile şi serviciile utilizate pentru toate tranzacţiile prevăzute la paragraful menţionat anterior;
   (e) să prevadă ca, atunci când TVA care nu este deductibilă de către persoana impozabilă este nesemnificativă, aceasta să fie considerată nulă.

   Articolul 174
 
   1. Proporţia de deducere este compusă dintr-un raport cuprinzând următoarele sume:
   (a) la numărător, valoarea totală, fără TVA, a cifrei de afaceri pe an, aferente tranzacţiilor pentru care TVA este deductibilă în temeiul articolelor 168 şi 169;
   (b) la numitor, valoarea totală, fără TVA, a cifrei de afaceri pe an aferente tranzacţiilor incluse la numărător şi tranzacţiilor pentru care TVA nu este deductibilă.
    Statele membre pot include la numitor valoarea subvenţiilor, altele decât cele legate direct de preţul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii prevăzute la articolul 73.
   2. Prin derogare de la alineatul (1), următoarele sume sunt excluse de la calcularea proporţiei de deducere:
   (a) valoarea cifrei de afaceri aferente livrărilor de bunuri de capital utilizate de persoana impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale;
   (b) valoarea cifrei de afaceri aferente tranzacţiilor imobiliare şi financiare auxiliare;
   (c) valoarea cifrei de afaceri aferente tranzacţiilor prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g) în măsura în care tranzacţiile în cauză sunt auxiliare.
   3. Atunci când statele membre îşi exercită opţiunea în temeiul articolului 191 de a nu solicita regularizarea pentru bunurile de capital, ele pot include transferurile de bunuri de capital în calcularea proporţiei de deducere.

   Articolul 175
 
   1. Proporţia de deducere se determină anual, se stabileşte ca procent şi se rotunjeşte la o cifră care nu depăşeşte următorul număr întreg.
   2. Proporţia provizorie pentru un an este cea calculată pe baza tranzacţiilor anului anterior. În absenţa oricăror astfel de tranzacţii sau atunci când acestea sunt nesemnificative ca valoare, proporţia de deducere este estimată provizoriu, sub controlul autorităţilor fiscale, de către persoana impozabilă pe baza previziunilor proprii.
    Cu toate acestea, statele membre pot continua să aplice normele în vigoare la 1 ianuarie 1979 sau, în cazul statelor membre care au aderat la Comunitate după data menţionată anterior, la data aderării lor.
   3. Deducerile efectuate pe baza proporţiilor provizorii sunt regularizate la stabilirea proporţiei finale în cursul anului următor.

   CAPITOLUL 3
  Restricţii privind dreptul de deducere

   Articolul 176
 
    Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, stabileşte cheltuielile pentru care TVA nu este deductibilă. TVA nu este în nici un caz deductibilă pentru cheltuielile care nu sunt strict cheltuieli în legătură cu desfăşurarea activităţii, precum cele legate de lux, divertisment sau spectacole.
    Până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute la primul paragraf, statele membre pot continua să aplice toate excluderile prevăzute de legislaţiile lor naţionale la 1 ianuarie 1979 sau, în cazul statelor membre care au aderat la Comunitate după data menţionată anterior, la data aderării lor.

   Articolul 177
 
    După consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate exclude total sau parţial, din motive economice conjuncturale, din sistemul de deduceri toate sau o parte din bunurile de capital sau alte bunuri.
    Pentru a menţine condiţii identice de concurenţă, statele membre, în loc de a refuza deducerea, pot impozita bunurile fabricate de persoana impozabilă însăşi sau bunuri pe care aceasta le-a cumpărat în Comunitate sau pe care le-a importat, astfel încât impozitul să nu depăşească valoarea TVA care se aplică achiziţiei de bunuri similare.

   CAPITOLUL 4
  Norme care reglementează exercitarea dreptului de deducere

   Articolul 178
 
    Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoană impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
   (a) pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (a), în ceea ce priveşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta trebuie să deţină o factură emisă în conformitate cu articolele 220-236 şi cu articolele 238, 239 şi 240;
   (b) pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (b), în ceea ce priveşte tranzacţiile considerate livrări de bunuri sau prestări de servicii, aceasta trebuie să îndeplinească formalităţile stabilite de fiecare stat membru;
   (c) pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (c), în ceea ce priveşte achiziţia intracomunitară de bunuri, aceasta trebuie să includă în declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250 toate informaţiile necesare pentru calcularea valorii TVA datorate pentru achiziţiile sale intracomunitare de bunuri şi are obligaţia de a deţine o factură emisă în conformitate cu articolele 220-236;
   (d) pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (d), în ceea ce priveşte tranzacţiile considerate achiziţii intracomunitare de bunuri, trebuie să îndeplinească formalităţile stabilite de fiecare stat membru;
   (e) pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (e), în ceea ce priveşte importul de bunuri, trebuie să deţină un document de import care o desemnează ca destinatar sau importator şi care menţionează valoarea TVA datorate sau permite calcularea valorii respective;
   (f) atunci când este obligată să plătească TVA în calitate de client în cazul aplicării articolelor 194-197 sau articolului 199, trebuie să îndeplinească formalităţile stabilite de fiecare stat membru.

   Articolul 179
 
    Persoana impozabilă efectuează deducerea scăzând din valoarea totală a TVA datorate pentru o anumită perioadă fiscală valoarea totală a TVA pentru care, în aceeaşi perioadă, dreptul de deducere a apărut şi este exercitat în conformitate cu articolul 178.
    Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca persoanele impozabile care efectuează tranzacţii ocazionale definite la articolul 12 să-şi exercite dreptul de deducere doar la momentul livrării.

   Articolul 180
 
    Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă să efectueze o deducere pe care nu a efectuat-o în conformitate cu articolele 178 şi 179.

   Articolul 181
 
    Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă care nu deţine o factură emisă în conformitate cu articolele 220-236 să efectueze deducerea prevăzută la articolul 168 litera (c) pentru achiziţiile sale intracomunitare de bunuri.

   Articolul 182
 
    Statele membre stabilesc condiţiile şi modalităţile de aplicare a articolelor 180 şi 181.

   Articolul 183
 
    Atunci când, pentru o anumită perioadă fiscală, valoarea deducerilor depăşeşte valoarea TVA datorate, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul în perioada următoare, în condiţiile pe care le stabilesc.
    Cu toate acestea, statele membre pot refuza rambursarea sau reportul în cazul în care valoarea excedentului este nesemnificativă.

   CAPITOLUL 5
  Regularizarea deducerilor

   Articolul 184
 
    Deducerea iniţială este regularizată atunci când este mai mare sau mai mică decât cea la care are dreptul persoana impozabilă.

   Articolul 185
 
   1. Regularizarea se efectuează în special atunci când, după întocmirea declaraţiei privind TVA, apar modificări ale factorilor utilizaţi la stabilirea valorii care este dedusă, de exemplu atunci când se anulează cumpărări sau se obţin reduceri de preţ.
   2. Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectuează regularizări în cazul tranzacţiilor rămase total sau parţial neplătite sau în cazul distrugerii, pierderii sau furtului de proprietate demonstrate sau confirmate în mod corespunzător sau în cazul bunurilor rezervate pentru oferirea de cadouri de mică valoare sau de eşantioane, în conformitate cu articolul 16.
    Cu toate acestea, în cazul tranzacţiilor rămase total sau parţial neplătite sau în cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea regularizării.

   Articolul 186
 
    Statele membre stabilesc modalităţile de aplicare a articolelor 184 şi 185.

   Articolul 187
 
   1. În cazul bunurilor de capital, regularizarea este defalcată pe o perioadă de cinci ani, incluzând perioada în care bunurile au fost achiziţionate sau fabricate.
    Cu toate acestea, statele membre îşi pot baza regularizarea pe o perioadă de cinci ani compleţi de la data la care bunurile sunt utilizate prima dată.
    În cazul bunurilor imobile achiziţionate ca bunuri de capital, perioada de regularizare poate fi prelungită până la 20 de ani.
   2. Regularizarea anuală se efectuează numai pentru o cincime din TVA aplicată bunurilor de capital sau, în cazul prelungirii perioadei de regularizare, pentru o fracţiune corespunzătoare din TVA.
    Regularizarea prevăzută la primul paragraf se efectuează în funcţie de modificările dreptului de deducere în anii următori faţă de anul în care bunurile au fost achiziţionate, fabricate sau, după caz, utilizate prima dată.

   Articolul 188
 
   1. În cazul în care sunt livrate în perioada de regularizare, bunurile de capital sunt considerate ca şi când ar fi fost utilizate pentru o activitate economică a persoanei impozabile până la expirarea perioadei de regularizare.
    Activitatea economică este considerată impozitată în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este impozitată.
    Activitatea economică este considerată scutită în întregime în cazurile în care livrarea de bunuri de capital este scutită.
   2. Regularizarea prevăzută la alineatul (1) se efectuează o singură dată pentru perioada de timp rămasă din perioada de regularizare. Cu toate acestea, atunci când livrarea de bunuri de capital este scutită, statele membre pot să nu solicite o regularizare în măsura în care cumpărătorul este o persoană impozabilă care utilizează bunurile de capital respective doar pentru tranzacţii pentru care TVA este deductibilă.

   Articolul 189
 
    În sensul aplicării articolelor 187 şi 188, statele membre pot adopta următoarele măsuri:
   (a) definirea conceptului de bunuri de capital;
   (b) precizarea valorii TVA care este luată în considerare pentru regularizare;
   (c) adoptarea oricăror măsuri necesare pentru a se asigura că regularizarea nu creează avantaje nejustificate;
   (d) permiterea simplificărilor administrative.

   Articolul 190
 
    În sensul articolelor 187, 188, 189 şi 191, statele membre pot considera ca bunuri de capital serviciile care au caracteristici similare celor atribuite în mod normal bunurilor de capital.

   Articolul 191
 
    În cazul în care, în orice stat membru, efectul practic al aplicării articolelor 187 şi 188 este neglijabil, statul membru în cauză poate opta, după consultarea comitetului TVA, să nu aplice dispoziţiile respective, ţinând seama de impactul global al TVA în statul membru în cauză şi de necesitatea unei simplificări administrative şi cu condiţia să nu rezulte denaturări ale concurenţei.

   Articolul 192
 
    Atunci când o persoană impozabilă trece de la regimul normal de impozitare la un regim special sau viceversa, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana impozabilă respectivă nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suferă prejudicii nejustificate.

   TITLUL XI
  OBLIGAŢIILE PERSOANELOR IMPOZABILE ŞI ALE ANUMITOR PERSOANE NEIMPOZABILE

   CAPITOLUL 1
  Obligaţia de plată

   Secţiunea 1
  Debitori de TVA către autorităţile fiscale

   Articolul 193
 
    TVA se plăteşte de orice persoană impozabilă ce efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabilă, cu excepţia cazului în care se plăteşte de o altă persoană în conformitate cu articolele 194-199 şi articolul 202.

   Articolul 194
 
   1. În cazul în care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care are obligaţia de a plăti TVA, statele membre au posibilitatea de a prevedea ca debitorul de TVA să fie persoana căreia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile.
   2. Statele membre stabilesc condiţiile de punere în aplicare a alineatului (1).

   Articolul 195
 
    TVA este datorată de orice persoană identificată în scopuri de TVA în statul membru în care taxa este datorată şi căreia îi sunt livrate bunurile în circumstanţele prevăzute la articolele 38 sau 39, în cazul în care livrările sunt efectuate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru respectiv.

   Articolul 196
 
    TVA este datorată de orice persoană căreia îi sunt furnizate serviciile prevăzute la articolul 56 sau de orice persoană identificată în scopuri de TVA în statul membru în care taxa este datorată şi căreia îi sunt furnizate serviciile prevăzute la articolele 44, 47, 50, 53, 54 şi 55, în cazul în care serviciile sunt furnizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru respectiv.

   Articolul 197
 
   1. TVA este datorată de persoana căreia îi sunt livrate bunurile, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
   (a) tranzacţia impozabilă este o livrare de bunuri efectuată în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 141;
   (b) persoana căreia îi sunt livrate bunurile este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, identificată în scopul TVA în statul membru în care este efectuată livrarea;
   (c) factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în statul membru în care este stabilită persoana căreia îi sunt livrate bunurile este redactată în conformitate cu articolele 220-236.
   2. Atunci când un reprezentant fiscal este desemnat ca debitor de TVA în temeiul articolului 204, statele membre pot prevedea o derogare de la alineatul (1) din prezentul articol.

   Articolul 198
 
   1. În cazul în care tranzacţii specifice referitoare la aurul de investiţii între o persoană impozabilă ce operează pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur şi o altă persoană impozabilă ce nu operează pe respectiva piaţă sunt impozitate în temeiul articolului 352, statele membre desemnează clientul ca debitor de TVA.
    În cazul în care clientul care nu operează pe piaţa reglementată a lingourilor de aur este o persoană impozabilă ce este necesar să fie înregistrată în scopuri TVA în statul membru în care se datorează taxa doar în ceea ce priveşte tranzacţiile prevăzute la articolul 352, vânzătorul îndeplineşte obligaţiile fiscale în numele clientului, în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.
   2. Atunci când o livrare de aur sub formă de materie primă sau de produse semiprelucrate de o puritate mai mare sau egală cu 325 miimi sau o livrare de aur de investiţii, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), este efectuată de o persoană impozabilă ce exercită una dintre opţiunile prevăzute la articolele 348, 349 şi 350, statele membre pot desemna clientul ca debitor de TVA.
   3. Statele membre stabilesc procedurile şi condiţiile pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) şi (2).

   Articolul 199
 
   1. Statele membre pot prevedea ca debitorul de TVA să fie persoana impozabilă destinatară a următoarelor operaţiuni:
   (a) lucrări de construcţii, inclusiv servicii de reparaţii, curăţenie, întreţinere, transformare şi demolare legate de bunuri imobile, precum şi livrarea de lucrări de construcţii considerate ca o livrare de bunuri în temeiul articolului 14 alineatul (3);
   (b) punerea la dispoziţie a personalului ce participă la activităţi prevăzute la litera (a);
   (c) livrarea de bunuri imobile, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (j) şi (k), în cazul în care furnizorul a optat pentru impozitarea livrării în temeiul articolului 137;
   (d) livrarea de materiale uzate, materiale uzate ce nu se pot reutiliza în aceeaşi stare, rebuturi, deşeuri industriale şi neindustriale, deşeuri reciclabile, deşeuri transformate parţial şi anumite bunuri şi servicii, enumerate în anexa VI;
   (e) livrarea de bunuri oferite în garanţie de o persoană impozabilă altei persoane impozabile, în executarea respectivei garanţii;
   (f) livrarea de bunuri efectuată după cesionarea unui drept de rezervă de proprietate unui cesionar care exercită acest drept;
   (g) livrarea unui bun imobil vândut de un debitor al unei creanţe exigibile în cadrul unei proceduri de vânzare silită.
   2. Atunci când se aplică opţiunea prevăzută la alineatul (1), statele membre pot specifica livrările de bunuri şi servicii reglementate şi categoriile de furnizori sau beneficiari pentru care se pot aplica aceste măsuri.
   3. În sensul alineatului (1), statele membre pot adopta următoarele măsuri:
   (a) să prevadă ca o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau tranzacţii care nu sunt considerate livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile în conformitate cu articolul 2 să fie considerată persoană impozabilă pentru livrările primite în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol;
   (b) să prevadă ca un organism public neimpozabil să fie considerat persoană impozabilă pentru livrările primite în conformitate cu alineatul (1) literele (e), (f) şi (g).
   4. Statele membre informează comitetul TVA cu privire la măsurile legislative naţionale adoptate în temeiul alineatului (1), în măsura în care nu sunt măsuri autorizate de Consiliu înainte de 13 august 2006 în conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE şi care sunt menţinute în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

   Articolul 200
 
    Orice persoană ce efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri impozabilă plăteşte TVA.

   Articolul 201
 
    La import, TVA este plătită de orice persoană (persoane) desemnată (desemnate) sau recunoscută (recunoscute) ca plătitoare de către statul membru de import.

   Articolul 202
 
    TVA este plătită de orice persoană care determină ca bunurile să înceteze să mai fie reglementate de regimurile sau situaţiile enumerate la articolele 156, 157, 158, 160 şi 161.

   Articolul 203
 
    TVA este datorată de orice persoană ce menţionează această taxă pe o factură.

   Articolul 204
 
   1. În cazul în care, în temeiul articolelor 193-197 şi articolelor 199 şi 200, debitorul de TVA este o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată, statele membre pot permite persoanei respective să numească un reprezentant fiscal ca debitor de TVA.
    De asemenea, în cazul în care o tranzacţie impozabilă este efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată şi nu există, cu ţara în care este stabilită sau îşi are sediul persoana impozabilă, nici un instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 76/308/CEE10 şi de Regulamentul (CE) nr 1798/200311, statele membre pot adopta măsuri în temeiul cărora debitorul de TVA este necesar să fie un reprezentant fiscal numit de persoana impozabilă nestabilită în statul membru respectiv.
    Cu toate acestea, statele membre nu pot aplica opţiunea prevăzută la al doilea paragraf unei persoane impozabile nestabilite, în sensul articolului 358 punctul 1, care a optat pentru regimul special de servicii furnizate pe cale electronică.
   2. Opţiunea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf îndeplineşte condiţiile şi procedurile stabilite de fiecare stat membru.
    ___________
   10 Directiva Consiliului 76/308/CEE din 15 martie 1976 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor rezultate din operaţiuni cuprinse în sistemul de finanţare al Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă, precum şi a prelevărilor agricole şi drepturilor vamale (JO L 73, 19.3.1976, p. 18). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
   11 Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 264, 15.10.2003, p.1). Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 885/2004 (JO L 168, 1.5.2004, p. 1).

   Articolul 205
 
    În situaţiile prevăzute la articolele 193-200 şi articolele 202, 203 şi 204, statele membre pot prevedea ca o altă persoană decât debitorul de TVA să aibă obligaţia de a achita în mod solidar TVA.

   Secţiunea 2
  Modalităţi de plată

   Articolul 206
 
    Orice persoană impozabilă debitoare de TVA are obligaţia de a plăti valoarea netă a TVA cu ocazia depunerii declaraţiei privind TVA prevăzute la articolul 250. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o altă dată pentru plata respectivei sume sau pot solicita efectuarea unor plăţi interimare.

   Articolul 207
 
    Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că persoanele considerate ca debitoare de TVA în locul unei persoane impozabile nestabilite pe teritoriul lor respectiv, în conformitate cu articolele 194-197 şi articolele 199 şi 204, îndeplinesc obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.
    De asemenea, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că persoanele care, în conformitate cu articolul 205, au obligaţia de a achita în mod solidar TVA îndeplinesc respectivele obligaţii de plată.

   Articolul 208
 
    Atunci când statele membre desemnează achizitorul de aur de investiţii ca debitor de TVA în temeiul articolului 198 alineatul (1) sau dacă, în cazul aurului sub formă de materie primă, produse semiprelucrate sau aur de investiţie, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre recurg la opţiunea prevăzută la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca debitor de TVA, acestea adoptă măsurile necesare pentru a asigura că persoana respectivă îndeplineşte obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.

   Articolul 209
 
    Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că persoanele juridice neimpozabile care sunt debitoare de TVA datorată pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), îndeplinesc obligaţiile de plată stabilite în prezenta secţiune.

   Articolul 210
 
    Statele membre adoptă modalităţile de plată a TVA pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), şi pentru achiziţiile intracomunitare de produse supuse accizelor, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).

   Articolul 211
 
    Statele membre stabilesc modalităţile de plată în ceea ce priveşte importul de bunuri. În special, statele membre pot prevedea ca, în cazul importului de bunuri de către persoane impozabile sau anumite categorii de astfel de persoane, de către debitori de TVA sau de anumite categorii de astfel de persoane, TVA datorată pentru import să nu fie plătită la momentul importului, cu condiţia să fie menţionată ca atare în declaraţia privind TVA ce se depune în conformitate cu articolul 250.

   Articolul 212
 
    Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la plata TVA datorate, în cazul în care suma este nesemnificativă.

   CAPITOLUL 2
  Identificare

   Articolul 213
 
   1. Orice persoană impozabilă declară când începe, îşi modifică sau încetează activitatea ca persoană impozabilă.
    Statele membre permit şi pot solicita ca declaraţia să se facă prin mijloace electronice, în condiţiile pe care le stabilesc.
   2. Fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf, orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă ce efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri ce nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) are obligaţia de a declara că efectuează aceste achiziţii, în cazul în care condiţiile pentru a nu le supune taxei, stabilite de dispoziţia respectivă, nu mai sunt îndeplinite.

   Articolul 214
 
   1. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că următoarele persoane sunt identificate printr-un număr individual:
   (a) orice persoană impozabilă, cu excepţia celor prevăzute la articolul 9 alineatul (2), care desfăşoară, pe teritoriul său respectiv, livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care TVA este deductibilă, altele decât livrările de bunuri sau prestările de servicii pentru care se plăteşte TVA exclusiv de clientul sau de persoana căreia îi sunt destinate bunurile sau serviciile, în conformitate cu articolele 194-197 şi articolul 199;
   (b) orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă ce efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri supuse TVA în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) şi orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă ce exercită opţiunea prevăzută la articolul 3 alineatul (3) de a-şi supune TVA achiziţiile intracomunitare;
   (c) orice persoană impozabilă care efectuează, pe teritoriul său respectiv, achiziţii intracomunitare de bunuri pentru tranzacţiile în legătură cu activităţile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf şi pe care le efectuează în afara respectivului teritoriu.
   2. Statele membre nu au obligaţia de a identifica anumite persoane impozabile care desfăşoară tranzacţii ocazional, prevăzute la articolul 12.

   Articolul 215
 
    Fiecare număr de identificare TVA cuprinde un prefix în conformitate cu codul ISO 3166 - alfa 2 - prin care se identifică fiecare stat membru ce a atribuit respectivul număr.
    Cu toate acestea, Grecia poate utiliza prefixul "EL".

   Articolul 216
 
    Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că sistemele lor de identificare permit identificarea persoanelor impozabile prevăzute la articolul 214 şi pentru a asigura corecta aplicare a regimului tranzitoriu de impozitare a operaţiunilor intracomunitare prevăzut la articolul 402.

   CAPITOLUL 3
  Facturare

   Secţiunea 1
  Definiţie

   Articolul 217
 
    În sensul prezentului capitol, "transmitere sau punere la dispoziţie pe cale electronică" înseamnă transmiterea sau punerea la dispoziţie destinatarului a datelor, prin echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală) şi stocare, şi utilizând telefonul, radioul, sistemele optice sau alte mijloace electromagnetice.

   Secţiunea 2
  Noţiunea de factură

   Articolul 218
 
    În sensul prezentei directive, statele membre acceptă documentele sau mesajele pe suport de hârtie sau în format electronic ca facturi, în cazul în care îndeplinesc condiţiile stabilite în prezentul capitol.

   Articolul 219
 
    Orice document sau mesaj ce modifică factura iniţială şi se referă la aceasta în mod specific şi fără echivoc este asimilat unei facturi.

   Secţiunea 3
  Emiterea facturilor

   Articolul 220
 
    Orice persoană impozabilă se asigură că o factură este emisă fie de propria persoană sau de clientul său, fie de un terţ, în numele său şi în contul său, în următoarele cazuri:
   (1) pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-a efectuat către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă;
   (2) pentru livrări de bunuri prevăzute la articolul 33;
   (3) pentru livrări de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 138;
   (4) pentru orice acont care i-a fost plătit înainte ca una dintre livrările de bunuri prevăzute la punctele 1, 2 şi 3 să fi fost efectuată;
   (5) pentru orice acont care i-a fost plătit de către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înainte de încheierea prestării de servicii.

   Articolul 221
 
   1. Statele membre pot impune asupra persoanelor impozabile o obligaţie de a emite o factură pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe teritoriul lor, altele decât cele prevăzute la articolul 220.
    În ceea ce priveşte facturile prevăzute la primul paragraf, statele membre pot impune mai puţine obligaţii decât cele prevăzute la articolele 226, 230, 233, 244 şi 246.
   2. Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligaţia prevăzută la articolul 220 de a emite o factură pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriile lor şi care sunt scutite, cu sau fără dreptul la deducerea TVA plătite în stadiul anterior, în temeiul articolelor 110 şi 111, articolului 125 alineatul (1), articolului 127, articolului 128 alineatul (1), articolelor 132, 135, 136, 371, 375, 376 şi 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) şi articolelor 380-390.

   Articolul 222
 
    Statele membre pot impune limite de timp asupra persoanelor impozabile pentru emiterea de facturi, atunci când aceste persoane livrează bunuri sau prestează servicii pe teritoriul lor.

   Articolul 223
 
    În conformitate cu condiţiile ce urmează să fie stabilite de statele membre pe teritoriul cărora se livrează bunuri sau se prestează servicii, se poate întocmi o factură sumară pentru mai multe livrări separate de bunuri sau pentru prestări diferite de servicii.

   Articolul 224
 
   1. Facturile pot fi întocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoană impozabilă, în cazul în care există un acord prealabil între cele două părţi şi cu condiţia ca fiecare factură să facă obiectul unei proceduri de acceptare de către persoana impozabilă care livrează bunurile sau prestează serviciile.
   2. Statele membre pe teritoriul cărora se efectuează livrarea de bunuri sau prestarea de servicii stabilesc condiţiile acordurilor prealabile şi procedurilor de acceptare între persoana impozabilă şi client.
   3. Statele membre pot impune condiţii suplimentare asupra persoanelor impozabile ce livrează bunuri sau prestează servicii pe teritoriul lor în ceea ce priveşte emiterea facturilor de către client. În special, acestea pot solicita ca respectivele facturi să se emită în numele şi în contul persoanei impozabile.
    Condiţiile prevăzute la primul paragraf trebuie să fie întotdeauna aceleaşi, indiferent de locul de stabilire al clientului.

   Articolul 225
 
    Statele membre pot impune condiţii specifice asupra persoanelor impozabile ce livrează bunuri sau prestează servicii pe teritoriul lor în cazurile în care partea terţă sau clientul, care emite facturile, este stabilit(ă) într-o ţară cu care nu există nici un instrument juridic referitor la asistenţa mutuală având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 76/308/CEE şi de Regulamentul (CE) nr 1798/2003.

   Secţiunea 4
  Conţinutul facturilor

   Articolul 226
 
    Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale prevăzute de prezenta directivă, este necesar să se menţioneze doar următoarele detalii în scopuri TVA pe facturile emise în temeiul articolelor 220 şi 221:
   (1) data emiterii;
   (2) un număr secvenţial, bazat pe una sau mai multe serii, ce identifică în mod individual factura;
   (3) numărul de identificare TVA prevăzut la articolul 214, pe baza căruia persoana impozabilă a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
   (4) numărul de identificare TVA al achizitorului, prevăzut la articolul 214, pe baza căruia clientul a primit livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru care are obligaţia de a plăti TVA sau a primit o livrare de bunuri, astfel cum este prevăzută la articolul 138;
   (5) numele şi adresa complete ale persoanei impozabile şi ale clientului;
   (6) cantitatea şi natura bunurilor livrate sau volumul şi natura serviciilor prestate;
   (7) data la care s-a efectuat sau încheiat livrarea de bunuri sau prestarea de servicii sau data la care s-a efectuat acontul prevăzut la punctele 4 şi 5 din articolul 220, în măsura în care se poate determina respectiva dată, iar aceasta diferă de data emiterii facturii;
   (8) suma impozabilă pentru fiecare rată sau scutire, preţul unitar fără TVA şi orice remize sau rabaturi, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;
   (9) cota TVA aplicată;
   (10) valoarea TVA de plată, cu excepţia cazului în care se aplică un regim special pentru care prezenta directivă exclude o astfel de menţiune;
   (11) în cazul unei scutiri sau atunci când clientul este debitor de TVA, trimiterea la dispoziţia aplicabilă a prezentei directive sau la dispoziţia corespunzătoare de drept intern sau orice altă trimitere prin care se arată că livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;
   (12) în cazul livrării unui mijloc de transport nou, efectuate în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a), caracteristicile identificate la articolul 2 alineatul (2) litera (b);
   (13) în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de voiaj, trimiterea la dispoziţiile corespunzătoare de drept intern sau orice altă trimitere prin care se arată că regimul special a fost aplicat;
   (14) în cazul în care se aplică unul dintre regimurile speciale aplicabile bunurilor second-hand, obiectelor de artă, articolelor de colecţie şi antichităţilor, trimiterea la articolele 313, 326 sau 333 sau la dispoziţiile corespunzătoare de drept intern sau orice altă trimitere prin care se arată că unul dintre regimurile în cauză a fost aplicat;
   (15) în cazul în care debitorul de TVA este un reprezentant fiscal în sensul articolului 204, numărul de identificare TVA, prevăzut la articolul 214, al respectivului reprezentant fiscal împreună cu numele şi adresa complete ale acestuia.

   Articolul 227
 
    Statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor şi care efectuează pe teritoriul lor livrări de bunuri şi prestări de servicii, să indice numărul de identificare TVA, prevăzut la articolul 214, al clientului în alte situaţii decât cele prevăzute la articolul 226 punctul 4.

   Articolul 228
 
    Statele membre pe teritoriul cărora se livrează bunuri sau se prestează servicii pot autoriza omisiunea unor detalii obligatorii din documentele sau mesajele asimilate unei facturi în temeiul articolului 219.

   Articolul 229
 
    Statele membre nu solicită semnarea facturilor.

   Articolul 230
 
    Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă, cu condiţia ca valoarea TVA de plată să fie exprimată în moneda naţională a statului membru în care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, utilizând mecanismul de conversie stabilit la articolul 91.

   Articolul 231
 
    În scopul controlului, statele membre pot solicita traducerea în limbile lor naţionale a facturilor pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate pe teritoriul lor şi a facturilor primite de persoanele impozabile stabilite pe teritoriul lor.

   Secţiunea 5
  Transmiterea facturilor prin mijloace electronice

   Articolul 232
 
    Facturile emise în temeiul secţiunii 2 se pot trimite pe suport de hârtie sau se pot transmite sau pune la dispoziţie prin mijloace electronice, sub rezerva acceptării destinatarului.

   Articolul 233
 
   1. Facturile trimise sau puse la dispoziţie prin mijloace electronice sunt acceptate de statele membre, cu condiţia ca autenticitatea originii şi integritatea conţinutului acestora să fie garantate prin una dintre metodele următoare:
   (a) printr-o semnătură electronică avansată în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice12;
   (b) printr-un schimb electronic de date (electronic data interchange - EDI), astfel cum a fost definit la articolul 2 din Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date13, în cazul în care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garantează autenticitatea originii şi integritatea datelor.
    Cu toate acestea, facturile pot fi trimise sau puse la dispoziţie şi prin alte mijloace electronice, sub rezerva acceptării de către statele membre în cauză.
   2. În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), statele membre pot solicita ca semnătura electronică avansată să se bazeze pe un certificat calificat şi să fie creată de un dispozitiv securizat de creare a semnăturii în sensul articolului 2 punctele 6 şi 10 din Directiva 1999/93/CE.
   3. În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b), statele membre pot, de asemenea, să solicite trimiterea unui document suplimentar de sinteză pe suport de hârtie, sub rezerva condiţiilor pe care le stabilesc.
    ___________
   12 JO L 13, 19.1.2000, p. 12.
   13 JO L 338, 28.12.1994, p. 98.

   Articolul 234
 
    Statele membre nu pot impune asupra persoanelor impozabile care livrează bunuri sau prestează servicii pe teritoriul lor alte obligaţii sau formalităţi în legătură cu trimiterea sau punerea la dispoziţie a facturilor prin mijloace electronice.

   Articolul 235
 
    Statele membre pot stabili condiţii specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice în privinţa livrării de bunuri sau prestării de servicii pe teritoriul lor dintr-o ţară cu care nu există nici un instrument juridic privind asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 76/308/CEE şi de Regulamentul (CE) nr 1798/2003.

   Articolul 236
 
    În cazul în care unele loturi ce conţin mai multe facturi sunt trimise sau puse la dispoziţia aceluiaşi destinatar prin mijloace electronice, detaliile comune diferitelor facturi se pot menţiona o singură dată, în cazul în care, pentru fiecare factură, toate informaţiile sunt accesibile.

   Articolul 237
 
    Până la 31 decembrie 2008, Comisia prezintă un raport şi, după caz, o propunere de modificare a condiţiilor aplicabile facturării electronice, pentru a ţine seama de evoluţiile tehnologice viitoare din acest domeniu.

   Secţiunea 6
  Măsuri de simplificare

   Articolul 238
 
   1. În urma consultării comitetului TVA, statele membre pot prevedea, în condiţiile pe care le pot stabili, că unele dintre informaţiile solicitate în temeiul articolelor 226 şi 230, sub rezerva dispoziţiilor pe care statele membre le pot adopta în conformitate cu articolele 227, 228 şi 231, nu este necesar să fie menţionate pe facturi, în ceea ce priveşte livrările de bunuri sau prestările de servicii pe teritoriul lor, în următoarele cazuri:
   (a) în cazul în care valoarea facturii este scăzută;
   (b) în cazul în care practica administrativă sau comercială din sectorul de activitate în cauză sau condiţiile tehnice de emitere a facturilor fac dificilă respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 226 şi 230.
   2. În orice caz, facturile trebuie să cuprindă următoarele informaţii: (a) data emiterii;
   (b) identificarea persoanei impozabile;
   (c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
   (d) valoarea TVA de plată sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia.
   3. Simplificarea prevăzută la alineatul (1) nu se poate aplica operaţiunilor prevăzute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 şi 141.

   Articolul 239
 
    În cazurile în care statele membre recurg la opţiunea, prevăzută la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), de a nu aloca un număr de identificare TVA persoanelor impozabile care nu desfăşoară operaţiunile prevăzute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 şi 141 şi atunci când unui furnizor sau unui client nu i-a fost alocat un număr de identificare de acest tip, acesta este necesar să fie înlocuit pe factură cu un alt număr denumit cod de înregistrare fiscală, astfel cum a fost definit de statele membre în cauză.

   Articolul 240
 
    În cazul în care persoana impozabilă a primit un număr de identificare TVA, statele membre care recurg la opţiunea prevăzută la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), pot, de asemenea, să solicite ca factura să cuprindă următoarele informaţii:
   (1) în ceea ce priveşte prestarea de servicii, prevăzute la articolele 44, 47, 50, 53, 54 şi 55, şi livrarea de bunuri, prevăzute la articolele 138 şi 141, numărul de identificare TVA şi codul de înregistrare fiscală ale furnizorului;
   (2) în ceea ce priveşte alte livrări de bunuri sau prestări de servicii, doar codul de înregistrare fiscală al furnizorului sau doar numărul de identificare TVA.

   CAPITOLUL 4
  Contabilitate

   Secţiunea 1
  Definiţie

   Articolul 241
 
    În sensul prezentului capitol, "stocarea prin mijloace electronice a unei facturi" înseamnă stocarea datelor prin echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală) şi de stocare, şi utilizând telefonul, radioul, mijloacele optice sau alte mijloace electromagnetice.

   Secţiunea 2
  Obligaţii generale

   Articolul 242
 
    Fiecare persoană impozabilă ţine o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite aplicarea TVA şi controlarea aplicării TVA de către autorităţile fiscale.

   Articolul 243
 
   1. Fiecare persoană impozabilă ţine un registru cu bunurile pe care le-a expediat sau transportat sau care au fost expediate sau transportate în contul său, la o destinaţie aflată în afara teritoriului statului membru de plecare, însă în cadrul Comunităţii, în scopurile operaţiunilor constând în prelucrarea respectivelor bunuri sau utilizarea lor temporară, prevăzute la articolul 17 alineatul (2) literele (f), (g) şi (h).
   2. Fiecare persoană impozabilă ţine o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite identificarea bunurilor care i-au fost expediate din alt stat membru de către o persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA în respectivul stat membru sau în contul acesteia şi care fac obiectul unor prestări de servicii reprezentând expertize sau prelucrări efectuate asupra bunurilor în cauză, prevăzute la articolul 52 litera (c).

   Secţiunea 3
  Obligaţii specifice legate de stocarea tuturor facturilor

   Articolul 244
 
    Fiecare persoană impozabilă se asigură de stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de un client ori care au fost emise de un terţ în numele său şi în contul său, precum şi a tuturor facturilor pe care le-a primit.

   Articolul 245
 
   1. În sensul prezentei directive, persoana impozabilă poate decide locul de stocare a tuturor facturilor, cu condiţia de a pune la dispoziţie facturile sau informaţiile stocate în conformitate cu articolul 244, autorităţilor competente, fără întârziere nejustificată, oricând acestea solicită acest lucru.
   2. Statele membre pot solicita persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor să le fie comunicat locul de stocare, în cazul în care acesta se află în afara teritoriului lor.
    De asemenea, statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor, să păstreze în acest spaţiu facturile pe care le-au emis sau care au fost emise de clienţii lor sau de părţi terţe, în numele şi în contul lor, precum şi toate facturile pe care le-au primit, atunci când stocarea nu se efectuează prin mijloace electronice ce garantează accesul on-line complet la datele în cauză.

   Articolul 246
 
    Este necesar ca autenticitatea originii şi integritatea conţinutului facturilor stocate, precum şi lizibilitatea acestora, să fie asigurate pe toată perioada de stocare.
    În ceea ce priveşte facturile prevăzute la articolul 233 alineatul (1) al doilea paragraf, detaliile pe care le conţin nu se pot modifica şi este necesar să rămână lizibile pe perioada de stocare.

   Articolul 247
 
   1. Fiecare stat membru stabileşte perioada în cursul căreia persoanele impozabile au obligaţia de a asigura stocarea facturilor pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pe teritoriul său şi a facturilor primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul său.
   2. Pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor stabilite la articolul 246, statul membru prevăzut la alineatul (1) poate solicita ca facturile să fie stocate în forma originală, pe suport de hârtie sau în format electronic, în care au fost trimise sau puse la dispoziţie. De asemenea, în cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, statul membru poate solicita şi stocarea datelor ce garantează autenticitatea originii şi integritatea conţinutului lor, în conformitate cu articolul 246 primul paragraf.
   3. Statul membru prevăzut la alineatul (1) poate stabili condiţii specifice de interzicere sau de limitare a stocării facturilor într-o ţară cu care nu există nici un instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 76/308/CEE şi de Regulamentul (CE) nr 1798/2003 sau la dreptul de acces pe cale electronică, de descărcare şi de utilizare prevăzut la articolul 249.

   Articolul 248
 
    În condiţiile pe care le stabilesc, statele membre pot solicita stocarea facturilor primite de persoanele neimpozabile.

   Secţiunea 4
  Dreptul de acces la facturile stocate prin mijloace electronice
în alt stat membru

   Articolul 249
 
    În cazul în care o persoană impozabilă stochează facturi pe care le emite sau le primeşte prin mijloace electronice ce garantează accesul on-line la date, iar locul de stocare se află într-un alt stat membru decât cel în care este stabilită, autorităţile competente din statul membru în care persoana respectivă este stabilită au, în sensul prezentei directive, dreptul de acces la facturi prin mijloace electronice, de descărcare şi de utilizare a acestora, în limitele stabilite de normele statului membru în care persoana impozabilă este stabilită şi în măsura în care autorităţile respective solicită acest lucru în scopul controlului.

   CAPITOLUL 5
  Declaraţii

   Articolul 250
 
   1. Fiecare persoană impozabilă depune o declaraţie privind TVA în care se menţionează toate informaţiile necesare pentru a calcula taxa exigibilă şi deducerile ce sunt operate, inclusiv şi în măsura în care acest lucru este necesar pentru constatarea bazei de stabilire, valoarea totală a operaţiunilor referitoare la această taxă şi la aceste deduceri, precum şi valoarea operaţiunilor scutite.
   2. Statele membre permit şi pot solicita depunerea declaraţiei privind TVA prevăzute la alineatul (1) prin mijloace electronice, în condiţiile pe care le stabilesc.

   Articolul 251
 
    În afară de informaţiile prevăzute la articolul 250, declaraţia privind TVA referitoare la o perioadă impozabilă dată cuprinde următoarele date:
   (a) valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri prevăzute la articolul 138 pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade impozabile;
   (b) valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri prevăzute la articolele 33 şi 36 desfăşurate pe teritoriul altui stat membru, pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade impozabile, în cazul în care locul din care a avut loc expedierea sau transportul bunurilor este situat în statul membru în care este necesar să fie depusă declaraţia;
   (c) valoarea totală, fără TVA, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri sau a operaţiunilor asimilate acestora, în temeiul articolelor 21 sau 22, efectuate în statul membru în care declaraţia este necesar să fie depusă şi pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade impozabile;
   (d) valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri prevăzute la articolele 33 şi 36 efectuate în statul membru în care declaraţia trebuie să fie depusă şi pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade impozabile, în cazul în care locul din care a avut loc expedierea sau transportul bunurilor este situat pe teritoriul altui stat membru;
   (e) valoarea totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri efectuate în statul membru în care este necesar să fie depusă declaraţia şi pentru care s-a desemnat persoana impozabilă, în conformitate cu articolul 197, ca debitoare de TVA şi pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul acestei perioade impozabile.

   Articolul 252
 
   1. Declaraţia privind TVA se depune până la un termen ce este necesar să fie stabilit de statele membre. Termenul respectiv nu se poate fixa la mai mult de două luni de la încheierea fiecărei perioade impozabile.
   2. Fiecare stat membru stabileşte perioada impozabilă la o lună, două luni sau trei luni.
    Cu toate acestea, statele membre pot stabili diferite perioade impozabile, cu condiţia ca perioadele respective să nu depăşească un an.

   Articolul 253
 
    Suedia poate aplica o procedură simplificată pentru întreprinderile mici şi mijlocii, prin care persoanele impozabile care desfăşoară doar operaţiuni impozabile la nivel naţional pot depune declaraţii de TVA la trei luni de la încheierea perioadei anuale de impunere directă.

   Articolul 254
 
    În cazul livrărilor de mijloace de transport noi efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (2) litera (a) de către o persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA pentru un client neidentificat în scopuri de TVA sau de către o persoană impozabilă, astfel cum este definită la articolul 9 alineatul (2), statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că vânzătorul comunică toate informaţiile necesare pentru a permite aplicarea TVA şi controlul acestei aplicări de către autorităţile fiscale.

   Articolul 255
 
    În cazul în care statele membre desemnează clientul aurului de investiţii ca debitor de TVA în temeiul articolului 198 alineatul (1) sau dacă, în cazul aurului sub formă de materie primă, produse semifabricate sau aur de investiţii, definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre recurg la posibilitatea de a desemna clientul ca debitor de TVA, în conformitate cu articolul 198 alineatul (2), acestea adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că respectivul client respectă obligaţiile legate de depunerea declaraţiei privind TVA prevăzute în prezentul capitol.

   Articolul 256
 
    Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele considerate ca debitoare de TVA în locul persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul lor, în conformitate cu articolele 194-197 şi cu articolul 204, respectă obligaţiile referitoare la depunerea declaraţiilor privind TVA, în conformitate cu prezentul capitol.

   Articolul 257
 
    Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice neimpozabile care sunt debitoare de TVA datorată pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), respectă obligaţiile referitoare la depunerea de declaraţii privind TVA, în temeiul dispoziţiilor prezentului capitol.

   Articolul 258
 
    Statele membre stabilesc norme de aplicare pentru depunerea declaraţiilor privind TVA în ceea ce priveşte achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), şi achiziţiile intracomunitare de produse supuse accizelor, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).

   Articolul 259
 
    Statele membre pot solicita persoanelor care efectuează achiziţii intracomunitare de mijloace de transport noi în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) să furnizeze, la depunerea declaraţiilor privind TVA, toate informaţiile necesare pentru aplicarea TVA şi controlul aplicării TVA de către autorităţile fiscale.

   Articolul 260
 
    Statele membre stabilesc normele de aplicare pentru depunerea declaraţiilor privind TVA pentru importurile de bunuri.

   Articolul 261
 
   1. Statele membre pot solicita persoanei impozabile să depună o declaraţie care să cuprindă toate informaţiile menţionate la articolele 250 şi 251 în ceea ce priveşte toate operaţiunile desfăşurate în anul precedent. Declaraţia respectivă furnizează toate informaţiile necesare oricăror adaptări.
   2. Statele membre pot permite şi pot solicita depunerea declaraţiei prevăzute la alineatul (1) prin mijloace electronice, în condiţiile pe care le stabilesc.

   CAPITOLUL 6
  Declaraţii recapitulative

   Articolul 262
 
    Fiecare persoană impozabilă identificată în scopuri de TVA depune o declaraţie recapitulativă a achizitorilor identificaţi în scopul TVA, cărora le-a furnizat bunuri în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (c), şi a persoanelor identificate în scopuri de TVA cărora le-a furnizat bunuri ce i-au fost livrate lui prin achiziţiile intracomunitare prevăzute la articolul 42.

   Articolul 263
 
   1. Declaraţia recapitulativă se întocmeşte pentru fiecare trimestru fiscal dintr-o perioadă şi în conformitate cu procedurile ce urmează a fi stabilite de statele membre.
    Cu toate acestea, statele membre pot stabili ca depunerea declaraţiilor recapitulative să se facă lunar.
   2. Statele membre permit şi pot solicita depunerea declaraţiilor recapitulative prevăzute la alineatul (1) prin mijloace electronice, în condiţiile pe care le stabilesc.

   Articolul 264
 
   1. Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele informaţii:
   (a) numărul de identificare TVA al persoanei impozabile din statul membru în care trebuie să fie depusă declaraţia recapitulativă şi pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrarea de bunuri în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1);
   (b) numărul de identificare TVA al achizitorului bunurilor din alt stat membru decât cel în care trebuie să fie depusă declaraţia recapitulativă şi pe baza căruia i-au fost livrate bunurile;
   (c) numărul de identificare TVA al persoanei impozabile din statul membru în care trebuie depusă declaraţia recapitulativă şi pe baza căruia a efectuat un transfer în alt stat membru, în conformitate cu articolul 138 alineatul (2) litera (c), precum şi numărul prin care este identificată în statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul;
   (d) pentru fiecare persoană care a achiziţionat bunuri, valoarea totală a livrărilor de bunuri efectuate de persoana impozabilă;
   (e) în ceea ce priveşte livrările de bunuri ce constau din transferuri spre alt stat membru, în conformitate cu articolul 138 alineatul (2) litera (c), valoarea totală a livrărilor, determinată în conformitate cu articolul 76;
   (f) valoarea regularizărilor efectuate în temeiul articolului 90.
   2. Valoarea prevăzută la alineatul (1) litera (d) se declară pentru trimestrul calendaristic în cursul căruia TVA a devenit exigibilă.
    Valoarea prevăzută la alineatul (1) litera (f) se declară pentru trimestrul calendaristic în cursul căruia regularizarea a fost comunicată achizitorului bunurilor.

   Articolul 265
 
   1. În cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri, prevăzute la articolul 42, persoana impozabilă identificată în scopuri de TVA în statul membru care i-a atribuit numărul de identificare TVA pe baza căruia a efectuat aceste achiziţii menţionează în mod clar următoarele informaţii în declaraţia recapitulativă:
   (a) numărul de identificare TVA în statul membru respectiv şi pe baza căruia s-a efectuat achiziţia şi livrarea ulterioară de bunuri;
   (b) numărul de identificare TVA, în statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul de bunuri, al destinatarului livrării ulterioare efectuate de persoana impozabilă;
   (c) pentru fiecare destinatar al livrării ulterioare, valoarea totală, fără TVA, a livrărilor efectuate de persoana impozabilă din statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor.
   2. Valoarea prevăzută la alineatul (1) litera (c) este declarată pentru trimestrul calendaristic în cursul căruia TVA a devenit exigibilă.

   Articolul 266
 
    Prin derogare de la articolele 264 şi 265, statele membre pot prevedea ca declaraţiile recapitulative să conţină informaţii suplimentare.

   Articolul 267
 
    Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care, în conformitate cu articolele 194 şi 204, sunt considerate ca debitoare de TVA în locul unei persoane impozabile care nu este stabilită pe teritoriul lor, îndeplinesc obligaţia de a depune declaraţia recapitulativă în temeiul prezentului capitol.

   Articolul 268
 
    Statele membre pot cere ca persoanele impozabile care, pe teritoriul lor, efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri sau operaţiuni asimilate respectivelor achiziţii, în temeiul articolelor 21 sau 22, să depună declaraţii ce cuprind informaţii cu privire la achiziţiile în cauză, cu condiţia ca, totuşi, declaraţiile să nu fie solicitate pentru o perioadă de mai puţin de o lună.

   Articolul 269
 
    Hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru să introducă măsurile speciale prevăzute la articolele 270 şi 271 pentru a simplifica obligaţia, prevăzută în prezentul capitol, de a depune o declaraţie recapitulativă. Respectivele măsuri nu pot aduce atingere monitorizării corespunzătoare a operaţiunilor intracomunitare.

   Articolul 270
 
    În temeiul autorizaţiei prevăzute la articolul 269, statele membre pot permite persoanelor impozabile să depună declaraţii recapitulative anuale în care să se indice numerele de identificare TVA, din alt stat membru, ale destinatarilor livrărilor de bunuri efectuate de respectivele persoane impozabile, în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (c), în cazul în care persoanele impozabile îndeplinesc următoarele trei condiţii:
   (a) valoarea anuală totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii nu depăşeşte, cu mai mult de 35 000 EUR sau contravaloarea în monedă naţională, valoarea cifrei de afaceri anuale care este utilizată ca referinţă pentru aplicarea scutirii pentru întreprinderile mici prevăzute la articolele 282-292;
   (b) valoarea anuală totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 nu depăşeşte 15 000 EUR sau contravaloarea în monedă naţională;
   (c) nici una dintre livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 nu este o livrare de mijloace de transport noi.

   Articolul 271
 
    În temeiul autorizaţiei prevăzute la articolul 269, statele membre care stabilesc la peste trei luni perioada impozabilă pentru care persoanele impozabile au obligaţia de a depune declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250 pot permite persoanelor respective să depună declaraţii recapitulative pentru aceeaşi perioadă, în cazul în care persoanele impozabile respective îndeplinesc următoarele trei condiţii:
   (a) valoarea anuală totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii nu depăşeşte 200 000 EUR sau contravaloarea în monedă naţională;
   (b) valoarea anuală totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 nu depăşeşte 15 000 EUR sau contravaloarea în monedă naţională;
   (c) nici una dintre livrările de bunuri efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 nu este o livrare de mijloace de transport noi.

   CAPITOLUL 7
  Dispoziţii diverse

   Articolul 272
 
   1. Statele membre pot scuti următoarele persoane impozabile de anumite sau de toate obligaţiile prevăzute la capitolele 2-6:
   (a) persoanele impozabile ale căror achiziţii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1);
   (b) persoanele impozabile care nu efectuează nici una dintre operaţiunile prevăzute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 şi 141;
   (c) persoanele impozabile care efectuează doar livrări de bunuri sau prestări de servicii care sunt scutite în temeiul articolelor 132, 135 şi 136, articolelor 146-149 şi articolelor 151, 152 sau 153;
   (d) persoanele impozabile care beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolele 282-292;
   (e) persoanele impozabile care beneficiază de regimul comun forfetar pentru producători agricoli.
    Statele membre nu pot scuti persoanele impozabile prevăzute la primul paragraf litera (b) de la obligaţiile de facturare stabilite la articolele 220-236 şi articolele 238, 239 şi 240.
   2. În cazul în care statele membre exercită opţiunea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (e), acestea adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă a regimului tranzitoriu de impunere a operaţiunilor intracomunitare.
   3. Statele membre pot scuti alte persoane impozabile decât cele prevăzute la alineatul (1) de anumite obligaţii contabile prevăzute la articolul 242.

   Articolul 273
 
    Statele membre pot impune alte obligaţii pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA şi a preveni evaziunea, sub rezerva cerinţei de tratament egal al operaţiunilor interne şi operaţiunilor efectuate între statele membre de către persoane impozabile şi cu condiţia ca respectivele obligaţii să nu genereze, în comerţul între statele membre, unele formalităţi în legătură cu trecerea frontierelor.
    Opţiunea prevăzută la primul paragraf nu se poate folosi pentru a impune obligaţii de facturare suplimentare faţă de cele stabilite la capitolul 3.

   CAPITOLUL 8
  Obligaţii privind anumite operaţiuni de import şi export

   Secţiunea 1
  Operaţiuni de import

   Articolul 274
 
    Articolele 275, 276 şi 277 se aplică importurilor de bunuri aflate în liberă circulaţie, care intră în Comunitate dintr-un teritoriu terţ ce face parte din teritoriul vamal al Comunităţii.

   Articolul 275
 
    Formalităţile privind importul bunurilor prevăzute la articolul 274 sunt identice cu cele stabilite de dispoziţiile vamale comunitare în vigoare pentru importul de bunuri pe teritoriul vamal al Comunităţii.

   Articolul 276
 
    În cazul în care expedierea sau transportul bunurilor prevăzute la articolul 274 se încheie într-un punct situat în afara statului membru de intrare în Comunitate, bunurile respective circulă în Comunitate pe baza regimului de tranzit comunitar stabilit de dispoziţiile vamale comunitare în vigoare, în măsura în care au făcut obiectul unei declaraţii de plasare sub regimul vamal respectiv la intrarea în Comunitate.

   Articolul 277
 
    În cazul în care, la intrarea în Comunitate, bunurile prevăzute la articolul 274 se află în una dintre situaţiile care le-ar permite, în cazul în care sunt importate în sensul articolului 30 primul paragraf, să fie reglementate de unul dintre regimurile sau de una dintre situaţiile prevăzute la articolul 156 sau de un regim de admitere temporară cu scutire totală de drepturi de import, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că bunurile pot rămâne în Comunitate în aceleaşi condiţii ca cele stabilite pentru aplicarea respectivelor regimuri sau situaţii.

   Secţiunea 2
  Operaţiuni de export

   Articolul 278
 
    Articolele 279 şi 280 se aplică exportului de bunuri aflate în liberă circulaţie care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru către un teritoriu terţ ce face parte din teritoriul vamal al Comunităţii.

   Articolul 279
 
    Formalităţile legate de exportul de bunuri prevăzute la articolul 278 de pe teritoriul Comunităţii sunt aceleaşi ca în cazul celor stabilite de dispoziţiile vamale comunitare în vigoare pentru exportul de bunuri de pe teritoriul vamal al Comunităţii.

   Articolul 280
 
    În cazul bunurilor exportate temporar din Comunitate pentru a fi reimportate, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în momentul reimportării în Comunitate, aceste bunuri pot fi reglementate de aceleaşi dispoziţii care se pot aplica în cazul în care au fost exportate temporar de pe teritoriul vamal al Comunităţii.

   TITLUL XII
  REGIMURI SPECIALE

   CAPITOLUL 1
  Regimul special pentru întreprinderi mici

   Secţiunea 1
  Proceduri simplificate pentru impunere şi colectare

   Articolul 281
 
    Statele membre care pot întâmpina dificultăţi în aplicarea regimurilor normale privind TVA întreprinderilor mici, datorită activităţilor sau structurii acestora, pot să aplice, în condiţiile şi limitele pe care le pot stabili şi după consultarea comitetului TVA, proceduri simplificate de impunere şi colectare a TVA, precum regimuri forfetare, cu condiţia de a nu rezulta o reducere a taxei.

   Secţiunea 2
  Scutiri sau diminuări treptate

   Articolul 282
 
    Scutirile şi diminuările treptate de taxe prevăzute în prezenta secţiune se aplică livrării de bunuri şi prestării de servicii efectuate de întreprinderile mici.

   Articolul 283
 
   1. Regimurile prevăzute în prezenta secţiune nu se aplică următoarelor operaţiuni:
   (a) operaţiuni efectuate ocazional, prevăzute la articolul 12;
   (b) livrări de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a);
   (c) livrări de bunuri sau prestări de servicii efectuate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru în care TVA este datorată.
   2. Statele membre pot exclude şi alte operaţiuni, decât cele prevăzute la alineatul (1), de la regimurile prevăzute în prezenta secţiune.

   Articolul 284
 
   1. Statele membre care au recurs la opţiunea prevăzută la articolul 14 din Directiva 67/228/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri Structura şi procedurile de aplicare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată14 pentru a introduce scutiri sau diminuări treptate de taxe, pot menţine aceste scutiri sau atenuări şi modalităţile de aplicare, în cazul în care respectă normele privind TVA.
   2. Statele membre care, la 17 mai 1977, au scutit persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală era mai mică decât contravaloarea în monedă naţională a 5 000 unităţi de cont europene la cursul de schimb de la acea dată, pot creşte acest plafon până la 5 000 EUR.
    Statele membre care au aplicat diminuarea treptată a taxelor nu pot nici să crească plafonul acestei exonerări, nici să facă mai favorabile condiţiile de acordare a acesteia.
    ___________
   14 JO 71, 14.4.1967, p. 1303/67. Directivă abrogată prin Directiva 77/388/CEE.

   Articolul 285
 
    Statele membre care nu au folosit opţiunea prevăzută la articolul 14 din Directiva 67/228/CEE pot acorda o scutire de taxe persoanelor impozabile a cărora cifră de afaceri anuală nu depăşeşte 5 000 EUR sau contravaloarea în monedă naţională.
    Statele membre prevăzute la primul paragraf pot acorda o diminuare treptată a taxelor persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri depăşeşte plafonul stabilit pentru aplicarea atenuării.

   Articolul 286
 
    Statele membre care, la 17 mai 1977, au scutit persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală era mai mare sau egală cu contravaloarea în monedă naţională a 5 000 unităţi de cont europene la cursul de schimb de la acea dată, pot creşte acest plafon pentru a menţine valoarea scutirii în termeni reali.

   Articolul 287
 
    Statele membre care au aderat după 1 ianuarie 1978 pot scuti persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depăşeşte contravaloarea în monedă naţională a următoarelor sume, la cursul de schimb din ziua aderării lor:
   (1) Grecia: 10 000 unităţi de cont europene;
   (2) Spania: 10 000 ECU;
   (3) Portugalia: 10 000 ECU;
   (4) Austria: 35000 ECU;
   (5) Finlanda: 10000 ECU;
   (6) Suedia: 10 000 ECU;
   (7) Republica Cehă: 35 000 EUR;
   (8) Estonia: 16 000 EUR;
   (9) Cipru: 15 600 EUR;
   (10) Letonia: 17 200 EUR;
   (11) Lituania: 29 000 EUR;
   (12) Ungaria: 35 000 EUR;
   (13) Malta: 37 000 EUR, în cazul în care activitatea economică constă în principal în livrarea de bunuri, 24 300 EUR, în cazul în care activitatea economică constă în principal în prestarea de servicii cu o valoare adăugată scăzută (input-uri ridicate), şi 14 600 EUR în alte cazuri, şi anume prestările de servicii cu o valoare adăugată ridicată (input-uri scăzute);
   (14) Polonia: 10 000 EUR;
   (15) Slovenia: 25 000 EUR;
   (16) Slovacia: 35 000 EUR.

   Articolul 288
 
    Cifra de afaceri ce serveşte drept referinţă în scopul aplicării regimului prevăzut în prezenta secţiune constă în următoarele sume, fără TVA:
   (1) valoarea livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, în măsura în care sunt impozitate;
   (2) valoarea operaţiunilor care sunt scutite, cu dreptul de deducere a TVA plătită în stadiul anterior, în temeiul articolelor 110 sau 111, articolului 125 alineatul (1), articolului 127 sau articolului 128 alineatul (1);
   (3) valoarea operaţiunilor care sunt scutite în temeiul articolelor 146-149 şi articolelor 151, 152 sau 153;
   (4) valoarea tranzacţiilor imobiliare, tranzacţiilor financiare prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g), şi valoarea serviciilor de asigurare, cu excepţia cazului în care aceste tranzacţii au caracterul de operaţiuni accesorii.
    Cu toate acestea, cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei întreprinderi nu se iau în considerare în scopul calculării cifrei de afaceri.

   Articolul 289
 
    Persoanele impozabile scutite de TVA nu au dreptul de a deduce TVA în conformitate cu articolele 167-171 şi cu articolele 173-177 şi nu pot menţiona TVA pe facturile lor.

   Articolul 290
 
    Persoanele impozabile care au dreptul la scutire de TVA pot opta fie pentru regimul normal de aplicare a TVA, fie pentru procedurile simplificate prevăzute la articolul 281. În acest caz, ele beneficiază de orice diminuare treptată a taxelor prevăzută de legislaţia naţională.

   Articolul 291
 
    Sub rezerva aplicării articolului 281, persoanele impozabile care beneficiază de diminuarea treptată sunt considerate persoane impozabile supuse regimului normal al TVA.

   Articolul 292
 
    Regimul prevăzut în prezenta secţiune se aplică până la o dată ce urmează să fie stabilită de Consiliu în conformitate cu articolul 93 din tratat, care nu poate fi ulterioară datei de intrare în vigoare a regimului definitiv prevăzut la articolul 402.

   Secţiunea 3
  Raportare şi reexaminare

   Articolul 293
 
    Din patru în patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă Consiliului, pe baza informaţiilor obţinute de la statele membre, un raport privind aplicarea prezentului capitol, precum şi, după caz şi luând în seamă necesitatea de a asigura convergenţa pe termen lung a reglementărilor naţionale, propuneri cu privire la următoarele puncte:
   (1) îmbunătăţiri ale regimului special pentru întreprinderile mici;
   (2) adaptarea sistemelor naţionale, în ceea ce priveşte scutirile şi diminuările treptate ale taxelor;
   (3) adaptarea plafoanelor prevăzute în secţiunea 2.

   Articolul 294
 
    Consiliul decide, în conformitate cu articolul 93 din tratat, dacă este necesar un regim special pentru întreprinderi mici în cadrul regimului definitiv şi, după caz, stabileşte limitele şi condiţiile comune de aplicare a regimului respectiv.

   CAPITOLUL 2
  Regimul comun forfetar pentru producători agricoli

   Articolul 295
 
   1. În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
   (1) "producător agricol" înseamnă orice persoană impozabilă care îşi desfăşoară activitatea într-o întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit;
   (2) "întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit" înseamnă o întreprindere considerată ca atare de fiecare stat membru în cadrul activităţilor de producţie menţionate în anexa VII;
   (3) "producător agricol forfetar" înseamnă orice producător agricol căruia i se aplică regimul forfetar prevăzut în prezentul capitol;
   (4) "produse agricole" înseamnă bunuri care rezultă din activităţile menţionate în anexa VII, produse de o întreprindere agricolă, forestieră sau de pescuit din fiecare stat membru;
   (5) "servicii agricole" înseamnă servicii, în special cele menţionate în anexa VIII, prestate de un producător agricol care îşi foloseşte forţa de muncă sau echipamentele utilizate în mod normal în întreprinderea agricolă, forestieră sau de pescuit şi care contribuie în mod normal la realizarea producţiei agricole;
   (6) "TVA impusă anterior" înseamnă valoarea TVA totală pentru bunurile şi serviciile cumpărate de toate întreprinderile agricole, forestiere şi de pescuit din fiecare stat membru, supuse regimului forfetar, în măsura în care această taxă este deductibilă în conformitate cu articolele 167, 168 şi 169 şi cu articolele 173-177 pentru un producător agricol supus regimului normal al TVA;
   (7) "procentaje forfetare de compensare" înseamnă procentajele stabilite de statele membre în conformitate cu articolele 297, 298 şi 299 şi aplicate de aceste state în cazurile menţionate la articolul 300 pentru a permite producătorilor agricoli forfetari să beneficieze de compensarea forfetară a TVA impusă anterior;
   (8) "compensare forfetară" înseamnă suma rezultată din aplicarea procentajului forfetar de compensare cifrei de afaceri a producătorului agricol forfetar în cazurile menţionate la articolul 300.
   2. Activităţile de transformare a produselor ce derivă în principal din producţia agricolă, în care se utilizează mijloace folosite în mod normal în întreprinderile agricole, forestiere sau de pescuit, sunt considerate activităţi de producţie agricolă menţionate în anexa VII.

   Articolul 296
 
   1. În cazul în care aplicarea regimului normal al TVA asupra producătorilor agricoli sau a regimului special prevăzut în capitolul 1 întâmpină dificultăţi, statele membre pot aplica producătorilor agricoli, în conformitate cu prezentul capitol, un regim forfetar având scopul de a compensa TVA impusă achiziţiilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate de producătorii agricoli forfetari.
   2. Fiecare stat membru poate exclude de la regimul forfetar anumite categorii de producători agricoli, precum şi producători agricoli pentru care aplicarea regimului normal al TVA sau a procedurilor simplificate prevăzute la articolul 281 nu întâmpină dificultăţi administrative.
   3. Fiecare producător agricol forfetar poate opta, sub rezerva normelor şi condiţiilor stabilite de fiecare stat membru, pentru aplicarea regimului normal al TVA sau, după caz, a procedurilor simplificate prevăzute la articolul 281.

   Articolul 297
 
    După caz, statele membre stabilesc procentajele forfetare de compensare. Ele pot fixa procentaje diferite pentru domeniul forestier, pentru diversele subdiviziuni ale agriculturii şi pescuitului.
    Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre procentajele forfetare de compensare stabilite în conformitate cu primul paragraf înainte de aplicarea acestora.

   Articolul 298
 
    Procentajele forfetare de compensare se calculează pe baza statisticilor macroeconomice realizate exclusiv asupra producătorilor agricoli forfetari pentru cei trei ani anteriori.
    Procentajele se pot rotunji cu o jumătate de punct în sus sau în jos. Statele membre pot, de asemenea, reduce aceste procentaje până la nivelul zero.

   Articolul 299
 
    Procentajele forfetare de compensare nu pot să aibă efectul de a genera pentru producătorii agricoli forfetari rambursări mai mari decât TVA impusă anterior.

   Articolul 300
 
    Procentajele forfetare de compensare se aplică preţurilor, fără TVA, ale următoarelor bunuri şi servicii:
   (1) produse agricole livrate de producători agricoli forfetari altor persoane impozabile decât cele supuse, în statul membru în care aceste produse au fost livrate, acestui regim forfetar;
   (2) produse agricole livrate de producători agricoli forfetari, în condiţiile menţionate la articolul 138, persoanelor juridice neimpozabile ale cărora achiziţii intracomunitare de bunuri sunt supuse TVA, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b), în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul respectivelor produse agricole;
   (3) servicii agricole prestate de producători agricoli forfetari altor persoane impozabile decât cele supuse, în statul membru în care au fost prestate serviciile, acestui regim forfetar.

   Articolul 301
 
   1. În cazul livrării de produse agricole sau al prestării de servicii agricole menţionate la articolul 300, statele membre stabilesc că fie clientul, fie autorităţile publice au obligaţia de a efectua plăţile compensării forfetare.
   2. În ceea ce priveşte orice livrare de produse agricole sau prestare de servicii agricole, altele decât cele prevăzute la articolul 300, se consideră că este clientul cel care are obligaţia de a efectua plata compensării forfetare.

   Articolul 302
 
    În cazul în care un producător agricol forfetar are dreptul la o compensare forfetară, acesta nu are dreptul la deducerea TVA pentru activităţile reglementate de respectivul regim forfetar.

   Articolul 303
 
   1. În cazul în care un client impozabil plăteşte compensarea forfetară în temeiul articolului 301 alineatul (1), acesta are dreptul, în condiţiile stabilite la articolele 167, 168 şi 169, precum şi la articolele 173-177 şi în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, de a deduce valoarea compensării din TVA pe care are obligaţia de a o plăti în statul membru în care efectuează operaţiunile impozitate.
   2. Statele membre rambursează clientului valoarea compensării forfetare pe care acesta a plătit-o pentru oricare dintre următoarele operaţiuni:
   (a) livrarea produselor agricole, efectuată în condiţiile menţionate la articolul 138, persoanelor impozabile sau persoanelor juridice neimpozabile, acţionând în această calitate în alt stat membru pe teritoriul căruia achiziţiile intracomunitare de bunuri pe care le efectuează sunt supuse TVA în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b);
   (b) livrarea produselor agricole, efectuată în condiţiile menţionate la articolele 146, 147, 148 şi 156, la articolul 157 alineatul (1) litera (b) şi la articolele 158, 160 şi 161, unui client impozabil stabilit în afara Comunităţii, în măsura în care produsele respective sunt folosite de clientul în cauză în scopul operaţiunilor prevăzute la articolul 169 literele (a) şi (b) sau în scopul prestărilor de servicii considerate ca fiind efectuate pe teritoriul statului membru în care este stabilit clientul şi pentru care TVA este plătibilă doar de client în temeiul articolului 196;
   (c) prestarea de servicii agricole unui client impozabil stabilit în Comunitate, dar în alt stat membru, sau unui client impozabil stabilit în afara Comunităţii, în măsura în care serviciile sunt folosite de client în scopul operaţiunilor prevăzute la articolul 169 literele (a) şi (b) sau în scopul prestărilor de servicii considerate ca fiind desfăşurate pe teritoriul statului membru în care este stabilit clientul şi pentru care TVA este plătibilă doar de client în temeiul articolului 196.
   3. Statele membre stabilesc metoda pe baza căreia se efectuează rambursările prevăzute la alineatul (2). Statele membre pot aplica, în special, dispoziţiile Directivelor 79/1072/CEE şi 86/560/CEE.

   Articolul 304
 
    Statele membre adoptă măsurile necesare pentru verificarea plăţilor compensării forfetare efectuate către producătorii agricoli forfetari.

   Articolul 305
 
    Atunci când statele membre aplică acest regim forfetar, acestea au obligaţia de a adopta toate măsurile necesare pentru a se asigura că livrarea de produse agricole între statele membre, efectuată în condiţiile menţionate la articolul 33, este întotdeauna impozitată în acelaşi fel, fie că livrarea este efectuată de un producător agricol forfetar, fie de altă persoană impozabilă.

   CAPITOLUL 3
  Regim special pentru agenţiile de voiaj

   Articolul 306
 
   1. Statele membre aplică un regim special al TVA, în conformitate cu prezentul capitol, operaţiunilor efectuate de agenţiile de voiaj care acţionează faţă de clienţi în nume propriu şi folosesc, pentru realizarea operaţiunilor de turism, livrări de bunuri sau prestări de servicii oferite de alte persoane impozabile.
    Acest regim special nu se aplică agenţiilor de voiaj care acţionează exclusiv ca intermediari şi cărora li se aplică articolul 79 primul paragraf litera (c) în scopul calculării sumei impozabile.
   2. În sensul prezentului capitol, tur-operatorii sunt consideraţi agenţii de voiaj.

   Articolul 307
 
    Operaţiunile efectuate, în condiţiile prevăzute la articolul 306, de o agenţie de voiaj pentru realizarea unei călătorii se consideră ca un serviciu unic prestat de o agenţie de voiaj unui client.
    Serviciul unic se impozitează în statul membru în care agenţia de voiaj şi-a stabilit sediul activităţii economice sau un sediu permanent de la care agenţia de voiaj a efectuat prestarea de servicii.

   Articolul 308
 
    Suma impozabilă şi preţul fără TVA, în sensul articolului 226 punctul 8, pentru serviciul unic prestat de agenţia de voiaj este marja agenţiei de voiaj, şi anume, diferenţa dintre valoarea totală, fără TVA, ce este plătită de client şi costul efectiv suportat de agenţia de voiaj pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii asigurate de alte persoane impozabile, în cazul în care respectivele operaţiuni sunt direct în beneficiul clientului.

   Articolul 309
 
    În cazul în care operaţiunile pentru care agenţia de voiaj a recurs la alte persoane impozabile sunt realizate de acestea în afara Comunităţii, prestarea de servicii efectuată de agenţia de voiaj se consideră ca activitate intermediară scutită în conformitate cu articolul 153. În cazul în care operaţiunile sunt realizate atât în Comunitate, cât şi în afara acesteia, doar partea serviciilor agenţiei de voiaj aferente operaţiunilor efectuate în afara Comunităţii poate fi scutită.

   Articolul 310
 
    TVA percepută agenţiei de voiaj de alte persoane impozabile pentru operaţiunile prevăzute la articolul 307 şi care sunt direct în beneficiul clientului nu sunt deductibile sau rambursabile în nici un stat membru.

   CAPITOLUL 4
  Regimuri speciale pentru bunuri second-hand, obiecte de artă,
obiecte de colecţie şi antichităţi

   Secţiunea 1
  Definiţii

   Articolul 311
 
   1. În sensul prezentului capitol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, se aplică următoarele definiţii:
   (1) "bunuri second-hand" înseamnă bunuri mobile corporale, care pot fi reutilizate, în aceeaşi stare sau după reparaţii, altele decât obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi şi altele decât metale preţioase sau pietre preţioase, astfel cum sunt definite de statele membre;
   (2) "obiecte de artă" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea A;
   (3) "obiecte de colecţie" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea B;
   (4) "antichităţi" înseamnă obiectele enumerate în anexa IX partea C;
   (5) "comerciant persoană impozabilă" înseamnă orice persoană impozabilă care, în cursul activităţii sale economice, cumpără sau afectează pentru nevoile întreprinderii sale sau importă, în scopul revânzării, bunuri second-hand, obiecte de artă, articole de colecţie sau antichităţi, fie că respectiva persoană impozabilă acţionează în nume propriu sau în contul altei persoane, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la cumpărare sau la vânzare;
   (6) "organizator al unei vânzări prin licitaţie publică" înseamnă orice persoană impozabilă care, în cursul activităţii sale economice, oferă bunuri spre vânzare prin licitaţie publică în vederea remiterii acestora ofertantului celui mai competitiv;
   (7) "comitent al unui organizator al unei vânzări prin licitaţie publică" înseamnă orice persoană care transmite bunuri unui organizator al unei vânzări prin licitaţie publică în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la vânzare.
   2. Statele membre nu consideră ca obiecte de artă obiectele enumerate la punctele 5, 6 sau 7 din anexa IX partea A.
   3. Contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, prevăzut la alineatul (1) punctul 7, trebuie să prevadă că organizatorul vânzării propune bunurile pentru licitaţie publică în nume propriu, dar în contul comitentului său, şi remite bunurile, în nume propriu, dar în contul comitentului său, ofertantului celui mai competitiv căruia îi sunt adjudecate bunurile în cadrul licitaţiei publice.

   Secţiunea 2
  Regim special pentru comercianţi persoane impozabile

   Subsecţiunea 1
  Regimul marjei

   Articolul 312
 
    În sensul prezentei subsecţiuni, se aplică următoarele definiţii:
   (1) "preţ de vânzare" înseamnă tot ceea ce constituie contraprestaţia obţinută sau care urmează să fie obţinută de comerciantul persoană impozabilă de la client sau de la o parte terţă, inclusiv subvenţii direct legate de operaţiune, impozite, prelevări şi taxe şi cheltuieli neprevăzute, precum cheltuieli cu comisioane, cheltuieli de ambalare, de transport şi de asigurare percepute de comerciantul impozabil clientului, dar cu excepţia sumelor prevăzute la articolul 79;
   (2) "preţ de cumpărare" înseamnă tot ceea ce constituie contravaloarea, în sensul punctului 1, obţinută sau care urmează să fie obţinută de la comerciantul persoană impozabilă de către furnizorul său.

   Articolul 313
 
   1. În ceea ce priveşte livrarea de bunuri second-hand, obiecte de artă, articole de colecţie sau antichităţi efectuată de comercianţi impozabili, statele membre aplică un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de comerciantul impozabil, în conformitate cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni.
   2. Până la introducerea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, regimul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).

   Articolul 314
 
    Regimul marjei se aplică livrării de către un comerciant persoană impozabilă a unor bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, în cazul în care respectivele bunuri i-au fost livrate în Comunitate de una dintre următoarele persoane:
   (a) o persoană neimpozabilă;
   (b) altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta este scutită în temeiul articolului 136;
   (c) altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta face obiectul unei scutiri pentru întreprinderi mici, prevăzută la articolele 282-292 şi se referă la bunuri de capital;
   (d) alt comerciant persoană impozabilă, în măsura în care TVA a fost aplicată livrării de bunuri de către acesta în conformitate cu regimul marjei.

   Articolul 315
 
    Suma impozabilă pentru livrarea de bunuri prevăzută la articolul 314 este marja de profit realizată de comerciantul persoană impozabilă, din care se scade valoarea TVA aferentă marjei de profit.
    Marja de profit a comerciantului persoană impozabilă este egală cu diferenţa dintre preţul de vânzare solicitat de comerciantul persoană impozabilă pentru bunuri şi preţul de cumpărare.

   Articolul 316
 
   1. Statele membre acordă comercianţilor persoane impozabile dreptul de a opta pentru aplicarea regimului marjei următoarelor operaţiuni:
   (a) livrarea de obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi, pe care însuşi comerciantul persoană impozabilă le-a importat;
   (b) livrarea de obiecte de artă unui comerciant persoană impozabilă de către autori sau succesorii în drepturi ai acestora;
   (c) livrarea de obiecte de artă unui comerciant persoană impozabilă de către o persoană impozabilă, alta decât un comerciant persoană impozabilă, în cazul în care livrarea respectivă a fost supusă ratei reduse, în temeiul articolului 103.
   2. Statele membre stabilesc modalităţi de exercitare a opţiunii prevăzute la alineatul (1), care, în orice caz, se referă la o perioadă de cel puţin doi ani calendaristici.

   Articolul 317
 
    În cazul în care un comerciant persoană impozabilă exercită opţiunea prevăzută la articolul 316, suma impozabilă se determină în conformitate cu articolul 315.
    În ceea ce priveşte livrarea de obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi pe care le-a importat comerciantul persoană impozabilă însuşi, preţul de cumpărare ce se ia în considerare pentru calcularea marjei de profit este egal cu suma impozabilă la import, determinată în conformitate cu articolele 85-89, la care se adaugă TVA datorată sau plătită la import.

   Articolul 318
 
   1. Pentru a simplifica procedura de colectare a taxei şi după consultarea comitetului TVA, statele membre pot prevedea că, pentru anumite operaţiuni sau pentru anumite categorii de comercianţi persoane impozabile, suma impozabilă pentru livrările de bunuri supuse regimului marjei urmează a fi determinată pentru fiecare perioadă impozabilă în cursul căreia comerciantul persoană impozabilă are obligaţia de a depune declaraţia privind TVA prevăzută la articolul 250.
    În cazul unei prevederi adoptate în conformitate cu primul paragraf, suma impozabilă pentru livrările de bunuri cărora li se aplică aceeaşi rată a TVA este marja totală de profit realizată de comerciantul persoană impozabilă din care se scade valoarea TVA aferentă marjei respective.
   2. Marja totală de profit este egală cu diferenţa dintre următoarele două valori:
   (a) valoarea totală a livrărilor de bunuri supuse regimului marjei de profit şi efectuate de comerciantul persoană impozabilă în cursul perioadei impozabile cuprinse în declaraţie, şi anume, totalul preţurilor de vânzare;
   (b) valoarea totală a achiziţiilor de bunuri, prevăzute la articolul 314, efectuate de comerciantul persoană impozabilă în cursul perioadei impozabile cuprinse în declaraţie, şi anume, totalul preţurilor de cumpărare.
   3. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că acei comercianţi persoane impozabile prevăzuţi la alineatul (1) nu beneficiază de un avantaj nejustificat sau nu suportă prejudicii nejustificate.

   Articolul 319
 
    Comerciantul persoană impozabilă poate aplica regimul normal al TVA oricărei livrări reglementate de regimul marjei.

   Articolul 320
 
   1. În cazul în care un comerciant persoană impozabilă aplică regimul normal al TVA livrării unui obiect de artă, obiect de colecţie sau o antichitate pe care el însuşi le-a importat, acesta are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, TVA datorată sau achitată la import.
    În cazul în care comerciantul persoană impozabilă aplică regimul normal TVA livrării unui obiect de artă de către autor sau succesorul în drepturi ai acestuia sau de către o persoană impozabilă, alta decât un comerciant persoană impozabilă, comerciantul persoană impozabilă are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, TVA datorată sau achitată pentru obiectul de artă care i-a fost livrat.
   2. Dreptul de deducere apare în momentul în care devine exigibilă TVA datorată pentru livrarea în privinţa căreia comerciantul persoană impozabilă optează pentru aplicarea regimului normal al TVA.

   Articolul 321
 
    În cazul în care se efectuează în condiţiile menţionate la articolele 146, 147, 148 sau 151, livrarea de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi supusă regimului marjei este scutită.

   Articolul 322
 
    În măsura în care bunurile sunt folosite în scopul livrărilor efectuate de comerciantul persoană impozabilă şi supuse regimului marjei, comerciantul respectiv nu poate deduce următoarele din TVA pe care are obligaţia de a o plăti:
   (a) TVA datorată sau plătită pentru obiectele de artă, obiectele de colecţie sau antichităţile pe care el însuşi le-a importat;
   (b) TVA datorată sau achitată pentru obiectele de artă care i-au fost sau urmează să-i fie livrate de autorul lor sau de succesorii în drepturi ai acestuia;
   (c) TVA datorată sau achitată pentru obiectele de artă care i-au fost sau urmează să-i fie livrate de o persoană impozabilă, alta decât un comerciant persoană impozabilă.

   Articolul 323
 
    Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligaţia de a o plăti TVA datorată sau plătită pentru bunurile care le-au fost livrate sau urmează să le fie livrate de un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care livrarea bunurilor respective de comerciantul persoană impozabilă se supune regimului marjei.

   Articolul 324
 
    În cazul în care comerciantul persoană impozabilă aplică atât regimul normal al TVA, cât şi regimul marjei, acesta are obligaţia de a o evidenţia separat în contabilitate operaţiunile care fac obiectul fiecărui regim, în conformitate cu normele stabilite de statele membre.

   Articolul 325
 
    Comerciantul impozabil nu poate să menţioneze separat pe facturile pe care le emite TVA aferentă livrărilor de bunuri cărora le aplică regimul marjei.

   Subsecţiunea 2
  Regimuri tranzitorii pentru mijloacele de transport second-hand

   Articolul 326
 
    Statele membre care, la 31 decembrie 1992, aplicau un regim special de impunere diferit de regimul marjei pentru livrările de mijloace de transport second-hand de către comercianţi impozabili continuă să aplice acest regim, până la introducerea regimului definitiv prevăzut la articolul 402, în măsura în care acest regim respectă sau este adaptat pentru a respecta condiţiile stabilite în prezenta subsecţiune.
    Danemarca este autorizată să introducă regimul de impunere prevăzut la primul paragraf.

   Articolul 327
 
   1. Acest regim tranzitoriu se aplică livrărilor de mijloace de transport second-hand efectuate de comercianţi persoane impozabile şi supuse regimului marjei.
   2. Acest regim tranzitoriu nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).
   3. În sensul alineatului (1), vehiculele terestre, navele şi aeronavele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) sunt considerate "mijloace de transport second-hand", dacă sunt bunuri second-hand care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate mijloace de transport noi.

   Articolul 328
 
    TVA datorată pentru fiecare livrare prevăzută la articolul 327 este egală cu valoarea TVA care este datorată în cazul în care livrarea respectivă este supusă regimului normal al TVA, din care se scade valoarea TVA considerată ca fiind inclusă de comerciantul persoană impozabilă în preţul de cumpărare al mijlocului de transport.

   Articolul 329
 
    TVA considerată ca fiind inclusă de comerciantul persoană impozabilă în preţul de cumpărare al mijlocului de transport se calculează în conformitate cu următoarea metodă:
   (a) preţul de cumpărare luat în considerare este preţul de cumpărare în sensul articolului 312 punctul 2;
   (b) se consideră că acest preţ de cumpărare, plătit de comerciantul persoană impozabilă, include TVA datorată, în cazul în care furnizorul comerciantului persoană impozabilă aplică regimul normal al TVA pentru livrarea respectivă;
   (c) rata care se ia în considerare este rata aplicabilă, în temeiul articolului 93, în statul membru pe teritoriul căruia se consideră că este situat locul de livrare către comerciantul persoană impozabilă, determinat în conformitate cu articolele 31 şi 32.

   Articolul 330
 
    TVA datorată pentru fiecare livrare de mijloace de transport, prevăzută la articolul 327 alineatul (1), determinată în conformitate cu articolul 328, nu poate fi mai mică decât valoarea TVA datorată, în cazul în care livrarea respectivă este supusă regimului marjei de profit.
    Statele membre pot stabili, dacă livrarea este supusă regimului marjei de profit, că marja nu poate fi mai mică decât 10% din preţul de vânzare în sensul articolului 312 punctul 1.

   Articolul 331
 
    Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligaţia de a o plăti TVA datorată sau plătită pentru mijloacele de transport second-hand care le-au fost livrate de un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care livrarea bunurilor respective de către comerciantul persoană impozabilă este supusă TVA în conformitate cu prezentul regim tranzitoriu.

   Articolul 332
 
    Comerciantul persoană impozabilă nu poate menţiona separat pe facturile pe care le emite TVA aferentă livrărilor cărora le aplică regimul tranzitoriu.

   Secţiunea 3
  Regim special pentru vânzările prin licitaţie publică

   Articolul 333
 
   1. În conformitate cu dispoziţiile prezentei secţiuni, statele membre pot aplica un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de un organizator de vânzare prin licitaţie publică, în ceea ce priveşte livrarea de mărfuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi de către organizatorul respectiv, acţionând în nume propriu şi în contul persoanelor prevăzute la articolul 334, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte comision la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor în cauză.
   2. Regimul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică livrării de mijloace de transport noi efectuate în conformitate cu condiţiile menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a).

   Articolul 334
 
    Acest regim special se aplică livrărilor efectuate de un organizator al unei vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu, în contul uneia dintre următoarele persoane:
   (a) o persoană neimpozabilă;
   (b) altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri, efectuată de aceasta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, este scutită în temeiul articolului 136;
   (c) altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri, efectuată de aceasta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare, face obiectul unei scutiri pentru întreprinderi mici, prevăzută la articolele 282-292 şi se referă la bunuri de capital;
   (d) un comerciant persoană impozabilă, în măsura în care TVA a fost aplicată în conformitate cu regimul marjei de profit livrării de bunuri, efectuate de acesta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare.

   Articolul 335
 
    Livrarea de bunuri unei persoane impozabile care este organizator de vânzări prin licitaţie publică se consideră că are loc atunci când are loc vânzarea respectivelor bunuri prin licitaţie publică.

   Articolul 336
 
    Valoarea impozabilă pentru fiecare livrare de bunuri prevăzută în prezenta secţiune este suma totală facturată în conformitate cu articolul 339 achizitorului de către organizatorul vânzării prin licitaţie publică, din care se scade:
   (a) valoarea netă plătită sau care urmează să fie plătită de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său, determinată în conformitate cu articolul 337;
   (b) valoarea TVA plătibilă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică pentru livrarea sa.

   Articolul 337
 
    Valoarea netă plătită sau care se plăteşte de organizatorul vânzării prin licitaţie publică comitentului său este egală cu diferenţa dintre preţul de licitaţie al bunurilor şi valoarea comisionului obţinut sau care este obţinut de organizatorul vânzării prin licitaţie publică de la comitentul său în conformitate cu contractul pe baza căruia se plăteşte comision la vânzare.

   Articolul 338
 
    Organizatorii vânzărilor prin licitaţie publică ce livrează bunuri în conformitate cu condiţiile menţionate la articolele 333 şi 334 au obligaţia de a indica în contabilitatea lor, în conturi tranzitorii, următoarele informaţii:
   (a) sumele obţinute sau care urmează a fi obţinute de la achizitorul bunurilor;
   (b) sumele rambursate sau care urmează a fi rambursate vânzătorului bunurilor.
    Este necesar ca sumele prevăzute la primul paragraf să fie justificate în mod corespunzător.

   Articolul 339
 
    Organizatorul vânzării prin licitaţie publică are obligaţia de a emite achizitorului o factură pe care să se menţioneze în mod distinct următoarele informaţii:
   (a) preţul de licitaţie al bunurilor;
   (b) impozitele, prelevările şi taxele;
   (c) cheltuielile accesorii, precum cheltuielile pentru comisioane, costurile de ambalare, de transport şi de asigurare, solicitate de organizator achizitorului bunurilor.
    Pe factura emisă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică nu este necesar să se menţioneze nici o TVA în mod separat.

   Articolul 340
 
   1. Organizatorul vânzării prin licitaţie publică căruia i-au fost transmise bunurile în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte comision la vânzarea prin licitaţie publică are obligaţia de a prezenta o declaraţie comitentului său.
    Declaraţia emisă de organizatorul vânzării prin licitaţie publică trebuie să specifice separat valoarea operaţiunii, şi anume, preţul de licitaţie a bunurilor din care se scade valoarea comisionului obţinut sau care urmează a fi obţinut de la comitent.
   2. Declaraţia întocmită în conformitate cu alineatul (1) ţine locul facturii pe care comitentul, în cazul în care este este o persoană impozabilă, are obligaţia de a o emite organizatorului vânzării prin licitaţie publică în conformitate cu articolul 220.

   Articolul 341
 
    Statele membre care aplică regimul prevăzut în prezenta secţiune aplică, de asemenea, regimul respectiv livrărilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), efectuate de un organizator de vânzări prin licitaţie publică, acţionând în nume propriu, în temeiul unui contract pe baza căruia se plăteşte un comision la vânzarea respectivelor bunuri prin licitaţie publică, în contul unui comerciant persoană impozabilă, în măsura în care respectivele livrări efectuate de comerciantul persoană impozabilă s-ar supune TVA în conformitate cu regimul tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand.

   Secţiunea 4
  Măsuri de prevenire a denaturării concurenţei şi a evaziunii fiscale

   Articolul 342
 
    Statele membre pot adopta măsuri privind dreptul de deducere pentru a se asigura că acei comercianţi persoane impozabile reglementaţi de regimul special în conformitate cu secţiunea 2 nu beneficiază de avantaje nejustificate sau nu suportă prejudicii nejustificate.

   Articolul 343
 
    Hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale pentru combaterea evaziunii fiscale, în conformitate cu care TVA datorată în temeiul regimului marjei de profit nu poate fi mai mică decât valoarea TVA datorată, în cazul în care marja de profit este egală cu un anumit procentaj din preţul de vânzare.
    Procentajul din preţul de vânzare se fixează ţinând seama de marjele de profit normale realizate de agenţii economici din sectorul în cauză.

   CAPITOLUL 5
  REGIM SPECIAL PENTRU AURUL DE INVESTIŢII

   Secţiunea 1
  Dispoziţii generale

   Articolul 344
 
   1. În sensul prezentei directive şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, "aurul de investiţii" înseamnă:
   (1) aur, sub forma unei bare sau a unei plachete, de o greutate acceptată pe piaţa lingourilor de aur, având o puritate mai mare sau egală cu 995 miimi, reprezentat sau nu prin valori mobiliare;
   (2) monede de aur de o puritate mai mare sau egală cu 900 miimi şi reconfecţionate după 1800, care au sau au avut un curs legal în ţara de origine şi care se vând în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului din monede cu mai mult de 80%.
   2. Statele membre pot exclude din acest regim special barele sau plachetele mici cu o greutate de cel mult 1 g.
   3. În sensul prezentei directive, monedele prevăzute la alineatul (1) punctul 2 nu se consideră ca fiind vândute pentru interesul lor numismatic.

   Articolul 345
 
    Din 1999, fiecare stat membru informează anual Comisia, până la 1 iulie, cu privire la monedele care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 344 alineatul (1) punctul 2 şi care se comercializează în statul membru respectiv. În fiecare an, înainte de 1 decembrie, Comisia publică o listă completă a monedelor în cauză în seria "C" a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Se consideră că monedele incluse în lista publicată îndeplinesc criteriile respective în cursul anului pentru care lista a fost publicată.

   Secţiunea 2
  Scutire de TVA

   Articolul 346
 
    Statele membre scutesc de TVA livrarea, achiziţia intracomunitară şi importul aurului de investiţie, inclusiv aurul de investiţie reprezentat de certificate pentru aurul alocat sau nealocat sau negociat în conturi de aur şi inclusiv, în special, împrumuturile de aur şi swapurile cu aur ce comportă un drept de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii, precum şi operaţiunile privind aurul de investiţii constând din contracte futures şi contracte la termen ce implică un transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii.

   Articolul 347
 
    Statele membre scutesc serviciile agenţilor care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intervin în livrarea aurului de investiţii pentru comitentul lor.

   Secţiunea 3
  Opţiune de impozitare

   Articolul 348
 
    Statele membre acordă persoanelor impozabile care produc aur de investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii dreptul de a opta pentru impozitarea livrărilor de aur de investiţii altei persoane impozabile care, altfel, este scutită în temeiul articolului 346.

   Articolul 349
 
   1. Statele membre pot acorda persoanelor care, în cadrul activităţii lor economice, livrează în mod normal aur în scopuri industriale, dreptul de a opta pentru impozitarea livrărilor de bare sau plachete de aur, în conformitate cu articolul 344 alineatul (1) punctul 1, către o altă persoană impozabilă care, altfel, este scutită în temeiul articolului 346.
   2. Statele membre pot restrânge sfera de aplicare a opţiunii prevăzute la alineatul (1).

   Articolul 350
 
    În cazul în care furnizorul a exercitat dreptul de a opta pentru impozitare, în temeiul articolelor 348 şi 349, statele membre permit agentului să opteze pentru impozitarea serviciilor prevăzute la articolul 347.

   Articolul 351
 
    Statele membre stabilesc modalităţi de exercitare a opţiunilor prevăzute în prezenta secţiune şi informează Comisia în consecinţă.

   Secţiunea 4
  Tranzacţii pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur

   Articolul 352
 
    După consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate aplica TVA unor tranzacţii specifice privind aurul de investiţii care au loc în statul membru respectiv între persoane impozabile care operează pe o piaţă a lingourilor de aur reglementată de statul membru în cauză sau între o astfel de persoană impozabilă şi o altă persoană impozabilă, care nu operează pe piaţa respectivă. Cu toate acestea, statul membru nu poate aplica TVA pentru livrările efectuate în condiţiile menţionate la articolul 138 sau pentru exporturile de aur de investiţii.

   Articolul 353
 
    Statele membre care, în temeiul articolului 352, impozitează operaţiunile între persoane impozabile care operează pe o piaţă reglementată a lingourilor de aur autorizează, în scopul simplificării, suspendarea taxei ce urmează a fi colectată şi scutesc persoanele impozabile de cerinţele contabile privind TVA.

   Secţiunea 5
  Drepturi şi obligaţii speciale ale comercianţilor de aur de investiţie

   Articolul 354
 
    În cazul în care livrarea ulterioară de aur de investiţii este scutită în temeiul prezentului capitol, persoana impozabilă are dreptul de a deduce următoarele sume:
   (a) TVA datorată sau plătită pentru aurul de investiţii ce i-a fost livrat de o persoană care a exercitat opţiunea prevăzută la articolele 348 şi 349 sau ce i-a fost livrat în conformitate cu secţiunea 4;
   (b) TVA datorată sau plătită pentru aurul, altul decât aurul de investiţii, ce i-a fost livrat sau pe care l-a achiziţionat sau importat la nivel intracomunitar şi pe care, ulterior, l-a transformat sau care a fost transformat în contul său în aur de investiţii;
   (c) TVA datorată sau plătită pentru serviciile ce i-au fost furnizate, constând în schimbarea formei, greutăţii sau purităţii aurului, inclusiv ale aurului de investiţii.

   Articolul 355
 
    Persoanele impozabile care produc aur de investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii au dreptul de a deduce TVA datorată sau plătită pentru furnizarea, achiziţia intracomunitară sau importul de bunuri sau servicii în legătură cu producţia sau transformarea aurului respectiv, ca şi când livrarea ulterioară de aur scutită în temeiul articolului 346 este impozitată.

   Articolul 356
 
   1. Statele membre se asigură, în cazul comercianţilor de aur de investiţie, că aceştia ţin, cel puţin, o contabilitate a tuturor operaţiunilor importante efectuate asupra aurului de investiţie şi păstrează documentele pe baza cărora se pot identifica clienţii respectivelor operaţiuni.
    Comercianţii păstrează informaţiile prevăzute la primul paragraf pentru o perioadă de cel puţin cinci ani.
   2. Statele membre pot accepta obligaţii echivalente pe baza unor măsuri adoptate în temeiul altei legislaţii comunitare, precum Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului15, pentru a respecta cerinţele prevăzute la alineatul (1).
   3. Statele membre pot stabili obligaţii mai stricte, în special, în ceea ce priveşte păstrarea unor registre speciale sau a cerinţelor contabile speciale.
    ___________
   15 JO L 309, 25.11.2005, p. 15.

   CAPITOLUL 6
  Regim special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează
servicii pe cale electronică unor persoane neimpozabile

   Secţiunea 1
  Dispoziţii generale

   Articolul 357
 
    Prezentul capitol se aplică până la 31 decembrie 2006.

   Articolul 358
 
    În sensul prezentului capitol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii, se aplică următoarele definiţii:
   (1) "persoană impozabilă nestabilită" înseamnă o persoană impozabilă care nu şi-a stabilit sediul activităţii economice pe teritoriul Comunităţii şi care nu are o sediu permanent şi care nu este obligată, în alt mod, să fie identificată în temeiul articolului 214;
   (2) "servicii electronice" şi "servicii furnizate prin mijloace electronice" înseamnă serviciile prevăzute la articolul 56 alineatul (1) litera (k);
   (3) "stat membru de identificare" înseamnă statul membru căruia persoana impozabilă nestabilită alege să îi comunice momentul în care îşi începe activitatea ca persoană impozabilă pe teritoriul Comunităţii, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol;
   (4) "stat membru de consum" înseamnă statul membru în care, în temeiul articolului 57, se consideră că are loc prestarea de servicii;
   (5) "declaraţie privind TVA" înseamnă declaraţia care conţine informaţiile necesare pentru a stabili valoarea TVA datorată în fiecare stat membru.

   Secţiunea 2
  Regim special pentru serviciile furnizate prin mijloace electronice

   Articolul 359
 
    Statele membre permit oricărei persoane impozabile nestabilite care furnizează servicii electronice unei persoane neimpozabile care este stabilită într-un stat membru sau care îşi are domiciliul permanent sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, să folosească acest regim special. Regimul în cauză se aplică tuturor serviciilor electronice furnizate în Comunitate.

   Articolul 360
 
    Persoana impozabilă nestabilită declară statului membru de identificare când îşi începe sau încetează activitatea ca persoană impozabilă sau îşi modifică activitatea astfel încât nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea regimului special respectiv. Persoana în cauză comunică informaţiile respective prin mijloace electronice.

   Articolul 361
 
   1. Informaţiile pe care persoana impozabilă nestabilită are obligaţia de a le furniza statului membru de identificare în momentul în care îşi începe o activitate impozabilă cuprind următoarele detalii:
   (a) denumire;
   (b) adresa poştală;
   (c) adresele electronice, inclusiv site-urile web;
   (d) codul fiscal naţional, după caz;
   (e) o declaraţie că persoana nu este înregistrată în scopuri de TVA în Comunitate.
   2. Persoana impozabilă nestabilită comunică statului membru de identificare orice schimbare a informaţiilor furnizate.

   Articolul 362
 
    Statul membru de identificare alocă persoanei impozabile nestabilite un număr individual de identificare TVA şi îi comunică respectivul număr prin mijloace electronice. Pe baza informaţiilor utilizate pentru această identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.

   Articolul 363
 
    Statul membru de identificare radiază persoana impozabilă nestabilită din registrul de identificare în următoarele situaţii:
   (a) în cazul în care notifică statului membru respectiv că nu mai furnizează servicii electronice;
   (b) în cazul în care se poate aprecia, prin alte mijloace, că activităţile sale impozabile au încetat;
   (c) în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea acestui regim special;
   (d) în cazul în care, în mod sistematic, nu respectă normele privind regimul special.

   Articolul 364
 
    Persoana impozabilă nestabilită prezintă statului membru de identificare, prin mijloace electronice, o declaraţie privind TVA, pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent dacă sau furnizat servicii electronice sau nu. Declaraţia privind TVA trebuie să fie depusă în termen de 20 de zile de la încheierea perioadei impozabile cuprinse în declaraţie.

   Articolul 365
 
    Declaraţia privind TVA conţine numărul de identificare şi, pentru fiecare stat membru de consum în care TVA este datorată, valoarea totală, fără TVA, a prestărilor de servicii electronice efectuate în cursul perioadei impozabile şi valoarea totală a TVA corespunzătoare. De asemenea, declaraţia trebuie să cuprindă cotele aplicabile ale TVA şi TVA totală datorată.

   Articolul 366
 
   1. Sumele înscrise pe declaraţia privind TVA se exprimă în euro.
    Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele înscrise pe declaraţia de TVA să se exprime în moneda lor naţională. În cazul în care s-au utilizat alte monede pentru prestarea de servicii, persoana impozabilă nestabilită utilizează, în scopul completării declaraţiei privind TVA, cursul de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei impozabile.
   2. Conversia se efectuează prin aplicarea cursurilor de schimb publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care nici un curs nu este publicat în acea zi, pentru următoarea zi de publicare.

   Articolul 367
 
    Persoana impozabilă nestabilită plăteşte TVA în momentul depunerii declaraţiei privind TVA.
    Plata se efectuează într-un cont bancar în euro, desemnat de statul membru de identificare.
    Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata să se efectueze într-un cont bancar în moneda lor naţională.

   Articolul 368
 
    Persoana impozabilă nestabilită care foloseşte acest regim special nu poate deduce TVA în temeiul articolului 168 din prezenta directivă. Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (1) din Directiva 86/560/CEE, persoanei impozabile în cauză i se va acorda o rambursare în conformitate cu respectiva directivă. Articolul 2 alineatele (2) şi (3) şi articolul 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE nu se aplică rambursărilor pentru servicii electronice reglementate de acest regim special.

   Articolul 369
 
   1. Persoana impozabilă nestabilită păstrează un registru cu operaţiunile reglementate de acest regim special. Registrul respectiv este necesar să fie suficient de detaliat pentru a permite autorităţilor fiscale ale statului membru de consum să verifice exactitatea declaraţiei privind TVA.
   2. Registrul prevăzut la alineatul (1) este necesar să fie pus la dispoziţie prin mijloace electronice, la cerere, statului membru de identificare şi statului membru de consum.
    Respectivul registru trebuie păstrat pentru o perioadă de zece ani de la sfârşitul anului în cursul căruia s-a efectuat operaţiunea.

   TITLUL XIII
  DEROGĂRI

   CAPITOLUL 1
  Derogări aplicate până la adoptarea regimurilor definitive

   Secţiunea 1
  Derogări pentru statele care erau membre ale Comunităţii
la 1 ianuarie 1978

   Articolul 370
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, impozitau operaţiunile enumerate în anexa X partea A pot continua să impoziteze respectivele operaţiuni.

   Articolul 371
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau operaţiunile enumerate în anexa X partea B pot continua să scutească respectivele operaţiuni, în condiţiile aplicabile în statul membru în cauză la data respectivă.

   Articolul 372
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, aplicau dispoziţiile de derogare de la principiul deducerii imediate instituit prin articolul 179 primul paragraf pot continua să aplice respectivele dispoziţii.

   Articolul 373
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, aplicau dispoziţiile de derogare de la articolul 28 sau de la articolul 79 primul paragraf litera (c) pot continua să aplice respectivele dispoziţii.

   Articolul 374
 
    Prin derogare de la articolele 169 şi 309, statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau, fără dreptul de deducere a TVA plătite în stadiul anterior, serviciile agenţiilor de voiaj, astfel cum sunt prevăzute la articolul 309, pot continua să scutească respectivele servicii. De asemenea, derogarea respectivă se aplică şi agenţiilor de voiaj care acţionează în numele şi în contul călătorului.

   Secţiunea 2
  Derogări pentru state care au aderat la Comunitate după 1 ianuarie 1978

   Articolul 375
 
    Grecia poate continua să scutească operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 2, 8, 9, 11 şi 12, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1987.

   Articolul 376
 
    Spania poate continua să scutească prestările de servicii efectuate de autori, enumerate în anexa X partea B punctul 2, şi operaţiunile menţionate în anexa X partea B punctele 11 şi 12, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1993.

   Articolul 377
 
    Portugalia poate continua să scutească operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 2, 4, 7, 9, 10 şi 13, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la 1 ianuarie 1989.

   Articolul 378
 
   1. Austria poate continua să impoziteze operaţiunile enumerate în anexa X partea A punctul 2.
   2. Atâta timp cât aceleaşi scutiri se aplică în oricare din statele membre care erau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994, Austria poate, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, să continue să scutească următoarele operaţiuni:
   (a) operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 5 şi 9;
   (b) cu drept de deducere a TVA plătită în stadiul anterior, toate operaţiunile de transport internaţional de persoane, efectuate pe calea aerului, pe cale maritimă sau pe cale navigabilă interioară, altele decât operaţiunile de transport de persoane pe Lacul Constance.

   Articolul 379
 
   1. Finlanda poate continua să impoziteze operaţiunile enumerate în anexa X partea A punctul 2, atâta timp cât aceleaşi operaţiuni sunt impozitate în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.
   2. Finlanda poate, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească furnizarea de servicii de către autori, artişti şi artişti interpreţi şi executanţi, enumerate în anexa X partea B punctul 2 şi operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 5, 9 şi 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se aplică în oricare din statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.

   Articolul 380
 
    Suedia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, prestarea de servicii de către autori, artişti şi artişti-interpreţi sau executanţi, enumerate în anexa X partea B punctul 2 şi operaţiunile enumerate în anexa X partea B punctele 1, 9 şi 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.

   Articolul 381
 
    Republica Cehă poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

   Articolul 382
 
    Estonia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

   Articolul 383
 
    Cipru poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, următoarele operaţiuni:
   (a) furnizarea de terenuri de construcţii, prevăzută în anexa X partea B punctul 9, până la 31 decembrie 2007;
   (b) transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeaşi scutire se aplică în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

   Articolul 384
 
    Atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004, Letonia poate, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească următoarele operaţiuni:
   (a) prestarea de servicii de către autori, artişti şi artişti-interpreţi sau executanţi, prevăzută în anexa X partea B punctul 2;
   (b) transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10. Articolul 385
    Lituania poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

   Articolul 386
 
    Ungaria poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

   Articolul 387
 
    Atâta timp cât aceleaşi scutiri se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004, Malta poate, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, continua să scutească următoarele operaţiuni:
   (a) fără drept de deducere a TVA plătite în stadiul anterior, furnizarea de apă de către un organism de drept public, prevăzută la punctul 8 din anexa X partea B;
   (b) fără drept de deducere a TVA plătite în stadiul anterior, livrarea de construcţii şi terenuri de construcţii, prevăzută la punctul 9 din anexa X partea B;
   (c) fără drept de deducere a TVA plătite în stadiul anterior, transportul de persoane pe cale navigabilă interioară, transportul internaţional de persoane şi transportul maritim interinsular intern, prevăzute la punctul 10 din anexa X partea B.

   Articolul 388
 
    Polonia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeaşi scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

   Articolul 389
 
    Slovenia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeaşi scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

   Articolul 390
 
    Slovacia poate continua să scutească, în conformitate cu condiţiile aplicabile în statul membru respectiv la data aderării, transportul internaţional de persoane, prevăzut în anexa X partea B punctul 10, atâta timp cât aceeaşi scutire se acordă în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

   Secţiunea 3
  Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi 2

   Articolul 391
 
    Statele membre care scutesc operaţiunile prevăzute la articolele 371, 375, 376 sau 377, la articolul 378 alineatul (2), la articolul 379 alineatul (2) sau la articolele 380-390 pot acorda persoanelor impozabile dreptul de a opta pentru impozitarea respectivelor operaţiuni.

   Articolul 392
 
    În ceea ce priveşte livrarea de construcţii şi teren de construcţii achiziţionate în scopul revânzării de către o persoană impozabilă pentru care nu a fost deductibilă TVA la cumpărare, statele membre pot prevedea că suma impozabilă este diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare.

   Articolul 393
 
   1. În vederea facilitării tranziţiei spre regimul definitiv prevăzut la articolul 402, pe baza unui raport întocmit de Comisie, Consiliul reexaminează situaţia în ceea ce priveşte derogările prevăzute la secţiunile 1 şi 2 şi, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat, decide eventuala eliminare a uneia sau a tuturor derogărilor.
   2. În temeiul regimului definitiv, transportul de persoane se impozitează în statul membru de plecare pentru partea călătoriei efectuată în Comunitate, în conformitate cu nomele ce urmează a fi stabilite de Consiliu, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat.

   CAPITOLUL 2
  Derogări supuse autorizării

   Secţiunea 1
  Măsuri de simplificare şi măsuri de prevenire a evaziunii
fiscale sau a fraudei

   Articolul 394
 
    Statele membre care, la 1 ianuarie 1977, aplicau măsuri speciale pentru a simplifica procedura de colectare a TVA sau de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de fraudă pot să le menţină, cu condiţia să fi notificat în consecinţă acest lucru Comisiei înainte de 1 ianuarie 1978 şi ca asemenea măsuri de simplificare să respecte criteriul stabilit la articolul 395 alineatul (1) al doilea paragraf.

   Articolul 395
 
   1. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale de derogare de la dispoziţiile prezentei directive, în scopul simplificării procedurii de colectare a TVA sau al prevenirii anumitor forme de evaziune fiscală sau de fraudă.
    Măsurile destinate simplificării procedurii de colectare a TVA nu pot influenţa, decât în mică măsură, valoarea globală a încasărilor din impozite ale statelor membre, colectate în stadiul consumului final.
   2. Un stat membru care doreşte să introducă măsurile prevăzute la alineatul (1) trimite o cerere Comisiei şi îi furnizează acesteia toate datele necesare. În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare.
    Odată ce Comisia dispune de toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii, aceasta informează, în consecinţă, statul membru solicitant în termen de o lună şi transmite cererea, în limba de origine, celorlalte state membre.
   3. În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecţii din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecţiile sale.
   4. În orice caz, procedura stabilită la alineatele (2) şi (3) se încheie în termen de opt luni de la primirea cererii de către Comisie.

   Secţiunea 2
  Acorduri internaţionale

   Articolul 396
 
   1. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să încheie cu o ţară terţă sau cu un organism internaţional un acord ce poate conţine derogări de la prezenta directivă.
   2. Un stat membru care doreşte să încheie un acord în temeiul alineatului (1), trimite o cerere Comisiei şi îi furnizează acesteia toate informaţiile necesare. În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informaţiile necesare, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii şi precizează informaţiile suplimentare care sunt necesare.
    Odată ce Comisia dispune de toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii, aceasta informează, în consecinţă, statul membru solicitant în termen de o lună şi transmite cererea, în limba de origine, celorlalte state membre.
   3. În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecţii din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecţiile sale.
   4. În orice caz, procedura stabilită la alineatele (2) şi (3) se încheie în termen de opt luni de la primirea cererii de către Comisie.

   TITLUL XIV
  DISPOZIŢII DIVERSE

   CAPITOLUL 1
  Măsuri de punere în aplicare

   Articolul 397
 
    Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

   CAPITOLUL 2
  Comitetul TVA

   Articolul 398
 
   1. Se înfiinţează un comitet consultativ privind taxa pe valoare adăugată, denumit "comitetul TVA".
   2. Comitetul TVA este format din reprezentanţi ai statelor membre şi ai Comisiei.
    Preşedintele comitetului este un reprezentant al Comisiei.
    Secretariatul comitetului este asigurat de Comisie.
   3. Comitetul TVA îşi adoptă regulamentul de procedură.
   4. În afară de punctele care fac obiectul consultării în temeiul prezentei directive, comitetul TVA examinează problemele semnalate de preşedinte, din proprie iniţiativă sau la cererea reprezentantului unui stat membru, care se referă la aplicarea dispoziţiilor comunitare privind TVA.

   CAPITOLUL 3
  Cursuri de schimb

   Articolul 399
 
    Fără a aduce atingere altor dispoziţii speciale, contravaloarea în monedă naţională a sumelor în euro precizate în prezenta directivă se determină pe baza cursului de schimb al euro aplicabil la 1 ianuarie 1999. Statele membre care au aderat la Uniunea Europeană după data respectivă, care nu au adoptat euro ca monedă unică, utilizează cursul de schimb al euro aplicabil la data aderării lor.

   Articolul 400
 
    Când se face conversia sumelor prevăzute la articolul 399 în monedă naţională, statele membre pot ajusta sumele rezultate în urma conversiei respective fie în sus, fie în jos cu până la 10%.

   CAPITOLUL 4
  Alte taxe, drepturi şi impuneri

   Articolul 401
 
    Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale legislaţiei comunitare, prezenta directivă nu împiedică menţinerea sau introducerea de către un stat membru a unor taxe pe contractele de asigurări, taxe asupra jocurilor de noroc şi pariurilor, accize, taxe de timbru sau, mai general, a unor taxe, drepturi sau impuneri care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiţia ca perceperea taxelor, drepturilor sau impunerilor respective să nu genereze, în comerţul între statele membre, unele formalităţi legate de trecerea frontierelor.

   TITLUL XV
  DISPOZIŢII FINALE

   CAPITOLUL 1
  Regim tranzitoriu de impozitare a schimburilor comerciale
dintre statele membre

   Articolul 402
 
   1. Regimul prevăzut de prezenta directivă pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre este tranzitoriu şi este înlocuit de regimul definitiv bazat, în principiu, pe impozitarea în statul membru de origine a livrării bunurilor sau prestării serviciilor.
   2. După examinarea raportului prevăzut la articolul 404, ajungându-se la concluzia că se îndeplinesc condiţiile de tranziţie la regimul definitiv, Consiliul, hotărând în conformitate cu articolul 93 din tratat, adoptă dispoziţiile necesare pentru intrarea în vigoare şi funcţionarea regimului definitiv.

   Articolul 403
 
    Consiliul adoptă, în conformitate cu articolul 93 din tratat, directive corespunzătoare în scopul completării sistemului comun de TVA şi, în special, al restrângerii progresive sau eliminării derogărilor de la respectivul sistem.

   Articolul 404
 
    Din patru în patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă, pe baza informaţiilor obţinute de la statele membre, un raport Parlamentului European şi Consiliului privind funcţionarea sistemului comun al TVA în statele membre şi, în special, privind funcţionarea regimului tranzitoriu de impozitare a schimburilor comerciale dintre statele membre. După caz, raportul este însoţit de propuneri privind regimul definitiv.

   CAPITOLUL 2
  Măsuri tranzitorii aplicabile în contextul aderării la Uniunea Europeană

   Articolul 405
 
    În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
   (1) "Comunitate" înseamnă teritoriul Comunităţii astfel cum este definit la articolul 5 punctul 1 înainte de aderarea noilor state membre;
   (2) "noi state membre" înseamnă teritoriul statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană după 1 ianuarie 1995, definit pentru fiecare dintre statele membre respective la articolul 5 punctul 2;
   (4) "Comunitatea extinsă" înseamnă teritoriul Comunităţii definit la articolul 5 punctul 1, după aderarea noilor state membre.

   Articolul 406
 
    Dispoziţiile în vigoare în momentul în care bunurile erau plasate sub regim de admitere temporară, cu scutirea totală de drepturile de import, sau sub unul dintre regimurile ori în una din situaţiile prevăzute la articolul 156 sau sub regimuri ori în situaţii similare în unul dintre noile state membre, continuă să se aplice până când bunurile nu mai sunt reglementate de aceste regimuri sau situaţii după data aderării, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
   (a) bunurile au pătruns în Comunitate sau în unul dintre noile state membre înainte de data aderării;
   (b) bunurile se aflau, la intrarea în Comunitate sau în unul dintre noile state membre, sub unul dintre aceste regimuri sau în una dintre aceste situaţii;
   (c) bunurile nu au ieşit de sub incidenţa regimurilor sau situaţiilor respective, înainte de data aderării.

   Articolul 407
 
    Dispoziţiile în vigoare în momentul în care bunurile erau plasate sub regim de tranzit vamal continuă să se aplice până când bunurile nu mai sunt reglementate de acest regim după data aderării, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
   (a) bunurile erau plasate, înainte de data aderării, sub regim de tranzit vamal;
   (b) bunurile nu au ieşit de sub incidenţa regimului respectiv, înainte de data aderării.

   Articolul 408
 
   1. Următoarele operaţiuni sunt asimilate unui import de bunuri, despre care se demonstrează că sunt în liberă circulaţie în unul dintre noile state membre sau în Comunitate:
   (a) retragerea, inclusiv retragerea neregulată, a bunurilor de sub regimul de admitere temporară, sub care au fost plasate înainte de data aderării, în condiţiile prevăzute la articolul 406;
   (b) retragerea, inclusiv retragerea neregulată, a bunurilor de sub unul dintre regimurile sau din una dintre situaţiile prevăzute la articolul 156 sau de sub regimuri sau din situaţii similare, sub care au fost plasate înainte de data aderării, în condiţiile prevăzute la articolul 406;
   (c) încetarea unuia dintre regimurile prevăzute la articolul 407, iniţiat înainte de data aderării pe teritoriul unuia dintre noile state membre, în scopul livrării de bunuri efectuate cu titlu oneros înainte de acea dată pe teritoriul respectivului stat membru de către o persoană impozabilă, acţionând în acea calitate;
   (d) orice neregulă sau infracţiune comisă în cursul unui regim de tranzit vamal, iniţiat în condiţiile prevăzute la litera (c).
   2. În afară de cazul prevăzut la alineatul (1), utilizarea după data aderării pe teritoriul unui stat membru, de către o persoană impozabilă sau neimpozabilă, a bunurilor ce i-au fost livrate înainte de data aderării pe teritoriul Comunităţii sau al unui nou stat membru, se consideră ca import de bunuri, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
   (a) livrarea respectivelor bunuri a fost scutită sau era susceptibilă de a fi scutită, fie în temeiul articolului 146 alineatul (1) literele (a) şi (b), fie în temeiul unei dispoziţii similare, în noile state membre;
   (b) bunurile nu erau importate în unul dintre noile state membre sau în Comunitate înainte de data aderării.

   Articolul 409
 
    În cazurile prevăzute la articolul 408 alineatul (1), locul importului în sensul articolului 61 este statul membru pe teritoriul căruia bunurile încetează de a mai fi sub incidenţa regimurilor sau a situaţiilor care le reglementau înainte de data aderării.

   Articolul 410
 
   1. Prin derogare de la articolul 71, importul de bunuri, în sensul articolului 408, se efectuează fără a exista un fapt generator de taxe, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
   (a) bunurile importate sunt expediate sau transportate în afara Comunităţii extinse;
   (b) bunurile importate, în sensul articolului 408 alineatul (1) litera (a), nu sunt mijloace de transport şi sunt reexpediate sau transportate în statul membru din care au fost exportate şi persoanei care le-a exportat;
   (c) bunurile importate, în sensul articolului 408 alineatul (1) litera (a), sunt mijloace de transport care au fost achiziţionate sau importate înainte de data aderării, în condiţiile generale de impozitare în vigoare pe piaţa internă a unuia dintre noile state membre sau a unuia dintre statele membre ale Comunităţii, sau care nu au beneficiat, la export, de scutirea de TVA sau de rambursarea TVA.
   2. Condiţia prevăzută la alineatul (1) litera (c) se consideră îndeplinită în următoarele cazuri:
   (a) atunci când data primei dări în folosinţă a mijlocului de transport era cu mai mult de opt ani înainte de data aderării la Uniunea Europeană.
   (b) când valoarea impozitului exigibil, la import, este nesemnificativă.

   CAPITOLUL 3
  Transpunere şi intrare în vigoare

   Articolul 411
 
   1. Directiva 67/227/CEE şi Directiva 77/388/CEE sunt abrogate, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a respectivelor directive, menţionate în anexa XI partea B.
   2. Trimiterile la directivele abrogate se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa XII.

   Articolul 412
 
   1. Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 2 alineatul (3), articolului 44, articolului 59 alineatul (1), articolului 399 şi anexei III punctul 18 cu efect de la 1 ianuarie 2008. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziţii, precum şi un tabel de corespondenţă între aceste dispoziţii şi prezenta directivă.
    Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
   2. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

   Articolul 413
 
    Prezenta directivă intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

   Articolul 414
 
    Prezenta directivă se adresează statelor membre.
    Adoptată la Bruxelles, 28 noiembrie 2006.

    Pentru Consiliu
Preşedintele
E. HEINALUOMA

   ANEXA I
    LISTA ACTIVITĂŢILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (1)
    AL TREILEA PARAGRAF

   (1) Serviciile de telecomunicaţii;
   (2) furnizarea de apă, gaz, electricitate şi de energie termică;
   (3) transportul de bunuri;
   (4) serviciile portuare şi aeroportuare;
   (5) transportul de persoane;
   (6) livrarea de bunuri noi fabricate în vederea vânzării;
   (7) operaţiunile agenţiilor agricole de intervenţie efectuate asupra produselor agricole şi în temeiul regulamentelor privind organizarea comună a pieţei respectivelor produse;
   (8) organizarea târgurilor şi expoziţiilor cu caracter comercial;
   (9) antrepozitarea;
   (10) activităţile birourilor comerciale de publicitate;
   (11) activităţile agenţiilor de voiaj;
   (12) administrarea magazinelor destinate personalului, cooperativelor, cantinelor de întreprinderi şi a altor unităţi similare;
   (13) activităţi efectuate de organismele de radio şi televiziune, în măsura în care acestea nu sunt scutite în temeiul articolului 132 alineatul (1) litera (q).

   ANEXA II

    LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR FURNIZATE PRIN MIJLOACE ELECTRONICE
PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 56 ALINEATUL (1) LITERA (K)

   (1) Furnizarea şi găzduirea de site-uri web, întreţinerea la distanţă a programelor şi echipamentelor;
   (2) furnizarea de programe de calculator şi actualizarea acestora;
   (3) furnizarea de imagini, texte şi informaţii şi punerea la dispoziţie a unor baze de date;
   (4) furnizarea de muzică, filme şi jocuri, inclusiv de jocuri de noroc şi pariuri, şi de emisiuni sau de manifestări politice, culturale, artistice, sportive, ştiinţifice şi de divertisment;
   (5) furnizarea de servicii de predare la distanţă.

   ANEXA III

    LISTA LIVRĂRILOR DE MĂRFURI ŞI PRESTĂRILOR DE SERVICII CĂRORA LE
POT FI APLICATE COTELE REDUSE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 98

   (1) Alimentele (inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice) destinate consumului uman şi animal; animalele vii, seminţele, plantele şi ingredientele utilizate în mod normal în prepararea alimentelor; produsele utilizate în mod normal pentru a completa sau înlocui alimentele;
   (2) furnizarea apei;
   (3) produsele farmaceutice de tipul celor utilizate pentru îngrijirea sănătăţii, prevenirea bolilor şi ca tratament în scopuri medicale şi veterinare, inclusiv produsele folosite în scopul contracepţiei şi protecţiei igienice feminine;
   (4) echipamentele medicale, materialele auxiliare şi alte aparate destinate atenuării sau tratării handicapurilor, pentru utilizarea personală exclusivă a persoanelor cu handicap, inclusiv repararea respectivelor bunuri, şi furnizarea de scaune de copii pentru automobil;
   (5) transportul de persoane şi al bagajelor acestora;
   (6) furnizarea, inclusiv împrumutul de către librării, a cărţilor (inclusiv broşuri, pliante şi imprimate similare, albume, cărţi de desenat sau de colorat pentru copii, partituri imprimate sau în manuscris, hărţi şi hărţi hidrografice sau similare), ziare şi periodice, altele decât materialele destinate în totalitate sau în mod predominant publicităţii;
   (7) dreptul de admitere la spectacole, teatre, circuri, târguri, parcuri de distracţii, concerte, muzee, grădini zoologice, cinematografe, expoziţii şi manifestări şi instituţii culturale similare;
   (8) receptarea serviciilor de radiodifuziune şi televiziune;
   (9) furnizarea de servicii de către scriitori, compozitori şi artişti-interpreţi sau executanţi sau drepturile de autor de care beneficiază;
   (10) furnizarea, construirea, renovarea şi transformarea locuinţelor, ca parte a politicii sociale;
   (11) furnizarea de bunuri şi prestarea de servicii de tipul celor utilizate în producţia agricolă, cu excepţia bunurilor de capital, precum utilajele sau clădirile;
   (12) cazarea furnizată în hoteluri şi unităţi similare, inclusiv furnizarea de cazare pentru vacanţă şi închirierea unor locuri în campinguri sau pe terenuri destinate parcării rulotelor;
   (13) drepturile de admitere la evenimente sportive;
   (14) drepturile de utilizare a instalaţiilor sportive;
   (15) furnizarea de bunuri şi prestarea de servicii de către organizaţii recunoscute ca având un caracter social de către statele membre şi angajate în opere de asistenţă şi securitate socială, în măsura în care respectivele operaţiuni nu sunt scutite în temeiul articolelor 132, 135 şi 136;
   (16) prestarea de servicii de către pompele funebre şi crematorii, precum şi furnizarea de bunuri conexe;
   (17) furnizarea de îngrijire medicală şi dentară şi de tratament termal, în măsura în care serviciile respective nu sunt scutite în temeiul articolului 132 alineatul (1) literele (b)-(e);
   (18) prestarea de servicii furnizate în cadrul curăţării străzilor, colectării deşeurilor menajere şi tratării deşeurilor, altele decât prestarea acestor servicii de către organismele prevăzute la articolul 13.

   ANEXA IV

    LISTA SERVICIILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 106

   (1) Serviciile minore de reparare:
   (a) a bicicletelor;
   (b) a încălţămintei şi articolelor din piele;
   (c) a îmbrăcămintei şi ţesăturilor folosite în gospodării (inclusiv lucrări de reparare şi modificare);
   (2) renovarea şi repararea locuinţelor private, cu excepţia materialelor care reprezintă o parte semnificativă a valorii serviciului prestat;
   (3) curăţarea geamurilor şi curăţarea locuinţelor private;
   (4) servicii de îngrijire la domiciliu, precum asistenţa la domiciliu şi îngrijirea copiilor, vârstnicilor, bolnavilor sau persoanelor handicapate;
   (5) coafor.

   ANEXA V

    CATEGORII DE MĂRFURI REGLEMENTATE DE ALTE REGIMURI DE ANTREPOZIT
DECÂT ANTREPOZITUL VAMAL PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 160 ALINEATUL (2)

    Codul NC Denumirea mărfurilor
   (1) 0701 Cartofi
   (2) 0711 20 Măsline
   (3) 0801 Nuci de cocos, nuci de Brazilia şi anacard
   (4) 0802 Alte fructe cu coajă lemnoasă
   (5) 0901 11 00 Cafea, neprăjită 0901 12 00
   (6) 0902 Ceai
   (7) 1001-1005 Cereale 1007-1008
   (8) 1006 Orez decorticat
   (9) 1201-1207 Seminţe, fructe şi seminţe oleaginoase (inclusiv seminţe de soia)
   (10) 1507-1515 Uleiuri şi grăsimi vegetale şi fracţiunile acestora, brute, rafinate, dar nemodificate din punct de vedere chimic
   (11) 1701 11 Zahăr brut 1701 12
   (12) 1801 Cacao boabe şi brizuri de boabe, crude sau prăjite
   (13) 2709 Uleiuri minerale (inclusiv propanul şi butanul; precum şi uleiuri brute de petrol) 2710 2711 12 2711 13
   (14) Capitolele 28 şi 29 Produse chimice în vrac
   (15) 4001 Cauciuc, sub forme primare sau de plăci, foi sau benzi 4002
   (16) 5101 Lână
   (17) 7106 Argint
   (18) 7110 11 00 Platină (paladiu, rodiu) 7110 21 00 7110 31 00
   (19) 7402 Cupru 7403 7405 7408
   (20) 7502 Nichel
   (21) 7601 Aluminiu
   (22) 7801 Plumb
   (23) 7901 Zinc
   (24) 8001 Staniu
   (25) ex 8112 92 Indiu ex 8112 99

   ANEXA VI

    LISTA LIVRĂRILOR DE MĂRFURI ŞI PRESTĂRILOR DE SERVICII PREVĂZUTE
LA ARTICOLUL 199 ALINEATUL (1) LITERA (D)

   (1) Livrarea de deşeuri, rebuturi şi materiale uzate feroase şi neferoase, inclusiv livrarea de produse semifinite rezultate din prelucrarea, fabricarea sau topirea metalelor feroase şi neferoase şi a aliajelor acestora; (2) livrarea de produse semiprelucrate feroase şi neferoase şi anumite servicii de prelucrare asociate;
   (3) livrarea de reziduuri şi alte materiale reciclabile alcătuite din metale feroase şi neferoase, aliajele acestora, zgură, cenuşă, scorie şi reziduuri industriale ce conţin metale sau aliajele lor şi prestarea de servicii de selecţie, tăiere, fragmentare şi presare a acestor produse;
   (4) furnizarea de deşeuri feroase şi neferoase, precum şi talaş, rebuturi, deşeuri şi materiale uzate şi reciclabile din cioburi de sticlă, sticlă, hârtie, hârtie cartonată şi carton, material fibros, os, piele, piele artificială, pergament, piei brute, tendoane şi nervi, sfilaţă, cordaj, parâmă, cabluri, cauciuc şi plastic şi anumite servicii de prelucrare a acestora;
   (5) furnizarea materialelor prevăzute în prezenta anexă după transformare sub forma unei operaţiuni de curăţare, polizare, selecţie, tăiere, fragmentare, presare sau turnare în lingouri;
   (6) furnizarea de rebuturi şi deşeuri din prelucrarea materialelor de bază.

   ANEXA VII

    LISTA ACTIVITĂŢILOR DE PRODUCŢIE AGRICOLĂ PREVĂZUTE
LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 4

   (1) Cultura:
   (a) agricultură generală, inclusiv viticultură;
   (b) cultura pomilor fructiferi (inclusiv măsline) şi a legumelor, florilor şi plantelor ornamentale, atât în aer liber, cât şi în sere;
   (c) producţia de ciuperci, condimente, seminţe şi material săditor;
   (d) exploatarea pepinierelor;
   (2) creşterea animalelor de fermă alături de cultivarea solului:
   (a) creşterea animalelor;
   (b) creşterea păsărilor;
   (c) creşterea iepurilor;
   (d) apicultura;
   (e) sericicultura;
   (f) helicicultura;
   (3) silvicultura;
   (4) pescuitul:
   (a) pescuitul în apă dulce;
   (b) piscicultura;
   (c) creşterea midiilor, stridiilor şi a altor moluşte şi crustacee;
   (d) creşterea broaştelor.

   ANEXA VIII

    LISTA ORIENTATIVĂ A SERVICIILOR AGRICOLE PREVĂZUTE
LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 5

   (1) Lucrările de cultivare, de secerare, de cosire, de treierare, de balotare, de strângere şi recoltare, de însămânţare şi de plantare;
   (2) ambalarea şi condiţionarea, precum uscarea, curăţarea, măcinarea, dezinfectarea şi însilozarea produselor agricole;
   (3) depozitarea produselor agricole;
   (4) îngrijirea, creşterea şi îngrăşarea animalelor domestice;
   (5) închirierea, în scopul agriculturii, a echipamentelor utilizate în mod normal în exploataţiile agricole, forestiere sau piscicole;
   (6) asistenţa tehnică;
   (7) distrugerea buruienilor şi dăunătorilor plantelor, tratarea plantelor şi terenurilor prin pulverizare;
   (8) exploatarea instalaţiilor de irigare şi de drenare;
   (9) tunderea pomilor, tăierea pomilor şi alte servicii forestiere.

   ANEXA IX

    OBIECTE DE ARTĂ, OBIECTE DE COLECŢIE ŞI ANTICHITĂŢI PREVĂZUTE
LA ARTICOLUL 311 ALINEATUL (1) PUNCTELE 2, 3 şi 4

   PARTEA A
  Obiecte de artă

   (1) Tablouri, colaje şi planşe decorative similare, picturi şi desene, executate în totalitate manual de către artist, altele decât planurile şi desenele efectuate de arhitecţi, ingineri şi alte desene industriale, comerciale, topografice sau similare, articole manufacturate decorate manual, pânze pictate pentru decoruri de teatre, fundaluri de ateliere sau pentru utilizări similare (cod NC 9701);
   (2) gravuri, stampe şi litografii originale, fiind imprimate produse în număr limitat direct în alb-negru sau color a uneia sau mai multor planşe executate în totalitate manual de către artist, indiferent de tehnica sau materialul utilizate, cu excepţia oricărui procedeu mecanic sau fotomecanic (cod NC 9702 00 00);
   (3) sculpturi şi statui originale, din orice material, cu condiţia ca producţiile respective să fie executate în totalitate de artist; mulaje de sculptură a căror producţie este limitată la opt copii şi supravegheată de către artist sau succesorii în drepturi ai acestuia (cod NC 9703 00 00); în mod excepţional, în cazurile determinate de statele membre, pentru mulajele de sculpturi produse înainte de 1 ianuarie 1989, limita de opt copii poate fi depăşită;
   (4) tapiserii (cod NC 5805 00 00) şi textile murale (cod NC 6304 00 00) realizate manual pe baza unor desene originale furnizate de artişti, cu condiţia să nu existe un număr mai mare de opt copii din fiecare;
   (5) exemplare unice de ceramică executate în totalitate de către artist şi semnate de acesta;
   (6) emailuri pe cupru, executate în totalitate manual, limitate la opt copii semnate de artist sau atelierul de artă, cu excepţia articolelor de bijuterie, de orfevrărie şi argintărie;
   (7) fotografii realizate de artist, imprimate de acesta sau sub supravegherea lui, semnate şi numerotate în limita a 30 de copii, în toate formatele şi pe toate suporturile.

   PARTEA B
  Obiecte de colecţie

   (1) Timbre poştale, timbre fiscale, mărci poştale, plicuri "prima zi", serii poştale complete şi similare, obliterate sau neobliterate, dar care nu au curs, nici destinate să aibă curs (cod NC 9704 00 00);
   (2) colecţii şi piese de colecţie de zoologie, botanică, mineralogie, anatomie sau care prezintă un interes istoric, arheologic, paleontologic, etnografic sau numismatic (cod NC 9705 00 00).

   PARTEA C
  Antichităţi

    Bunurile, altele decât obiectele de artă sau obiectele de colecţie, cu o vechime mai mare de 100 de ani (cod NC 9706 00 00).

   ANEXA X

    LISTA TRANZACŢIILOR SUPUSE DEROGĂRILOR PREVĂZUTE
LA ARTICOLELE 370, 371 ŞI 380-390

   PARTEA A
  Tranzacţii pe care statele membre pot continua să le impoziteze

   (1) Prestarea de servicii efectuate în cadrul profesiei lor de către tehnicienii dentari, precum şi furnizarea de proteze dentare de către dentişti şi tehnicieni dentari;
   (2) activităţile organismelor publice de radio şi televiziune, altele decât cele de natură comercială;
   (3) livrarea de clădiri sau părţi ale acestora ori a terenului unde sunt construite, altele decât cele prevăzute la articolul 12 alineatul (1) litera (a), în cazul în care sunt efectuate de către persoane impozabile care aveau dreptul la deducerea TVA plătite anterior pentru clădirea în cauză;
   (4) prestarea serviciilor agenţiilor de voiaj, prevăzute la articolul 306, precum şi cele ale agenţiilor de voiaj care acţionează în numele şi în contul călătorului, pentru călătorii în afara Comunităţii.

   PARTEA B
  Tranzacţii pe care statele membre pot continua să le scutească

   (1) Perceperea drepturilor de intrare la evenimente sportive;
   (2) prestarea de servicii de către autori, artişti, artişti-interpreţi şi executanţi, avocaţi şi alţi reprezentanţi ai profesiunilor liberale, altele decât profesiunile medicale şi paramedicale, cu excepţia următoarelor:
   (a) cedări de brevete, mărci comerciale şi alte drepturi similare şi concesionarea de licenţe privind aceste drepturi;
   (b) lucrări, altele decât prelucrarea în lohn, efectuate asupra unor bunuri mobile corporale, realizate pentru o persoană impozabilă;
   (c) servicii de pregătire şi coordonare a executării lucrărilor de construcţie, precum serviciile furnizate de arhitecţi şi de birourile de supraveghere a lucrărilor;
   (d) servicii de publicitate comercială;
   (e) transportul şi depozitarea bunurilor, precum şi servicii accesorii;
   (f) închirierea unor bunuri mobile corporale unei persoane impozabile;
   (g) furnizarea de personal unei persoane impozabile;
   (h) prestarea de servicii de către consultanţi, ingineri, birouri de planificare şi servicii similare în domeniile ştiinţific, economic sau tehnic;
   (i) respectarea unei obligaţii de a nu exercita, în totalitate sau parţial, o activitate profesională sau un drept prevăzut la literele (a)-(h) sau litera (j);
   (j) serviciile agenţilor de expediere, brokerilor, agenţilor de afaceri şi ale altor intermediari independenţi, în măsura în care se referă la livrările sau importurile de bunuri sau la prestarea de servicii prevăzute la literele (a)-(i);
   (3) prestarea de servicii de telecomunicaţii şi livrarea de bunuri accesorii respectivelor prestări, efectuate de serviciile publice poştale;
   (4) prestarea de servicii de către pompele funebre şi crematorii şi livrarea de bunuri accesorii acestor servicii;
   (5) operaţiuni efectuate de persoane cu handicap vizual sau de ateliere pentru persoane cu handicap vizual, cu condiţia ca aceste scutiri să nu genereze o denaturare importantă a concurenţei;
   (6) livrarea de bunuri şi prestarea de servicii efectuate organismelor oficiale responsabile cu construcţia, amenajarea şi întreţinerea cimitirelor, sepulturilor şi monumentelor comemorative ale victimelor de război;
   (7) operaţiuni realizate de spitale, nereglementate de articolul 132 alineatul (1) litera (b);
   (8) furnizarea apei de către un organism de drept public;
   (9) livrarea unei clădiri sau a unor părţi a acesteia ori a terenului pe care este construită, efectuată înainte de prima ocupare a acestora, şi livrarea de teren de construcţie, în temeiul articolului 12;
   (10) transportul de persoane şi, în măsura în care transportul de persoane este scutit, transportul de bunuri, precum bagaje sau automobile, care însoţesc călătorii, sau prestarea de servicii în legătură cu transportul de persoane;
   (11) livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea şi închirierea aeronavelor utilizate de instituţiile de stat, inclusiv echipamentele încorporate sau utilizate în aceste aeronave;
   (12) livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, şi navlosirea navelor de război;
   (13) prestarea serviciilor agenţiilor de voiaj, prevăzute la articolul 306, precum şi cele ale agenţiilor de voiaj care acţionează în numele şi în contul călătorului, pentru călătorii în Comunitate.

   ANEXA XI

   PARTEA A
  Directive abrogate şi modificările succesive ale acestora

   (1) Directiva 1/67/CEE (JO L 71, 14.4.1967, p. 1301)
    Directiva 77/388/CEE
   (2) Directiva 1/77/CEE (JO L 145, 13.6.1977, p. 1301)
    Directiva 78/583/CEE (JO L 194, 19.7.1978, p. 16)
    Directiva 80/368/CEE (JO L 90, 3.4.1980, p. 41)
    Directiva 84/386/CEE (JO L 208, 3.8.1984, p. 58)
    Directiva 89/465/CEE (JO L 226, 3.8.1989, p. 21)
    Directiva 91/680/CEE (JO L 376, 31.12.1991, p. 1) - (cu excepţia articolului 2)
    Directiva 92/77/CEE (JO L 316, 31.10.1992, p. 1)
    Directiva 92/111/CEE (JO L 384, 30.12.1992, p. 47)
    Directiva 94/4/CEE (JO L 60, 3.3.1994, p. 14) - (numai articolul 2)
    Directiva 94/5/CE (JO L 60, 3.3.1994, p. 16)
    Directiva 94/76/CE (JO L 365, 31.12.1994, p. 53)
    Directiva 95/7/CE (JO L 102, 5.5.1995, p. 18)
    Directiva 96/42/CE (JO L 170, 9.7.1996, p. 34)
    Directiva 96/95/CE (JO L 338, 28.12.1996, p. 89)
    Directiva 98/80/CE (JO L 281, 17.10.1998, p. 31)
    Directiva 1999/49/CE (JO L 139, 2.6.1999, p. 27)
    Directiva 1999/59/CE (JO L 162, 26.6.1999, p. 63)
    Directiva 1999/85/CE (JO L 277, 28.10.1999, p. 34)
    Directiva 2000/17/CE (JO L 84, 5.4.2000, p. 24)
    Directiva 2000/65/CE (JO L 269, 21.10.2000, p. 44)
    Directiva 2001/4/CE (JO L 22, 24.1.2001, p. 17)
    Directiva 2001/115/CE (JO L 15, 17.1.2002, p. 24)
    Directiva 2002/38/CE (JO L 128, 15.5.2002, p. 41)
    Directiva 2002/93/CE (JO L 331, 7.12.2002, p. 27)
    Directiva 2003/92/CE (JO L 260, 11.10.2003, p. 8)
    Directiva 2004/7/CE (JO L 27, 30.1.2004, p. 44)
    Directiva 2004/15/CE (JO L 52, 21.2.2004, p. 61)
    Directiva 2004/66/CE (JO L 168, 1.5.2004, p. 35) - (numai punctul V al anexei)
    Directiva 2005/92/CE (JO L 345, 28.12.2005, p. 19)
    Directiva 2006/18/CE (JO L 51, 22.2.2006, p. 12)
    Directiva 2006/58/CE (JO L 174, 28.6.2006, p. 5)
    Directiva 2006/69/CEE (JO L 221, 12.8.2006, p. 9) - (numai articolul 1)
    Directiva 2006/98/CE (JO L ..., ..., p. ... (*)- (numai punctul 2 al anexei)
    ___________
    (*) Notă către JO: Vă rog inseraţi trimiterea la data publicării.

   PARTEA B
  Termenele de transpunere în legislaţia naţională
(la care se face referire la articolul 411)
   
┌──────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────┐
│ Directiva │ Termen limită pentru transpunere │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 67/227/CEE │1 ianuarie 1970 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 77/388/CEE │1 ianuarie 1978 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 78/583/CEE │1 ianuarie 1979 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 80/368/CEE │1 ianuarie 1979 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 84/386/CEE │1 iulie 1985 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 89/465/CEE │1 ianuarie 1990 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ │1 ianuarie 1991 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ │1 ianuarie 1992 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ │1 ianuarie 1993 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ │1 ianuarie 1994 pentru Portugalia │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 91/680/CEE │1 ianuarie 1993 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 92/77/CEE │31 decembrie 1992 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 92/111/CEE │1 ianuarie 1993 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ │1 ianuarie 1994 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ │1 octombrie 1993 pentru Germania │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 94/4/CE │1 aprilie 1994 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 94/5/CE │1 ianuarie 1995 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 94/76/CE │1 ianuarie 1995 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 95/7/CE │1 ianuarie 1996 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ │1 ianuarie pentru Germania şi Luxemburg│
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 96/42/CE │1 ianuarie 1995 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 96/95/CE │1 ianuarie 1997 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 98/80/CE │1 ianuarie 2000 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 1999/49/CE │1 ianuarie 1999 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 1999/59/CE │1 ianuarie 2000 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 1999/85/CE │- │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2000/17/CE │- │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2000/65/CE │31 decembrie 2001 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2001/4/CE │1 ianuarie 2001 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2001/115/CE │1 ianuarie 2004 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2002/38/CE │1 iulie 2003 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2002/93/CE │- │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2003/92/CE │1 ianuarie 2005 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2004/7/CE │30 ianuarie 2004 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2004/15/CE │- │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2004/66/CE │1 mai 2004 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2005/92/CE │1 ianuarie 2006 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Directiva 2006/18/CE │- │
│Directiva 2006/58/CE │1 iulie 2006 │
│Directiva 2006/69/CE │1 ianuarie 2008 │
└──────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────┘
   ANEXA XII

    TABEL DE CORESPONDENŢĂ
   
┌─────────────────┬───────────────────────────┬─────────────────────┬────────────────────────┬──────────────────────────┐
│Directiva │Directiva │Directive │Alte acte │Prezenta │
│67/227/CEE │77/388/CEE │rectificative │ │directivă │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Articolul 1, │ │ │ │Articolul 1 alineatul │
│primul alineat │ │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Articolul 1, al │ │ │ │- │
│doilea şi al │ │ │ │ │
│treilea alineat │ │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Articolul 2, │ │ │ │Articolul 1 alineatul (2),│
│primul, al │ │ │ │primul, al doilea şi al │
│doilea şi al │ │ │ │treilea paragraf │
│treilea alineat │ │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│Articolele 3, 4 │ │ │ │- │
│şi 6 │ │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 1 │ │ │- │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 2, punctul (1) │ │ │Articolul 2 alineatul (1),│
│ │ │ │ │literele (a) şi (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 2, punctul (2) │ │ │Articolul 2 alineatul (1) │
│ │ │ │ │litera (d) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 prima liniuţă │ │ │Articolul 5, punctul (2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 a doua liniuţă │ │ │Articolul 5, punctul (1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 a treia liniuţă│ │ │Articolul 5, punctele (3) │
│ │ │ │ │şi (4) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (2) │ │ │- │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (3), │ │ │Articolul 6 alineatul (2),│
│ │primul paragraf, prima │ │ │literele (a) şi (b) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (3), │ │ │Articolul 6 alineatul (2) │
│ │primul paragraf, a doua │ │ │literele (c) şi (d) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (3), │ │ │Articolul 6 alineatul (2),│
│ │primul paragraf, a treia │ │ │literele (f) şi (g) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (3), │ │ │Articolul 6 alineatul │
│ │al doilea paragraf, prima │ │ │(1), litera (b) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (3), │ │ │Articolul 6 alineatul (1),│
│ │al doilea paragraf, a doua │ │ │litera (c) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (3), │ │ │Articolul 6 alineatul (1),│
│ │al doilea paragraf, a treia│ │ │litera (a) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (4), │ │ │Articolul 7 alineatul (1) │
│ │primul paragraf, prima şi a│ │ │ │
│ │doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (4), │ │ │Articolul 7 alineatul (2) │
│ │al doilea paragraf, prima ş│ │ │ │
│ │a treia liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 3 alineatul (5) │ │ │Articolul 8 │
│ │Articolul 4 alineatele (1) │ │ │Articolul 9 alineatul (1),│
│ │şi (2) │ │ │primul şi al doilea │
│ │ │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (3), │ │ │Articolul 12 alineatul │
│ │primul paragraf, teza │ │ │(1), litera (a) │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (3), │ │ │Articolul 12 alineatul │
│ │primul paragraf, a doua │ │ │(2), al doilea paragraf │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul │ │ │Articolul 12 alineatul │
│ │(3), al doilea paragraf │ │ │(2), al treilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (3), │ │ │Articolul 12 alineatul │
│ │al treilea paragraf │ │ │(2), primul paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (3), │ │ │Articolul 12 alineatul │
│ │litera (b), primul paragraf│ │ │(1), litera (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (3), │ │ │Articolul 12 alineatul (3)│
│ │litera (b), al doilea │ │ │ │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (4), │ │ │Articolul 10 │
│ │primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (4), │ │ │Articolul 11, primul şi al│
│ │al doilea şi al treilea │ │ │doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (5), │ │ │Articolul 13 alineatul │
│ │primul, al doilea şi al │ │ │(1), primul, al doilea şi │
│ │treilea paragraf │ │ │al treilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4 alineatul (5), │ │ │Articolul 13 alineatul (2)│
│ │primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (1) │ │ │Articolul 14 alineatul (1)│
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (2) │ │ │Articolul 15 alineatul (1)│
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (3), │ │ │Articolul 15 alineatul │
│ │literele (a), (b) şi (c) │ │ │(2), literele (a), (b) │
│ │ │ │ │şi (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (4), │ │ │Articolul 14 alineatul │
│ │literele (a), (b) şi (c) │ │ │(2), literele (a), (b) │
│ │ │ │ │şi (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (5) │ │ │Articolul 14 alineatul (3)│
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (6), │ │ │Articolul 16, primul şi al│
│ │prima şi a doua teză │ │ │doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (7), │ │ │Articolul 18 alineatul │
│ │literele (a), (b) şi (c) │ │ │(3), literele (a), (b) │
│ │ │ │ │şi (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (8), │ │ │Articolul 19, primul │
│ │teza introductivă │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 5 alineatul (8), │ │ │Articolul 19, al doilea │
│ │a doua şi a treia teză │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 6 alineatul (1), │ │ │Articolul 24 alineatul (1)│
│ │primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 6 alineatul (1), │ │ │Articolul 25, literele │
│ │al doilea paragraf, prima, │ │ │(a), (b) şi (c) │
│ │a doua şi a treia liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 6 alineatul (2), │ │ │Articolul 26 alineatul │
│ │primul paragraf, literele │ │ │(1), literele (a) şi (b) │
│ │(a) şi (b) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 6 alineatul (2), │ │ │Articolul 26 alineatul (2)│
│ │al doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 6 alineatul (3) │ │ │Articolul 27 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 6 alineatul (4) │ │ │Articolul 28 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 6 alineatul (5) │ │ │Articolul 29 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 7 alineatul (1) │ │ │Articolul 30, primul şi al│
│ │literele (a) şi (b) │ │ │doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 7 alineatul (2) │ │ │Articolul 60 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 7 alineatul (3), │ │ │Articolul 61, primul şi al│
│ │primul şi al doilea │ │ │doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 32, primul │
│ │litera (a), teza │ │ │paragraf │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 36, primul şi │
│ │litera (a), a doua şi a │ │ │al doilea paragraf │
│ │treia teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 31 │
│ │litera (b) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 37 alineatul (1)│
│ │litera (c), primul paragraf│ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 37 alineatul │
│ │litera (c), al doilea │ │ │(2), primul paragraf │
│ │paragraf, prima liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 37 alineatul │
│ │litera (c), al doilea │ │ │(2), al doilea şi al │
│ │paragraf, a doua şi a treia│ │ │treilea paragraf │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 37 alineatul │
│ │litera (c), al treilea │ │ │(2), al patrulea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 37 alineatul │
│ │litera (c), al patrulea │ │ │(3), primul paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │- │
│ │litera (c), al cincilea │ │ │ │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 37 alineatul │
│ │litera (c), al şaselea │ │ │(3), al doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 38 alineatele │
│ │litera (d), primul şi al │ │ │(1) şi (2) │
│ │doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 39, primul │
│ │litera (e), teza │ │ │paragraf │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (1) │ │ │Articolul 39, al doilea │
│ │litera (e), a doua şi a │ │ │paragraf │
│ │treia teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 8 alineatul (2) │ │ │Articolul 32, al doilea │
│ │ │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (1) │ │ │Articolul 43 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2), │ │ │- │
│ │teza introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 45 │
│ │litera (a) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 46 │
│ │litera (b) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 52, literele (a)│
│ │litera (c), prima şi a │ │ │şi (b) │
│ │doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 52 litera (c) │
│ │litera (c), al treilea şi │ │ │ │
│ │al patrulea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 56 alineatul (1)│
│ │litera (e), de la prima la │ │ │literele (a)-(f) │
│ │a şasea liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 56 alineatul (1)│
│ │litera (e), a şaptea │ │ │punctul (1) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 56 alineatul (1)│
│ │litera (e), a opta liniuţă │ │ │litera (g) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 56 alineatul │
│ │litera (e), a noua liniuţă │ │ │(1), litera (h) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 56 alineatul (1)│
│ │litera (e), a zecea │ │ │litera (i) │
│ │liniuţă, teza introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 24 alineatul (2)│
│ │litera (e), a zecea │ │ │ │
│ │liniuţă, a doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 56 alineatul (1)│
│ │litera (e), a zecea │ │ │litera (i) │
│ │liniuţă, a treia teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 56 alineatul (1)│
│ │litera (e), a unsprezecea │ │ │literele (j) şi (k) │
│ │şi a douăsprezecea liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (2) │ │ │Articolul 57 alineatul (1)│
│ │litera (f) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (3) │ │ │Articolul 58, primul şi al│
│ │ │ │ │doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (3) │ │ │Articolul 58, primul │
│ │literele (a) şi (b) │ │ │paragraf, literele (a) │
│ │ │ │ │şi (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 9 alineatul (4) │ │ │Articolul 59 alineatele │
│ │ │ │ │(1) şi (2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (1) │ │ │Articolul 62, punctele (1)│
│ │literele (a) şi (b) │ │ │şi (2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (2),│ │ │Articolul 63 │
│ │primul paragraf, teza │ │ │ │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (2),│ │ │Articolul 64 alineatele │
│ │primul, a doua şi a treia │ │ │(1) şi (2) │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (2),│ │ │Articolul 65 │
│ │al doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (2),│ │ │Articolul 66, literele │
│ │al treilea paragraf, prima,│ │ │(a), (b) şi (c) │
│ │a doua şi a treia liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (3),│ │ │Articolul 70 │
│ │primul paragraf, teza │ │ │ │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (3),│ │ │Articolul 71 alineatul │
│ │primul paragraf, a doua │ │ │(1), primul paragraf │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (3),│ │ │Articolul 71 alineatul │
│ │al doilea paragraf │ │ │(1), al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 10 alineatul (3),│ │ │Articolul 71 alineatul (2)│
│ │al treilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 73 │
│ │(1) litera (a) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 74 │
│ │(1) litera (b) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 75 │
│ │(1) litera (c) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 77 │
│ │(1) litera (d) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 78, primul │
│ │(2) litera (a) │ │ │paragraf, litera (a) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 78, primul │
│ │(2) litera (b), teza │ │ │paragraf, litera (b) │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 78, al doilea │
│ │(2) litera (b), a doua teză│ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 79, primul │
│ │(3) literele (a) şi (b) │ │ │paragraf, literele (a) şi │
│ │ │ │ │(b) Articolul 87, literele│
│ │ │ │ │(a) şi (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 79, primul │
│ │(3) litera (c), teza │ │ │paragraf, litera (c) │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 79, al doilea │
│ │(3) litera (c), a doua teză│ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 81, primul şi al│
│ │(4), primul şi al doilea │ │ │doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 82 │
│ │(5) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 80 alineatul │
│ │(6), primul paragraf, prima│ │ │(1), primul paragraf │
│ │şi a doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 80 alineatul │
│ │(6), primul paragraf, a │ │ │(1), al doilea paragraf │
│ │doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 80 alineatul │
│ │(6), al doilea paragraf │ │ │(1), primul paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 80 alineatul (2)│
│ │(6), al treilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 80 alineatul (3)│
│ │(6), al patrulea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(A) alineatul │ │ │Articolul 72, primul şi │
│ │(7), primul şi al doilea │ │ │al doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(B) │ │ │Articolul 85 │
│ │alineatul (1) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(B) alineatul │ │ │Articolul 86 alineatul (1)│
│ │(3) litera (a) │ │ │litera (a) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(B) alineatul │ │ │Articolul 86 alineatul (1)│
│ │(3) litera (b), primul │ │ │litera (b) │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(B) alineatul │ │ │Articolul 86 alineatul (2)│
│ │(3) litera (b), al doilea │ │ │ │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(B) alineatul │ │ │Articolul 86 alineatul (1)│
│ │(3) litera (b), al treilea │ │ │litera (b) │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(B) alineatul │ │ │Articolul 87 │
│ │(4) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(B) alineatul │ │ │Articolul 88 │
│ │(5) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(B) alineatul │ │ │Articolul 89, primul şi │
│ │(6), primul şi al doilea │ │ │al doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(C) alineatul │ │ │Articolul 90 alineatele │
│ │(1), primul şi al doilea │ │ │(1) şi (2) │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(C) alineatul │ │ │Articolul 91 alineatul (1)│
│ │(2), primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(C) alineatul │ │ │Articolul 91 alineatul │
│ │(2), al doilea paragraf, │ │ │(2), primul şi al doilea │
│ │prima şi a doua teză │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 11(C) alineatul │ │ │Articolul 92, literele (a)│
│ │(3), prima şi a doua │ │ │şi (b) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (1) │ │ │Articolul 93, primul │
│ │ │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (1) │ │ │Articolul 93, al doilea │
│ │litera (a) │ │ │paragraf, litera (a) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (1) │ │ │Articolul 93, al doilea │
│ │litera (b) │ │ │paragraf, litera (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (2),│ │ │Articolul 95, primul şi │
│ │prima şi a doua liniuţă │ │ │al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 96 │
│ │litera (a), primul │ │ │ │
│ │paragraf, teza introductivă│ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 97 alineatul (1)│
│ │litera (a), primul │ │ │ │
│ │paragraf, a doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 97 alineatul (2)│
│ │litera (a), al doilea │ │ │ │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 98 alineatul (1)│
│ │litera (a), al treilea │ │ │ │
│ │paragraf, teza introductivă│ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 98 alineatul │
│ │litera (a), al treilea │ │ │(2), primul paragraf │
│ │paragraf, a doua teză │ │ │Articolul 99 alineatul (1)│
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 98 alineatul │
│ │litera (a), al patrulea │ │ │(2), al doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 102, primul │
│ │litera (b), teza │ │ │paragraf │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 102, al doilea │
│ │litera (b), a treia şi a │ │ │paragraf │
│ │patra teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 103 │
│ │litera (c), primul paragraf│ │ │alineatul (1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (3) │ │ │Articolul 103 alineatul │
│ │litera (c), al doilea │ │ │(2), literele (a) şi (b) │
│ │paragraf, prima şi a doua │ │ │ │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (4),│ │ │Articolul 99 alineatul (2)│
│ │primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (4),│ │ │Articolul 100, primul şi │
│ │al doilea paragraf, prima │ │ │al doilea paragraf │
│ │şi a doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (4),│ │ │Articolul 101 │
│ │al treilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (5) │ │ │Articolul 94 alineatul (2)│
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 12 alineatul (6) │ │ │Articolul 105 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(A) alineatul │ │ │Articolul 131 │
│ │(1), teza introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(A) alineatul │ │ │Articolul 132 alineatul │
│ │(1) literele (a)-(n) │ │ │(1) literele (a)-(n) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(A) alineatul │ │ │Articolul 132 alineatul │
│ │(1) litera (o), teza │ │ │(1) litera (o) │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(A) alineatul │ │ │Articolul 132 alineatul │
│ │(1) litera (o), a doua teză│ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(A) alineatul │ │ │Articolul 132 alineatul │
│ │(1) literele (p) şi (q) │ │ │(1), literele (p) şi (q) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(A) alineatul │ │ │Articolul 133 literele │
│ │(2) litera (a), prima şi │ │ │(a)-(d) │
│ │patra liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(A) alineatul │ │ │Articolul 134, literele │
│ │(2) litera (b), prima şi a │ │ │(a) şi (b) │
│ │doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B), teza │ │ │Articolul 131 │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (a) │ │ │Articolul 135 alineatul │
│ │ │ │ │(1) litera (a) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (b),│ │ │Articolul 135 alineatul │
│ │primul paragraf │ │ │(1) punctul (1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (b),│ │ │Articolul 135 alineatul │
│ │primul paragraf, punctele │ │ │(2), primul paragraf, │
│ │(1)-(4) │ │ │literele (a)-(d) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (b),│ │ │Articolul 135 alineatul │
│ │al doilea paragraf │ │ │(2), al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (c) │ │ │Articolul 136, literele │
│ │ │ │ │(a) şi (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (d) │ │ │- │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (d),│ │ │Articolul 135 alineatul │
│ │punctele (1)-(5) │ │ │(1), literele (b)-(f) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (d),│ │ │Articolul 135 alineatul │
│ │punctul (5), prima şi a │ │ │(1) litera (f) │
│ │doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) litera (d),│ │ │Articolul 135 alineatul │
│ │punctul (6) │ │ │(1) litera (g) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(B) literele │ │ │Articolul 135 alineatul │
│ │(e)-(h) │ │ │(1) literele (h)-(k) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(C), primul │ │ │Articolul 137 alineatul │
│ │paragraf, punctul (a) │ │ │(1) litera (d) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(C), primul │ │ │Articolul 137 alineatul │
│ │paragraf, punctul (b) │ │ │(1), literele (a), (b) │
│ │ │ │ │şi (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 13(C), al doilea │ │ │Articolul 137 alineatul │
│ │paragraf │ │ │(2), primul şi al doilea │
│ │ │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1),│ │ │Articolul 131 │
│ │teza introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1) │ │ │Articolul 140 litera (a) │
│ │litera (a) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1) │ │ │Articolul 143 literele (b)│
│ │litera (d), primul şi al │ │ │şi (c) │
│ │doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1) │ │ │Articolul 143 litera (e) │
│ │litera (e) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1) │ │ │Articolul 143 literele │
│ │litera (g), de la prima la │ │ │(f)-(i) │
│ │a patra liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1) │ │ │Articolul 143 litera (j) │
│ │litera (h) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1) │ │ │Articolul 144 │
│ │litera (i) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1) │ │ │Articolul 143 litera (k) │
│ │litera (j) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (1) │ │ │Articolul 143 alineatul │
│ │litera (k) │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (2),│ │ │Articolul 145 alineatul │
│ │primul paragraf │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (2),│ │ │Articolul 145 alineatul │
│ │al doilea paragraf, prima, │ │ │(2), primul, al doilea şi │
│ │a doua şi a treia liniuţă │ │ │al treilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 14 alineatul (2),│ │ │Articolul 145 alineatul │
│ │al treilea paragraf │ │ │(3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, teza │ │ │Articolul 131 │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (1) │ │ │Articolul 146 alineatul │
│ │ │ │ │(1) litera (a) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (2), │ │ │Articolul 146 alineatul │
│ │primul paragraf │ │ │(1) litera (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15 punctul (2), │ │ │Articolul 147 alineatul │
│ │al doilea paragraf, prima │ │ │(1), primul paragraf, │
│ │şi a doua liniuţă │ │ │literele (a) şi (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15 punctul (2), │ │ │Articolul 147 alineatul │
│ │al doilea paragraf, a treia│ │ │(1), primul paragraf, │
│ │liniuţă, prima parte a │ │ │litera (c) │
│ │tezei │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15 punctul (2), │ │ │Articolul 147 alineatul │
│ │al doilea paragraf, a treia│ │ │(1), al doilea paragraf │
│ │liniuţă, a doua parte a │ │ │ │
│ │tezei │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15 punctul (2), │ │ │Articolul 147 alineatul │
│ │al treilea paragraf, prima │ │ │(2), primul şi al doilea │
│ │şi a doua liniuţă │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15 punctul (2), │ │ │Articolul 147 alineatul │
│ │al patrulea paragraf │ │ │(2), al treilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (3) │ │ │Articolul 146 alineatul │
│ │ │ │ │(1) litera (d) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (4), │ │ │Articolul 148 litera (a) │
│ │primul paragraf, │ │ │ │
│ │subpunctele (a) şi (b) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (4), │ │ │Articolul 148 litera (b) │
│ │primul paragraf, subpunctul│ │ │ │
│ │(c) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15 punctul (4), │ │ │Articolul 150 alineatele │
│ │al doilea paragraf, prima │ │ │(1) şi (2) │
│ │şi a doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (5) │ │ │Articolul 148 litera (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (6) │ │ │Articolul 148 litera (f) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (7) │ │ │Articolul 148 litera (e) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (8) │ │ │Articolul 148 litera (d) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (9) │ │ │Articolul 148 litera (g) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15 punctul (10), │ │ │Articolul 151 alineatul │
│ │primul paragraf, de la │ │ │(1), primul paragraf, │
│ │prima la a patra liniuţă │ │ │literele (a)-(d) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15 punctul (10), │ │ │Articolul 151 alineatul │
│ │al doilea paragraf │ │ │(1), al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (10),│ │ │Articolul 151 alineatul │
│ │al treilea paragraf │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (11) │ │ │Articolul 152 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (12),│ │ │Articolul 146 alineatul │
│ │teza introductivă │ │ │(1) litera (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (12),│ │ │Articolul 146 alineatul │
│ │a doua teză │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (13) │ │ │Articolul 146 alineatul │
│ │ │ │ │(1) litera (e) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (14),│ │ │Articolul 153, primul şi │
│ │primul şi al doilea │ │ │al doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 15, punctul (15) │ │ │Articolul 149 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 16 alineatul (1) │ │ │- │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 16 alineatul (2) │ │ │Articolul 164 alineatul │
│ │ │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 16 alineatul (3) │ │ │Articolul 166 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 17 alineatul (1) │ │ │Articolul 167 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 17 alineatele │ │ │ │
│ │(2), (3) şi (4) │ │ │- │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 17 alineatul (5),│ │ │Articolul 173 alineatul │
│ │primul şi al doilea │ │ │(1), primul şi al doilea │
│ │paragraf │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 17 alineatul (5),│ │ │Articolul 173 alineatul │
│ │al treilea paragraf │ │ │(2) literele (a)-(e) │
│ │literele (a)-(e) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 17 alineatul (6) │ │ │Articolul 176 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 17 alineatul (7),│ │ │Articolul 177, primul şi │
│ │prima şi a doua teză │ │ │al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 18 alineatul (1) │ │ │- │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 18 alineatul (2),│ │ │Articolul 179, primul şi │
│ │primul şi al doilea │ │ │al doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 18 alineatul (3) │ │ │Articolul 180 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 18 alineatul (4),│ │ │Articolul 183, primul şi │
│ │primul şi al doilea │ │ │al doilea paragraf │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (1),│ │ │Articolul 174 alineatul │
│ │primul paragraf, prima │ │ │(1), primul paragraf, │
│ │liniuţă │ │ │litera (a) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (1),│ │ │Articolul 174 alineatul │
│ │primul paragraf, a doua │ │ │(1), primul paragraf, │
│ │liniuţă, teza introductivă │ │ │litera (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (1),│ │ │Articolul 174 alineatul │
│ │primul paragraf, a doua │ │ │(1), al doilea paragraf │
│ │liniuţă, a doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (1),│ │ │Articolul 175 alineatul │
│ │al doilea paragraf │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (2),│ │ │Articolul 174 alineatul │
│ │teza introductivă │ │ │(2) litera (a) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (2),│ │ │Articolul 174 alineatul │
│ │a doua teză │ │ │(2), literele (a) şi (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (2),│ │ │Articolul 174 alineatul │
│ │a treia teză │ │ │(3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (3),│ │ │Articolul 175 alineatul │
│ │primul paragraf, prima şi a│ │ │(2), primul paragraf │
│ │doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (3),│ │ │Articolul 175 alineatul │
│ │primul paragraf, a treia │ │ │(2), al doilea paragraf │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 19 alineatul (3),│ │ │Articolul 175 alineatul │
│ │al doilea paragraf │ │ │(3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (1),│ │ │Articolul 186 │
│ │teza introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (1) │ │ │Articolul 184 │
│ │litera (a) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (1) │ │ │Articolul 185 alineatul │
│ │litera (b), prima parte a │ │ │(1) │
│ │tezei introductive │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (1) │ │ │Articolul 185 alineatul │
│ │litera (b), a doua parte a │ │ │(2), primul paragraf │
│ │tezei introductive │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (1) │ │ │Articolul 185 alineatul │
│ │litera (b), a doua teză │ │ │(2), al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (2),│ │ │Articolul 187 alineatul │
│ │primul paragraf, teza │ │ │(1), primul paragraf │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (2),│ │ │Articolul 187 alineatul │
│ │primul paragraf, a doua şi │ │ │(2), primul şi al doilea │
│ │a treia teză │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (2),│ │ │Articolul 187 alineatul │
│ │al doilea şi al treilea │ │ │(1), al doilea şi al │
│ │paragraf │ │ │treilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (3),│ │ │Articolul 188 alineatul │
│ │primul paragraf, teza │ │ │(1), primul paragraf │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (3),│ │ │Articolul 188 alineatul │
│ │primul paragraf, a doua │ │ │(1), al doilea şi al │
│ │teză │ │ │treilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (3),│ │ │Articolul 188 alineatul │
│ │primul paragraf, a treia │ │ │(2) │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (3),│ │ │Articolul 188 alineatul │
│ │al doilea paragraf │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (4),│ │ │Articolul 189 literele │
│ │primul paragraf, de la │ │ │(a)-(d) │
│ │prima la a patra liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (4),│ │ │Articolul 190 │
│ │al doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (5) │ │ │Articolul 191 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 20 alineatul (6) │ │ │Articolul 192 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 21 │ │ │- │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 22 │ │ │- │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 22a │ │ │Articolul 249 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 23, primul │ │ │Articolul 211, primul │
│ │paragraf │ │ │paragraf │
│ │ │ │ │Articolul 260 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 23, al doilea │ │ │Articolul 211, al doilea │
│ │paragraf │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (1) │ │ │Articolul 281 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (2) │ │ │Articolul 292 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (2) │ │ │Articolul 284 alineatul │
│ │litera (a), primul paragraf│ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (2) │ │ │Articolul 284 alineatul │
│ │litera (a), al doua şi al │ │ │(2), primul şi al doilea │
│ │treilea paragraf │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (2) │ │ │Articolul 285, primul şi │
│ │litera (b), prima şi a doua│ │ │al doilea paragraf │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (2) │ │ │Articolul 286 │
│ │litera (c) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (3),│ │ │Articolul 282 │
│ │primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (3),│ │ │Articolul 283 alineatul │
│ │al doilea paragraf, teza │ │ │(2) │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (3),│ │ │Articolul 283 alineatul │
│ │al doilea paragraf, a doua │ │ │(1) litera (a) │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (4),│ │ │Articolul 288, primul │
│ │primul paragraf │ │ │paragraf, punctele (1)-(4)│
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (4),│ │ │Articolul 288, al doilea │
│ │al doilea paragraf │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (5) │ │ │Articolul 289 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (6) │ │ │Articolul 290 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (7) │ │ │Articolul 291 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (8) │ │ │Articolul 293, punctele │
│ │literele (a), (b) şi (c) │ │ │(1), (2) şi (3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24 alineatul (9) │ │ │Articolul 294 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24a, primul │ │ │Articolul 287, punctele │
│ │paragraf, de la prima la a │ │ │(7)-(16) │
│ │douăsprezecea liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (1) │ │ │Articolul 296 alineatul │
│ │ │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (2),│ │ │Articolul 295 alineatul │
│ │de la prima la a opta │ │ │(1), punctele (1)-(8) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (3),│ │ │Articolul 297, primul │
│ │primul paragraf, teza │ │ │paragraf, teza │
│ │introductivă │ │ │introductivă, şi al │
│ │ │ │ │doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (3),│ │ │Articolul 298, primul │
│ │primul paragraf, a doua │ │ │paragraf │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (3),│ │ │Articolul 299 │
│ │primul paragraf, a treia │ │ │ │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (3),│ │ │Articolul 298, al doilea │
│ │primul paragraf, a patra şi│ │ │paragraf │
│ │a cincea teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (3),│ │ │Articolul 297 primul │
│ │al doilea paragraf │ │ │paragraf, a doua teză │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (4),│ │ │Articolul 272 alineatul │
│ │primul paragraf │ │ │(1), primul paragraf, │
│ │ │ │ │litera (e) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatele (5)│ │ │- │
│ │şi (6) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (7) │ │ │Articolul 304 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (8) │ │ │Articolul 301 alineatul │
│ │ │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (9) │ │ │Articolul 296 alineatul │
│ │ │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatul (10)│ │ │Articolul 296 alineatul │
│ │ │ │ │(3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 25 alineatele │ │ │- │
│ │(11) şi (12) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26 alineatul (1),│ │ │Articolul 306 alineatul │
│ │prima şi a doua teză │ │ │(1), primul şi al doilea │
│ │ │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26 alineatul (1),│ │ │Articolul 306 alineatul │
│ │a treia teză │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26 alineatul (2),│ │ │Articolul 307, primul şi │
│ │prima şi a doua teză │ │ │al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26 alineatul (2),│ │ │Articolul 308 │
│ │a treia teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26 alineatul (3),│ │ │Articolul 309, primul şi │
│ │prima şi a doua teză │ │ │al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26 alineatul (4) │ │ │Articolul 310 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24a(A) litera │ │ │Articolul 311 alineatul │
│ │(a), primul paragraf │ │ │(1), punctul (2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 24a(A) litera │ │ │Articolul 311 alineatul │
│ │(a), al doilea paragraf │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(A) literele │ │ │Articolul 311 alineatul │
│ │(b) şi (c) │ │ │(1), punctele (3) şi (4) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(A) litera (d)│ │ │Articolul 311 alineatul │
│ │ │ │ │(1), punctul (1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(A) literele │ │ │Articolul 311 alineatul │
│ │(e) şi (f) │ │ │(1), punctele (5) şi (6) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(A) litera │ │ │Articolul 311 alineatul │
│ │(g), teza introductivă │ │ │(1), punctul (7) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(A) litera │ │ │Articolul 311 alineatul │
│ │(g), prima şi a doua │ │ │(3) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 313 alineatul │
│ │(1) │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 314 │
│ │(2) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(A) alineatul │ │ │Articolul 314 literele │
│ │(2), prima şi a doua │ │ │(a)-(d) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 315, primul şi │
│ │(3), primul paragraf, prima│ │ │al doilea paragraf │
│ │şi a doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 312 │
│ │(3), al doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 312, punctele │
│ │(3), al doilea paragraf, │ │ │(1) şi (2) │
│ │prima şi a doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 316 alineatul │
│ │(4), primul paragraf │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 316 alineatul │
│ │(4), primul paragraf │ │ │(1), literele (a), (b) │
│ │literele (a), (b) şi (c) │ │ │şi (c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 316 alineatul │
│ │(4), al doilea paragraf │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 317, primul şi │
│ │(4), al treilea paragraf, │ │ │al doilea paragraf │
│ │prima şi a doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 321 │
│ │(5) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 323 │
│ │(6) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 322 │
│ │(7) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 322, literele │
│ │(7) literele (a), (b) şi │ │ │(a), (b) şi (c) │
│ │(c) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 324 │
│ │(8) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 325 │
│ │(9) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(A) alineatul │ │ │Articolul 318 alineatul │
│ │(10), primul şi al doilea │ │ │(1), primul şi al doilea │
│ │paragraf │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │ Articolul 26a(B) alineatul│ │ │ Articolul 318 alineatul │
│ │(10), al treilea paragraf, │ │ │(2), literele (a) şi (b) │
│ │prima şi a doua liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 318 alineatul │
│ │(10), al patrulea paragraf │ │ │(3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 319 │
│ │(11), primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 320 alineatul │
│ │(11), al doilea paragraf │ │ │(1), primul paragraf │
│ │litera (a) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 320 alineatul │
│ │(11), al doilea paragraf │ │ │(1), al doilea paragraf │
│ │literele (b) şi (c) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(B) alineatul │ │ │Articolul 320 alineatul │
│ │(11), al treilea paragraf │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 333 alineatul │
│ │(1), teza introductivă │ │ │(1) │
│ │ │ │ │Articolul 334 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 334 literele │
│ │(1), de la prima la a patra│ │ │(a)-(d) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 336, literele │
│ │(2), prima şi a doua │ │ │(a) şi (b) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 337 │
│ │(3) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 339, primul │
│ │(4), primul paragraf, │ │ │paragraf, literele (a), │
│ │prima, a doua şi a treia │ │ │(b) şi (c) │
│ │liniuţă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 339, al doilea │
│ │(4), al doilea paragraf │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 340 alineatul │
│ │(5), primul şi al doilea │ │ │(1), primul şi al doilea │
│ │paragraf │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 340 alineatul │
│ │(5), al treilea paragraf │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 338, primul │
│ │(6), primul paragraf, prima│ │ │paragraf, literele (a) │
│ │şi a doua liniuţă │ │ │şi (b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) alineatul │ │ │Articolul 338, al doilea │
│ │(6), al doilea paragraf │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(C) │ │ │Articolul 335 │
│ │alineatul (7) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(D), teza │ │ │- │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26a(D) litera (a)│ │ │Articolul 313 alineatul │
│ │ │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 333 alineatul (2)│ │ │Articolul 26a(D) litera │
│ │ │ │ │(b) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 4, literele (a) │ │ │Articolul 26a(D) litera │
│ │şi (c) │ │ │(c) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 35 │ │ │Articolul 139 alineatul │
│ │ │ │ │(3), primul paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(A), primul │ │ │Articolul 344 alineatul │
│ │paragraf, punctul (i), teza│ │ │(1), punctul (1) │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(A), primul │ │ │Articolul 344 alineatul │
│ │paragraf, punctul (i), a │ │ │(2) │
│ │doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(A), primul │ │ │Articolul 344 alineatul │
│ │paragraf, punctul (ii), │ │ │(1), punctul (2) │
│ │prima şi a patra teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(A), al doilea│ │ │Articolul 344 alineatul │
│ │paragraf │ │ │(3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(A), al │ │ │Articolul 345 │
│ │treilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(B), │ │ │Articolul 346 │
│ │primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(B), al │ │ │Articolul 347 │
│ │doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(C), │ │ │Articolul 348 │
│ │primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(C), al doilea│ │ │Articolul 349 alineatele │
│ │paragraf, prima şi a doua │ │ │(1) şi (2) │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(C), al │ │ │Articolul 350 │
│ │treilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(C), al │ │ │Articolul 351 │
│ │patrulea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(D) alineatul │ │ │Articolul 354, literele │
│ │(1) literele (a), (b) şi │ │ │(a), (b) şi (c) │
│ │(c) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(D) alineatul │ │ │Articolul 355 │
│ │(2) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(E), primul şi│ │ │Articolul 356 alineatul │
│ │al doilea paragraf │ │ │(1), primul şi al doilea │
│ │ │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(E), al │ │ │Articolul 356 alineatele │
│ │treilea şi al patrulea │ │ │(2) şi (3) │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(F), teza │ │ │Articolul 198 alineatele │
│ │introductivă │ │ │(2) şi (3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(F), a doua │ │ │Articolele 208 şi 255 │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(G) alineatul │ │ │Articolul 352 │
│ │(1), primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(G) alineatul │ │ │- │
│ │(1), al doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(G) alineatul │ │ │Articolul 353 │
│ │(2) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26b(G) alineatul │ │ │Articolul 198 alineatele │
│ │(2) litera (b), prima şi a │ │ │(1) şi (3) │
│ │doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(A) literele │ │ │Articolul 358, punctele │
│ │(a)-(e) │ │ │(1)-(5) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 359 │
│ │(1) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 360 │
│ │(2), primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 361 alineatul │
│ │(2), al doilea paragraf, │ │ │(1) │
│ │prima parte a tezei │ │ │ │
│ │introductive │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 361 alineatul │
│ │(2), al doilea paragraf, a │ │ │(1) literele (a)-(e) │
│ │doua parte a tezei │ │ │ │
│ │introductive │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 361 alineatul │
│ │(2), al doilea paragraf, a │ │ │(2) │
│ │doua teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 362 │
│ │(3), primul şi al doilea │ │ │ │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 363 literele │
│ │(4) literele (a)-(d) │ │ │(a)-(d) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 364 │
│ │(5), primul paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 365 │
│ │(5), al doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 366 alineatul │
│ │(6), primul paragraf │ │ │(1), primul paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 366 alineatul │
│ │(6), a doua şi a treia │ │ │(1), al doilea paragraf │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 366 alineatul │
│ │(6), al patrulea paragraf │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 367, primul │
│ │(7), teza introductivă │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 367, al doilea │
│ │(7), a doua şi a treia teză│ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 368 │
│ │(8) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 369 alineatul │
│ │(9), teza introductivă │ │ │(1) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 369 alineatul │
│ │(9), a doua şi a treia │ │ │(2), primul şi al doilea │
│ │teză │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 26c(B) alineatul │ │ │Articolul 204 alineatul │
│ │(10) │ │ │(1), al treilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 27 alineatul │ │ │Articolul 395 alineatul │
│ │(1), prima şi a doua teză │ │ │(1), primul şi al doilea │
│ │ │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 27 alineatul (2),│ │ │Articolul 395 alineatul │
│ │prima şi a doua teză │ │ │(2), primul paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 27 alineatul (2),│ │ │Articolul 395 alineatul │
│ │a treia teză │ │ │(2), al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 27 alineatele (3)│ │ │Articolul 395 alineatele │
│ │şi (4) │ │ │(2) şi (3) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 27 alineatul (5) │ │ │Articolul 394 │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatele (1)│ │ │- │
│ │şi (1a) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2),│ │ │Articolul 109 │
│ │teza introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 110, primul şi │
│ │litera (a), primul paragraf│ │ │al doilea paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │- │
│ │litera (a), al doilea │ │ │ │
│ │paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 112, primul │
│ │litera (a), al treilea │ │ │paragraf │
│ │paragraf, teza │ │ │ │
│ │introductivă │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 112, al doilea │
│ │litera (a), al treilea │ │ │paragraf │
│ │paragraf, a doua şi a treia│ │ │ │
│ │teză │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 113 │
│ │litera (b) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 114 alineatul │
│ │litera (b), prima şi a doua│ │ │(1), primul şi al doilea │
│ │teză │ │ │paragraf │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 114 alineatul │
│ │litera (c), a treia teză │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 115 │
│ │litera (d) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 118, primul şi │
│ │litera (e), primul şi al │ │ │al doilea paragraf │
│ │doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 120 │
│ │litera (f) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │- │
│ │litera (g) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 121, primul şi │
│ │litera (h), primul şi al │ │ │al doilea paragraf │
│ │doilea paragraf │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 122 │
│ │litera (i) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 117 alineatul │
│ │litera (j) │ │ │(2) │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (2) │ │ │Articolul 116 │
│ │litera (k) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ │Articolul 28 alineatul (3) │ │ │Articolul 370 │
│ │litera (a) │ │ │ │
├─────────────────┼───────────────────────────┼─────────────────────┼──────────γ