Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene
| | Directiva nr. 34/2013
din 26/06/2013 Publicat in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 182 din 29/06/2013
Directivă privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului
(Text cu relevanţă pentru SEE)
| |
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1) JO C 181, 21.6.2012, p. 84.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2) Pozitia Parlamentului European din 12 iunie 2013 (nepublicata înca în Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 20 iunie 2013.
întrucât:
(1) Prezenta directivă ia în considerare programul Comisiei privind o mai bună legiferare, şi în mod concret Comunicarea Comisiei intitulată "Reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană". care are ca obiectiv conceperea şi elaborarea unor reglementări de cea mai înaltă calitate, care să respecte în acelaşi timp principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, şi să garanteze că sarcinile administrative sunt proporţionale cu beneficiile pe care le aduc. Comunicarea Comisiei intitulată "Gândiţi mai întâi la scară mică - Un "Small Business Act" pentru Europa", adoptată în iunie 2008 şi revizuită în februarie 2011, recunoaşte rolul central jucat de întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) în economia Uniunii şi vizează îmbunătăţirea abordării globale în materie de spirit antreprenorial şi înscrierea principiului "a gândi mai întâi la scară mică" în procesul decizional, de la elaborarea normelor până la serviciile publice. Consiliul European din 24 şi 25 martie 2011 a salutat intenţia Comisiei de a prezenta "Actul privind piaţa unică", act ce prevede măsuri care stimulează creşterea economică şi crearea de locuri de muncă şi care produc rezultate tangibile pentru cetăţeni şi întreprinderi.
Comunicarea Comisiei intitulată "Actul privind piaţa unică", adoptată în aprilie 2011, propune simplificarea celei de a patra Directive 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale(3) şi a celei de-a şaptea Directive 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate(4) (directivele contabile) în ceea ce priveşte obligaţiile de raportare financiară şi pentru a reduce sarcinile administrative, în special pentru IMM-uri. "Strategia Europa 2020" pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii are ca scop reducerea sarcinii administrative, îmbunătăţirea mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri, şi promovarea internaţionalizării IMM-urilor. Consiliul European din 24- 25 martie 2011 a făcut, de asemenea, un apel pentru reducerea sarcinii globale de reglementare, în special pentru IMM-uri, atât la nivelul Uniunii, cât şi la nivel naţional, şi a propus măsuri pentru creşterea productivităţii, printre care eliminarea birocraţiei şi îmbunătăţirea cadrului de reglementare pentru IMM-uri.
(3) JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
(4) JO L 193, 18.7.1983, p. 1.
(2) La data de 18 decembrie 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie referitoare la cerinţele în materie de contabilitate ale întreprinderilor mici şi mijlocii şi în special ale microîntreprinderilor (5), în care precizează că directivele contabile sunt adesea foarte împovărătoare pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi în special pentru microîntreprinderi şi invită Comisia să îşi continue eforturile de revizuire a acestor directive.
(5) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 58.
(3) Coordonarea dispoziţiilor de drept intern referitoare la prezentarea şi conţinutul situaţiilor financiare anuale şi ale rapoartelor administratorilor, la metodele de evaluare utilizate şi la publicarea acestor documente pentru anumite tipuri de întreprinderi cu răspundere limitată prezintă o importanţă deosebită pentru protecţia acţionarilor, a asociaţilor şi a terţilor. În aceste domenii este nevoie de o coordonare simultană pentru aceste tipuri de întreprinderi deoarece, pe de o parte, unele îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre şi, pe de altă parte, astfel de întreprinderi nu oferă garanţii terţilor peste valoarea activului lor net.
(4) Situaţiile financiare anuale urmăresc obiective diferite şi nu doar furnizează informaţii investitorilor de pe pieţele de capital, ci prezintă totodată tranzacţiile anterioare şi îmbunătăţesc guvernanţa corporativă. Este necesar ca legislaţia Uniunii în domeniul contabilităţii să stabilească un echilibru adecvat între interesele destinatarilor situaţiilor financiare şi interesul întreprinderilor de a nu fi împovărată în mod excesiv cu cerinţele de raportare.
(5) Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să includă anumite întreprinderi cu răspundere limitată, cum ar fi societăţile comerciale pe acţiuni şi societăţile comerciale cu răspundere limitată. În plus, există un număr considerabil de societăţi în nume colectiv şi societăţi în comandită simplă ai căror asociaţi cu răspundere nelimitată sunt fie societăţi comerciale pe acţiuni, fie societăţi comerciale cu răspundere limitată, şi, prin urmare, astfel de societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă ar trebui să intre sub incidenţa măsurilor de coordonare din prezenta directivă. Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să asigure că astfel de societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă se înscriu în domeniul său de aplicare în cazul în care asociaţii unei societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă care nu sunt constituiţi ca societăţi comerciale pe acţiuni sau societăţi comerciale cu răspundere limitată au, de fapt, răspundere limitată în ceea ce priveşte obligaţiile societăţii în nume colectiv sau în comandită simplă, întrucât răspunderea este limitată de alte întreprinderi care intră sub incidenţa prezentei directive. Excluderea întreprinderilor non-profit din domeniul de aplicare al prezentei directive este consecventă cu scopul acesteia, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
(6) Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să se bazeze pe principii şi să asigure că nu este posibil ca o întreprindere să se autoexcludă din acesta prin crearea unei structuri de grup care să conţină niveluri multiple de întreprinderi stabilite în interiorul ori în afara Uniunii.
(7) Dispoziţiile prezentei directive ar trebui să se aplice numai în măsura în care nu sunt în neconcordanţă sau în contradicţie cu dispoziţiile privind raportarea financiară a anumitor tipuri de întreprinderi sau cu dispoziţii referitoare la repartizarea capitalului întreprinderii, prevăzute în alte acte legislative în vigoare adoptate de una sau mai multe instituţii ale Uniunii.
(8) Este necesar totodată să se prevadă condiţii juridice echivalente minime la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte volumul de informaţii financiare care ar trebui aduse la cunoştinţa publicului de către întreprinderi concurente.
(9) Situaţiile financiare anuale ar trebui să fie pregătite pe bază prudenţială şi ar trebui să ofere o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii. Este posibil în cazuri excepţionale, ca o situaţie financiară să nu ofere o astfel de imagine fidelă atunci când se aplică dispoziţiile prezentei directive. În astfel de situaţii, întreprinderea ar trebui să deroge de la astfel de dispoziţii pentru a oferi o imagine fidelă. Statelor membre ar trebui să li se permită să definească astfel de cazuri excepţionale şi să stabilească regimul derogatoriu corespunzător aplicabil în cazurile respective. Prin cazuri excepţionale ar trebui să se înţeleagă numai tranzacţii foarte neobişnuite şi situaţii neobişnuite, care nu ar trebui să aibă legătură, de exemplu, cu sectoare specifice întregi.
(10) Prezenta directivă ar trebui să asigure că cerinţele pentru întreprinderile mici sunt, în mare măsură, armonizate la nivelul Uniunii. Prezenta directivă se bazează pe principiul "a gândi mai întâi la scară mică". Pentru a evita sarcini administrative disproporţionate asupra acestor întreprinderi, statelor membre ar trebui să li se permită să impună numai un număr redus de prezentări de informaţii prin intermediul unor note explicative suplimentare la cele obligatorii. Cu toate acestea, în cazul unui sistem unic de evidenţă, statele membre pot impune, în anumite cazuri, un număr limitat de informaţii suplimentare, în cazul în care acestea sunt prevăzute în mod explicit de legislaţia fiscală naţională şi sunt strict necesare în scopul colectării impozitelor. Ar trebui ca statele membre să poată impune întreprinderilor mijlocii şi mari cerinţe care depăşesc cerinţele minime prevăzute de prezenta directivă.
(11) În cazurile în care prezenta directivă permite statelor membre să impună cerinţe suplimentare, de exemplu, pentru întreprinderile mici, aceasta înseamnă că statele membre pot utiliza această opţiune integral sau parţial, impunând mai puţin decât permite opţiunea. În mod similar, în cazurile în care prezenta directivă permite statelor membre să utilizeze scutirea prevăzută, de exemplu, pentru întreprinderile mici, aceasta înseamnă că statele membre pot scuti astfel de întreprinderi integral sau parţial.
(12) Întreprinderile mici, mijlocii şi mari ar trebui definite şi diferenţiate în raport cu totalul bilanţului, cifra de afaceri netă şi numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar, deoarece aceste criterii oferă, de regulă, dovezi obiective cu privire la dimensiunea unei întreprinderi. Cu toate acestea, dacă societatea-mamă nu întocmeşte situaţii financiare consolidate pentru grup, statelor membre ar trebui să li se permită să ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a impune clasificarea unei astfel de societăţi ca întreprindere mai mare, stabilind pe bază consolidată sau agregată dimensiunea acesteia şi categoria rezultată. În cazul în care un stat membru aplică unul sau mai multe din scutirile opţionale pentru microîntreprinderi, acestea din urmă ar trebui de asemenea să fie definite prin trimitere la totalul bilanţului, cifra netă de afaceri şi numărul mediu de salariaţi pe parcursul anului financiar. Statele membre nu ar trebui obligate să definească categorii separate pentru întreprinderile mijlocii şi mari în legislaţia lor naţională dacă întreprinderile mijlocii fac obiectul aceloraşi cerinţe ca întreprinderile mari.
(13) Microîntreprinderile dispun de resurse limitate pentru a respecta obligaţii legale împovărătoare. În cazul în care nu există norme specifice pentru microîntreprinderi, acestora li se aplică normele care se aplică întreprinderilor mici. Normele respective le impun sarcini administrative care sunt disproporţionate faţă de dimensiunea lor şi, prin urmare, sunt mai oneroase pentru microîntreprinderi în raport cu alte întreprinderi mici. Prin urmare, ar trebui să fie posibil pentru statele membre să scutească microîntreprinderile de anumite obligaţii care se aplică întreprinderilor mici, a căror îndeplinire ar putea impune sarcini administrative excesive pentru acestea. Cu toate acestea, microîntreprinderile ar trebui să se supună în continuare oricărei obligaţii naţionale de a ţine evidenţe care să indice tranzacţiile lor comerciale şi poziţia lor financiară. În plus, întreprinderile de investiţii şi holdingurile financiare ar trebui excluse de la beneficiile simplificărilor aplicabile microîntreprinderilor.
(14) Statele membre ar trebui să ţină seama de condiţiile şi nevoile specifice ale propriilor pieţe atunci când iau o decizie referitoare la modalităţile sau la oportunitatea punerii în aplicare a unui regim distinct privind microîntreprinderile în contextul prezentei directive.
(15) Publicarea de situaţii financiare poate fi împovărătoare pentru microîntreprinderi. În acelaşi timp, statele membre trebuie să asigure respectarea prezentei directive. În consecinţă, statelor membre care utilizează scutirile pentru microîntreprinderi prevăzute în prezenta directivă ar trebui să li se permită scutirea microîntreprinderilor de la o cerinţă generală de publicare, cu condiţia ca informaţiile privind bilanţul să fie depuse în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern, la cel puţin o autoritate competentă desemnată de statul membru în cauză, şi să fie transmise la registrul comerţului, astfel încât o copie să poată fi obţinută la cerere. În acest caz, ar trebui să nu se aplice obligaţia prevăzută în prezenta directivă de a publica orice document contabil în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor(6).
(6) JO L 258, 1.10.2009, p. 11.
(16) Pentru a asigura comparabilitatea şi echivalenţa informaţiilor raportate, principiile de recunoaştere şi evaluare ar trebui să includă continuitatea activităţii, prudenţa şi contabilitatea de angajamente. Compensările între elementele de active şi datorii şi între cele de venituri şi cheltuieli nu ar trebui permise, iar componentele activelor şi ale datoriilor ar trebui evaluate separat. Cu toate acestea, în anumite cazuri, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a permite sau de a impune întreprinderilor compensări între elemente de active şi datorii şi între cele de venituri şi cheltuieli. Prezentarea elementelor din situaţiile financiare ar trebui să ţină cont de realitatea economică sau de fondul comercial al tranzacţiei sau angajamentului suport. Statele membre ar trebui însă să poată scuti întreprinderile de la aplicarea acestui principiu.
(17) Recunoaşterea, evaluarea, descrierea, prezentarea şi consolidarea din situaţiile financiare ar trebui să fie guvernate de principiul pragului de semnificaţie. Potrivit acestui principiu, informaţiile considerate nesemnificative pot fi, de exemplu, agregate în situaţiile financiare. Cu toate acestea, chiar dacă un element unic ar putea fi considerat nesemnificativ, elementele nesemnificative de natură similară ar putea fi considerate în ansamblu semnificative. Statelor membre ar trebui să li se permită să limiteze aplicarea obligatorie a principiului pragului de semnificaţie în cazul descrierii şi prezentării. Principiul pragului de semnificaţie nu ar trebui să aducă atingere niciunei obligaţii naţionale de a ţine evidenţe complete care să indice tranzacţiile comerciale şi poziţia financiară.
(18) Elementele recunoscute în situaţiile financiare anuale ar trebui evaluate pe baza principiului preţului de achiziţie sau al costului de producţie pentru a garanta fiabilitatea informaţiilor conţinute în situaţiile financiare. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să fie autorizate să permită sau să impună întreprinderilor reevaluarea activelor imobilizate pentru a putea furniza informaţii mai relevante utilizatorilor situaţiilor financiare.
(19) Pentru ca informaţiile financiare de pe întreg teritoriul Uniunii să poată fi comparabile, este necesar ca statele membre să permită introducerea unui sistem de contabilitate la valoarea justă pentru anumite instrumente financiare. În plus, sistemele de contabilitate la valoarea justă furnizează informaţii care pot fi mai relevante pentru utilizatorii situaţiilor financiare decât informaţiile bazate pe preţul de achiziţie sau costul de producţie. În consecinţă, statele membre ar trebui să permită adoptarea unui sistem de contabilitate la valoarea justă de către toate întreprinderile sau categoriile de întreprinderi, altele decât microîntreprinderile care utilizează exceptările prevăzute în prezenta directivă, atât pentru situaţiile financiare anuale, cât şi pentru situaţiile financiare consolidate sau, dacă un stat membru alege astfel, numai pentru situaţiile financiare consolidate. În plus, statele membre ar trebui să poată permite sau impune contabilizarea la valoarea justă a unor active, altele decât instrumentele financiare.
(20) Pentru a permite utilizatorilor situaţiilor financiare să compare mai bine poziţia financiară a întreprinderilor din cadrul Uniunii este nevoie de un număr limitat de formate pentru prezentarea bilanţului. Statele membre ar trebui să impună utilizarea unui format pentru prezentarea bilanţului şi ar trebui să li se permită să ofere alegerea între formatele permise. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată permite sau impune întreprinderilor să modifice formatul şi să prezinte un bilanţ în care să fie diferenţiate elementele pe termen scurt şi cele pe termen lung. Este necesar să fie permis un format al contului de profit şi pierdere care să evidenţieze natura cheltuielilor şi un format al contului de profit şi pierdere care să evidenţieze funcţia cheltuielilor. Statele membre ar trebui să impună utilizarea unui format pentru contul de profit şi pierdere şi ar trebui să li se permită să ofere alegerea între formatele permise. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată permite întreprinderilor să prezinte o situaţie a performanţei în locul contului de profit şi pierdere întocmit în conformitate cu unul dintre formatele permise. Întreprinderile mici şi mijlocii pot avea acces la versiuni simplificate ale formatelor impuse. Cu toate acestea, statelor membre ar trebui să li se permită să restrângă numărul de formate ale bilanţului şi ale contului de profit şi pierdere, dacă este necesar, în cazul depunerii în format electronic a situaţiilor financiare.
(21) Din raţiuni de comparabilitate, este necesar să se prevadă un cadru comun pentru recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea, între altele, a ajustărilor de valoare, a fondului comercial, a provizioanelor, a stocurilor de bunuri şi a activelor fungibile, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor cu o mărime sau incidenţă excepţională.
(22) Recunoaşterea şi evaluarea unor elemente din situaţiile financiare se bazează mai degrabă pe estimări, raţionamente şi modele decât pe reprezentări exacte. Ca rezultat al incertitudinilor inerente activităţilor comerciale, anumite elemente din situaţiile financiare nu pot fi evaluate cu precizie, ci pot fi doar estimate. Estimarea implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii fiabile disponibile. Utilizarea estimărilor reprezintă o componentă esenţială a întocmirii situaţiilor financiare. Acest lucru este valabil în special în cazul provizioanelor, care, prin natura lor, sunt mai incerte decât majoritatea celorlalte elemente din bilanţ. Estimările ar trebui să se bazeze pe un raţionament prudent al conducerii întreprinderii şi să fie calculate pe baza unor elemente obiective, completate de experienţa unor tranzacţii similare şi, în anumite cazuri, chiar de rapoartele unor experţi independenţi. Elementele luate în calcul ar trebui să includă orice probe suplimentare furnizate de evenimente ulterioare datei bilanţului.
(23) Informaţiile prezentate în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere ar trebui completate prin prezentări în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare. Utilizatorii situaţiilor financiare au nevoie, de regulă, de puţine informaţii suplimentare din partea întreprinderilor mici, iar pentru aceste întreprinderi, compilarea acestor informaţii suplimentare poate fi costisitoare. Prin urmare, se justifică aplicarea unui regim simplificat de raportare pentru întreprinderile mici. Cu toate acestea, atunci când o microîntreprindere sau o întreprindere mică consideră că este util să furnizeze informaţii suplimentare de tipul celor solicitate pentru întreprinderile mijlocii şi mari sau alte informaţii care nu sunt prevăzute de prezenta directivă, aceasta nu ar trebui împiedicată să procedeze astfel.
(24) Informaţiile privind politicile contabile reprezintă unul dintre elementele-cheie ale notelor explicative la situaţiile financiare. Printre aceste informaţii ar trebui să figureze în special metoda de evaluare aplicată diverselor elemente, o declaraţie privind conformarea respectivelor politici contabile la principiul continuităţii activităţii, precum şi orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate.
(25) Utilizatorii situaţiilor financiare întocmite de întreprinderile mijlocii şi mari au nevoie, de regulă, de informaţii mai sofisticate. De aceea, este necesar ca în anumite domenii să fie furnizate informaţii suplimentare. Scutirea de la anumite obligaţii de informare este justificată atunci când o astfel de informare ar putea aduce prejudicii anumitor persoane sau întreprinderii înseşi.
(26) Raportul administratorilor şi raportul consolidat al administratorilor sunt elemente importante de raportare financiară. Este necesar să se furnizeze o analiză fidelă a dezvoltării activităţii întreprinderii şi a poziţiei acesteia, în concordanţă cu dimensiunea şi complexitatea activităţii. Informaţiile nu ar trebui să se limiteze la aspectele financiare ale activităţii întreprinderii, ci ar trebui să includă o analiză a aspectelor sociale şi de mediu ale acesteia, necesară pentru înţelegerea dezvoltării, a performanţei sau a poziţiei întreprinderii. În cazul în care raportul consolidat al administratorilor şi raportul administratorilor societăţii-mamă sunt prezentate într-un raport unic, poate fi adecvat să se pună un mai mare accent pe aspectele care sunt semnificative pentru întreprinderile incluse în consolidare luate în ansamblu. Cu toate acestea, având în vedere sarcina potenţială impusă întreprinderilor mici şi mijlocii, este necesar să se prevadă că statele membre pot alege să renunţe la obligaţia de furnizare a informaţiilor nefinanciare în rapoartele administratorilor pentru întreprinderile de acest tip.
(27) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a scuti întreprinderile mici de obligaţia de a elabora un raport al administratorilor, cu condiţia ca acestea să includă în notele explicative la situaţiile financiare datele privind achiziţionarea propriilor acţiuni menţionate la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor comerciale în statele membre, în înţelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, în ceea ce priveşte constituirea societăţilor comerciale pe acţiuni şi menţinerea şi modificarea capitalului acestora(7).
(7) JO L 315, 14.11.2012, p. 74.
(28) Având în vedere că întreprinderile cotate la bursă pot deţine un rol important în economiile în care îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile prezentei directive referitoare la declaraţia privind guvernanţa corporativă ar trebui să se aplice întreprinderilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
(29) Numeroase întreprinderi deţin în proprietate alte întreprinderi, iar obiectivul coordonării legislaţiei care reglementează situaţiile financiare consolidate este de a proteja interesele existente în societăţile cu capital pe acţiuni. Este necesar să se întocmească situaţii financiare consolidate pentru a furniza asociaţilor şi terţilor informaţii financiare privind astfel de întreprinderi. Dreptul intern privind situaţiile financiare consolidate ar trebui aşadar coordonat pentru realizarea obiectivelor de comparabilitate şi echivalenţă a informaţiilor pe care întreprinderile ar trebui să le publice în Uniune. Cu toate acestea, în absenţa unui preţ de tranzacţionare determinat obiectiv, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a permite ca transferurile intragrup de interese de participare, aşa-numitele tranzacţii sub control comun, să fie contabilizate utilizând metoda contabilă de punere în comun a intereselor, în care valoarea contabilă a acţiunilor deţinute la o întreprindere inclusă în consolidare este compensată numai cu procentul de capital corespunzător.
(30) Directiva 83/349/CEE includea obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate pentru grupuri în cazurile în care societatea-mamă sau una sau mai multe dintre filialele sale erau constituite în una dintre formele de întreprinderi enumerate în anexa I sau în anexa II la prezenta directivă. Statele membre aveau opţiunea de a scuti societăţilor-mamă de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în cazurile în care societatea-mamă nu era de tipul celor menţionate înanexa I sau în anexa II. Prezenta directivă impune numai societăţilor-mamă de tipul celor menţionate în anexa I sau, în anumite situaţii, în anexa II să întocmească situaţii financiare consolidate, dar nu împiedică statele membre de a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive pentru a acoperi şi alte situaţii. Prin urmare, nu există nicio modificare de substanţă, statelor membre revenindu-le în continuare rolul de a decide dacă întreprinderile care nu intră sub incidenţa prezentei directive sunt obligate să întocmească situaţii financiare consolidate.
(31) Situaţiile financiare consolidate ar trebui să prezinte activităţile societăţii-mamă şi ale filialelor acesteia ca o entitate economică unică (un grup). Întreprinderile controlate de o societate-mamă ar trebui considerate filiale. Controlul ar trebui să se bazeze pe deţinerea majorităţii drepturilor de vot, însă acesta poate exista şi în cazul încheierii unor acorduri cu alţi acţionari sau asociaţi. În anumite circumstanţe, controlul poate fi exercitat efectiv şi dacă societatea-mamă deţine o participaţie minoritară sau nicio participaţie în cadrul filialei. Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a solicita ca întreprinderile care nu fac obiectul unui control, dar care sunt conduse pe o bază unificată sau au un organ de administraţie, de conducere sau de supraveghere comun să fie incluse în situaţiile financiare consolidate.
(32) O filială care este, la rândul său, societate-mamă ar trebui să întocmească situaţii financiare consolidate. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a scuti o astfel de societate-mamă de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate, în anumite împrejurări, cu condiţia ca asociaţii săi şi terţii să fie protejaţi suficient.
(33) Grupurile mici ar trebui scutite de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate, deoarece utilizatorii situaţiilor financiare ale întreprinderilor mici nu au nevoie de informaţii sofisticate, iar întocmirea situaţiilor financiare consolidate, pe lângă situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă şi ale filialelor, poate fi costisitoare. Statele membre ar trebui să poată scuti grupurile mijlocii de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate din aceleaşi motive legate de raportul cost/beneficii, cu excepţia cazului în care una dintre întreprinderile afiliate este o entitate de interes public.
(34) Consolidarea presupune includerea completă a activelor şi datoriilor şi a veniturilor şi cheltuielilor întreprinderilor din grup, prezentarea separată a intereselor care nu controlează în bilanţul consolidat ca element de capital şi rezerve, precum şi prezentarea separată a intereselor care nu controlează în profitul sau pierderea grupului, în contul de profit şi pierdere consolidat. Cu toate acestea, ar trebui făcute corecţiile necesare pentru a se elimina efectele relaţiilor financiare dintre întreprinderile consolidate.
(35) Principiile de recunoaştere şi evaluare aplicabile la întocmirea situaţiilor financiare anuale ar trebui aplicate şi la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. Cu toate acestea, statelor membre ar trebui să li se permită ca dispoziţiile generale şi principiile enunţate în prezenta directivă să fie aplicate diferit în situaţiile financiare anuale comparativ cu situaţiile financiare consolidate.
(36) Întreprinderile asociate ar trebui incluse în situaţiile financiare consolidate prin metoda punerii în echivalenţă. Dispoziţiile privind evaluarea întreprinderile asociate ar trebui să rămână, în substanţă, nemodificate faţă de Directiva 83/349/CEE, iar metodele permise în temeiul respectivei directive pot fi încă aplicate. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată permite sau impune ca o întreprindere condusă în comun să fie consolidată în mod proporţional în situaţiile financiare consolidate.
(37) Situaţiile financiare consolidate ar trebui să includă toate informaţiile prezentate în cadrul notelor explicative la situaţiile financiare pentru întreprinderile incluse în consolidare luate în ansamblu. Denumirea, sediul social şi interesul grupului în capitalul întreprinderilor ar trebui de asemenea prezentate pentru filiale, întreprinderi asociate, întreprinderi conduse în comun şi interese de participare.
(38) Situaţiile financiare anuale ale tuturor întreprinderilor cărora li se aplică prezenta directivă ar trebui publicate în conformitate cu Directiva 2009/101/CE. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă că în această privinţă pot fi acordate anumite derogări întreprinderilor mici şi mijlocii.
(39) Statele membre sunt puternic încurajate să dezvolte sisteme de publicare electronice care să le permită întreprinderilor să prezinte date contabile, inclusiv situaţiile financiare statutare, o singură dată şi într-o formă care să permită mai multor utilizatori să le acceseze şi să le utilizeze cu uşurinţă. În legătură cu raportarea situaţiilor financiare, Comisia este încurajată să studieze modalităţile de realizare a unui format electronic armonizat. Aceste sisteme nu ar trebui însă să fie împovărătoare pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(40) Membrii organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale unei întreprinderi ar trebui, ca o cerinţă minimă, să fie responsabili în mod colectiv faţă de întreprindere pentru întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare anuale şi a rapoartelor administratorilor. Aceeaşi abordare ar trebui aplicată şi în cazul membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale întreprinderilor care întocmesc situaţii financiare consolidate. Aceste organe acţionează în cadrul competenţelor care le-au fost atribuite de dreptul intern. Acest fapt nu ar trebui să împiedice statele membre să meargă mai departe şi să prevadă o răspundere directă a membrilor acestor organe faţă de acţionari sau chiar faţă de alte părţi interesate.
(41) Răspunderea pentru întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare consolidate, precum şi a rapoartelor administratorilor şi a rapoartelor consolidate ale administratorilor se bazează pe dreptul intern. Membrii organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale unei întreprinderi ar trebui să se supună unor norme adecvate privind răspunderea, stabilite de fiecare stat membru în conformitate cu dreptul său intern. Statele membre ar trebui să poată stabili limitele răspunderii.
(42) În scopul promovării unor procese de raportare financiară credibile pe întregul teritoriu al Uniunii, membrii organismului unei întreprinderi care răspunde de elaborarea situaţiilor financiare ale întreprinderii ar trebui să asigure că informaţiile financiare care figurează în situaţiile financiare anuale ale întreprinderii şi în situaţia financiară consolidată a grupului oferă o imagine fidelă.
(43) Situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ar trebui auditate. Cerinţa ca avizul de audit să indice dacă situaţiile financiare anuale sau situaţiile financiare consolidate oferă o imagine fidelă conform cadrului de raportare financiară relevant nu ar trebui înţeleasă ca limitând domeniul de aplicare al avizului respectiv, ci ca o clarificare a contextului în care aceasta este emisă. Situaţiile financiare anuale ale întreprinderilor mici nu ar trebui să fie supuse obligaţiei de auditare, întrucât auditarea poate constitui o sarcină administrativă importantă pentru această categorie de întreprinderi, iar pentru multe întreprinderi mici aceleaşi persoane sunt atât acţionari, cât şi organe de conducere şi, prin urmare, au nevoie într-o mică măsură de certificarea de către un terţ a situaţiilor financiare. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să impună un audit întreprinderilor mici de pe teritoriul lor, ţinând cont de condiţiile şi nevoile specifice ale întreprinderilor mici şi de utilizatorii situaţiilor lor financiare. De asemenea, se consideră a fi mai adecvat să se definească conţinutul raportului de audit în Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate(8). Prin urmare, prezenta directivă ar trebui modificată în consecinţă.
(8) JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
(44) Pentru a asigura o mai mare transparenţă a plăţilor efectuate către guverne, întreprinderile mari şi entităţile de interes public care îşi desfăşoară activitatea în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare(9) ar trebui să prezinte plăţile semnificative efectuate către guvernele ţărilor în care îşi desfăşoară activitatea, într-un raport separat, anual. Întreprinderile de acest tip îşi desfăşoară activitatea în ţări bogate în resurse naturale, în special minerale, petrol, gaze naturale şi păduri primare. Raportul ar trebui să includă tipuri de plăţi comparabile cu cele prezentate de o întreprindere care participă la Iniţiativa privind transparenţa în industriile extractive (EITI). Iniţiativa vine în completarea Planului de acţiune al UE referitor la aplicarea legislaţiei, guvernanţa şi schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) şi a dispoziţiilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn(10), care prevăd obligaţia comercianţilor de produse din lemn de a acţiona cu precauţie pentru a împiedica intrarea pe piaţa Uniunii a lemnului ilegal.
(9) Definite în Directiva 2009/28/CE ca "padurile si alte terenuri împadurite cu specii indigene, în care nu exista indicii vizibile clare ale activitatii umane, iar procesele ecologice nu sunt afectate în mod semnificativ".
(10) JO L 295, 12.11.2010, p. 23.
(45) Rapoartele ar trebui să fie utile pentru guvernele ţărilor bogate în resurse naturale la implementarea principiilor şi criteriilor EITI şi pentru informarea cetăţenilor acestora cu privire la plăţile primite de guvernele respective de la întreprinderile din industria extractivă sau din sectorul de exploatare a pădurilor primare care îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia lor. Raportul ar trebui să includă informaţii defalcate pe ţări şi pe proiecte. "Proiect" ar trebui să însemne activităţi operaţionale care sunt reglementate de un singur contract, licenţă, locaţie, concesiune sau alte acorduri juridice similare şi care formează baza pentru o obligaţie de plată către un guvern. Cu toate acestea, dacă mai multe astfel de acorduri sunt interconectate pe fond, acestea ar trebui să fie considerate a fi un proiect. Acordurile juridice "interconectate pe fond" ar trebui înţelese ca un set de contracte, licenţe, locaţii, concesiuni sau alte acorduri conexe care au termeni similari pe fond, integrate din punct de vedere operaţional şi geografic, care sunt semnate cu guvernul şi, prin urmare, generează obligaţii de plată. Aceste acorduri pot fi reglementate de un singur contract, un acord de asociere în participaţie, un acord de partajare a producţiei sau un alt acord juridic global.
(46) Nu este necesar ca o plată, indiferent dacă este plată unică sau o serie de plăţi conexe, să fie luată în considerare în raport dacă este mai mică de 100000 EUR în cursul unui exerciţiu financiar, Aceasta înseamnă că, în cazul unui acord care prevede plăţi periodice sau în tranşe (de exemplu chiriile), întreprinderea trebuie să ia în considerare suma totală a plăţilor periodice conexe sau a tranşelor de plăţi conexe pentru a stabili dacă a fost atins pragul pentru respectiva serie de plăţi şi, prin urmare, dacă este necesară publicarea lor.
(47) Întreprinderile active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare nu ar trebui să solicitate să separe plăţile şi să le aloce pe baza unor proiecte, în cazul plăţilor efectuate pentru a respecta obligaţii impuse întreprinderii la nivelul său şi nu la nivel de proiect. De exemplu, dacă o întreprindere are două sau mai multe proiecte într-o ţară gazdă, iar guvernul ţării respective percepe impozit pe profitul întreprinderii în legătură cu ansamblul veniturilor întreprinderii în acea ţară şi nu în legătură cu un anumit proiect sau cu o anumită operaţiune pe teritoriul său, întreprinderea ar fi autorizată să declare plata sau plăţile rezultate din perceperea impozitului fără a menţiona un proiect anume care să fie asociat acestor plăţi.
(48) În general, nu este necesar ca o întreprindere activă în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare să declare dividendele plătite unui guvern ca acţionar comun sau obişnuit al întreprinderii respective dacă aceste dividende sunt plătite guvernului în aceleaşi condiţii ca şi celorlalţi acţionari. Cu toate acestea, întreprinderea va avea obligaţia de a declara dividendele plătite în locul drepturilor de producţie sau al redevenţelor.
(49) Pentru a aborda posibilitatea de eludare a cerinţelor de publicare, prezenta directivă ar trebui să precizeze că plăţile urmează să fie declarate în funcţie de substanţa activităţii sau a plăţii în cauză. În consecinţă întreprinderea nu ar trebui să poată evita publicarea, de exemplu, printr-o nouă caracterizare a unei activităţi care, altfel, ar intra sub incidenţa prezentei directive. În plus, plăţile sau activităţile nu ar trebui să fie separate sau cumulate în mod artificial în vederea sustragerii de la cerinţele de publicare.
(50) Pentru a stabili în ce situaţii întreprinderile ar trebui să fie exceptate de la aplicarea cerinţelor de raportare prevăzute la capitolul 10, ar trebui să i se delege Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor care urmează să fie aplicate, în momentul în care se evaluează dacă cerinţele de raportare din ţara terţă sunt echivalente cerinţelor prevăzute de respectivul capitol. Este deosebit de important ca, pe durata activităţilor pregătitoare, Comisia să desfăşoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.
(51) Pentru a se asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a articolului 46 alineatul (1), ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare. Aceste competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie(11).
(11) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(52) Regimul de raportare ar trebui să facă obiectul unei revizuiri şi al unui raport al Comisiei în termen de trei ani de la expirarea termenului de transpunere de către statele membre a prezentei directive. Revizuirea ar trebui să aibă ca obiect eficacitatea regimului şi să ţină cont de evoluţiile internaţionale, inclusiv de chestiuni legate de competitivitate şi de securitatea energetică. Revizuirea ar trebui, de asemenea, să analizeze posibilitatea extinderii cerinţelor de raportare către sectoare industriale adiţionale, precum şi dacă raportul ar trebui auditat. În plus, revizuirea ar trebui să ţină cont de experienţa responsabililor cu culegerea informaţiilor şi a utilizatorilor rapoartelor şi să analizeze oportunitatea includerii unor informaţii suplimentare referitoare la plăţi, cum ar fi ratele de impozitare efective şi detaliile beneficiarului, de exemplu informaţii privind contul bancar.
(53) În concordanţă cu concluziile Summit-ului G8 de la Deauville din mai 2011 şi pentru a promova condiţii de concurenţă echitabile la nivel internaţional, Comisia ar trebui să încurajeze în continuare toţi partenerii internaţionali să introducă cerinţe similare privind raportarea plăţilor către guverne. Continuarea lucrărilor asupra standardului internaţional de contabilitate pertinent este deosebit de importantă în acest context.
(54) Pentru a ţine cont de modificările viitoare ale legislaţiilor statelor membre şi ale legislaţiei Uniunii referitoare la tipurile de societăţi comerciale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a actualiza lista întreprinderilor din anexele I şi II. Utilizarea actelor delegate este de asemenea necesară pentru adaptarea criteriilor de mărime, deoarece, în timp, inflaţia va deteriora valoarea lor reală. Este deosebit de importantă realizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în etapa pregătitoare, inclusiv la nivel de experţi. În momentul pregătirii şi elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă şi adecvată a documentelor pertinente către Parlamentul European şi Consiliu.
(55) Deoarece obiectivele prezentei directive, şi anume facilitarea investiţiilor transfrontaliere, îmbunătăţirea comparabilităţii situaţiilor financiare şi a rapoartelor la nivelul întregii Uniuni Europene şi consolidarea încrederii publicului în aceste documente prin includerea de informaţii specifice de mai bună calitate şi cu un conţinut coerent, nu pot fi realizate de statele membre într-o măsură suficientă şi, prin urmare, datorită anvergurii şi efectelor prezentei directive, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la acelaşi articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(56) Prezenta directivă înlocuieşte Directivele 78/660/CEE şi 83/349/CEE. Prin urmare, respectivele directive ar trebui abrogate.
(57) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(58) În conformitate cu Declaraţia politică comună a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre s-au angajat ca notificarea măsurilor de transpunere să fie însoţită, în cazuri justificate, de unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. Cu privire la prezenta directivă, legiuitorul consideră justificată transmiterea unor tabele de corespondenţă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL 1
DOMENIU DE APLICARE, DEFINIŢII ŞI CATEGORII DE ÎNTREPRINDERI ŞI DE GRUPURI
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Măsurile de coordonare prevăzute de prezenta directivă se aplică actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind tipurile de întreprinderi enumerate:
(a) în anexa I;
(b) în anexa II, atunci când toţi asociaţii direcţi sau indirecţi ai întreprinderii cu răspundere nelimitată au, de fapt, răspundere limitată, care urmare a acelor membrii care sunt întreprinderi:
(i) de tipul celor menţionate în anexa I sau
(ii) care nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, dar a căror formă juridică este comparabilă cu cele enumerate în anexa I.
(2) Statele membre informează Comisia într-un termen rezonabil despre modificările aduse tipurilor de întreprinderi în dreptul lor intern, care ar putea să afecteze acurateţea informaţiilor din anexa I sau anexa II. Într-un astfel de caz, Comisia este abilitată să adapteze, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 49, listele de întreprinderi care figurează în anexele I şi II.
Articolul 2
Definiţii
În înţelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1. "entităţi de interes public" înseamnă întreprinderile în sensul articolului 1 care:
(a) se află sub incidenţa legislaţiei unui stat membru şi ale cărui valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din orice stat membru în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare(12);
(12) JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
(b) sunt instituţii de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit(13), altele decât cele menţionate la articolul 2 din respectiva directivă;
(13) JO L 177, 30.6.2006, p. 1.
(c) sunt întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale ale întreprinderilor de asigurare(14); sau
(14) JO L 374, 31.12.1991, p. 7.
(d) sunt desemnate de statele membre drept entităţi de interes public, de exemplu întreprinderile care au o relevanţă semnificativă pentru public prin natura activităţilor lor, dimensiunea sau numărul lor de salariaţi;
2. "interes de participare" înseamnă drepturi în capitalul altor întreprinderi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste întreprinderi, sunt destinate să contribuie la activitatea întreprinderii care deţine drepturile respective. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte întreprinderi este presupusă a fi un interes de participare, dacă depăşeşte un prag procentual stabilit de statele membre la un nivel mai mic sau egal cu 20 %;
3. "parte afiliată" are acelaşi înţeles ca în standardele internaţionale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate(15);
(15) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
4. "active fixe" înseamnă activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activităţile întreprinderii;
5. "cifră de afaceri netă" înseamnă sumele obţinute din vânzarea de produse şi prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri;
6. "preţ de achiziţie" înseamnă preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziţie;
7. "cost de producţie" înseamnă preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor consumabile şi alte costuri care pot fi atribuite direct bunului în cauză. Statele membre permit sau impun includerea unui procent rezonabil din cheltuieli de regie fixe sau variabile atribuibile indirect bunului în cauză, în măsura în care acestea se referă la perioada de producţie. Costurile de distribuţie nu se includ;
8. "ajustare de valoare" înseamnă ajustările destinate să ţină cont de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu;
9. "societate-mamă" înseamnă o întreprindere care controlează una sau mai multe filiale;
10. "filială" înseamnă o întreprindere controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societăţii-mamă care le conduce;
11. "grup" înseamnă o societate-mamă şi toate filialele acesteia;
12. "întreprinderi afiliate" înseamnă două sau mai multe întreprinderi din cadrul unui grup;
13. "întreprindere asociată" înseamnă o întreprindere în care o altă întreprindere are un interes de participare şi ale cărei politici de funcţionare şi financiare fac obiectul unei influenţe semnificative exercitate de cealaltă întreprindere. Se consideră că o întreprindere exercită o influenţă semnificativă asupra altei întreprinderi dacă deţine cel puţin 20 % din drepturile de vot ale acţionarilor sau asociaţilor respectivei întreprinderi;
14. "întreprinderi de investiţii" înseamnă:
(a) întreprinderile al căror obiect unic de activitate este plasarea fondurilor lor în diverse valori mobiliare, bunuri imobiliare şi alte active, cu singurul scop de a repartiza riscurile de investiţie şi de a oferi acţionarilor lor beneficiile rezultate din gestionarea activelor lor;
(b) întreprinderile asociate cu întreprinderi de investiţii cu capital fix, dacă obiectul unic de activitate al întreprinderilor asociate respective este achiziţionarea de acţiuni integral liberate, emise de întreprinderile de investiţii respective, fără a aduce atingere articolului 22 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2012/30/UE;
15. "holdinguri financiare" înseamnă întreprinderile al căror obiect unic de activitate este de a achiziţiona participaţii la alte întreprinderi şi de a gestiona şi valorifica aceste participaţii, fără a se implica direct sau indirect în gestionarea întreprinderilor în cauză, fără a aduce atingere drepturilor pe care le deţin în calitate de acţionari;
16. "prag de semnificaţie" înseamnă statutul informaţiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influenţează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe baza situaţiilor financiare ale întreprinderii. Pragul de semnificaţie al elementelor individuale se evaluează în contextul altor elemente similare.
Articolul 3
Categorii de întreprinderi şi de grupuri
(1) Aplicând una sau mai multe opţiuni prevăzute la articolul 36, statele membre definesc microîntreprinderile drept întreprinderi care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
(a) totalul bilanţului: 350000 EUR;
(b) cifra de afaceri netă: 700000 EUR;
(c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10.
(2) Întreprinderile mici sunt întreprinderile care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
(a) totalul bilanţului: 4000000 EUR;
(b) cifra de afaceri netă: 8000000 EUR;
(c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
Statele membre pot defini praguri care le depăşesc pe cele de la literele (a) şi (b) ale prezentului paragraf. Cu toate acestea, pragurile nu trebuie să depăşească 6000000 EUR pentru totalul bilanţului şi 12000000 EUR pentru cifra de afaceri netă.
(3) Întreprinderile mijlocii sunt întreprinderile care nu sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici şi care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
(a) totalul bilanţului: 20000000 EUR;
(b) cifra de afaceri netă: 40000000 EUR;
(c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
(4) Întreprinderile mari sunt întreprinderi care, la data bilanţului, depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:
(a) totalul bilanţului: 20000000 EUR;
(b) cifra de afaceri netă: 40000000 EUR;
(c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
(5) Grupurile mici sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:
(a) totalul bilanţului: 4000000 EUR;
(b) cifra de afaceri netă: 8000000 EUR;
(c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
Statele membre pot defini praguri care le depăşesc pe cele de la literele (a) şi (b) ale prezentului paragraf. Cu toate acestea, pragurile nu trebuie să depăşească 6000000 EUR pentru totalul bilanţului şi 12000000 EUR pentru cifra de afaceri netă.
(6) Grupurile mijlocii sunt grupurile care nu sunt grupuri mici, care sunt constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:
(a) totalul bilanţului: 20000000 EUR;
(b) cifra de afaceri netă: 40000000 EUR;
(c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
(7) Grupurile mari sunt grupurile constituite din societăţile-mamă şi filialele care urmează să fie incluse în consolidare şi care, pe bază consolidată, depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii la data bilanţului societăţii-mamă:
(a) totalul bilanţului: 20000000 EUR;
(b) cifra de afaceri netă: 40000000 EUR;
(c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
(8) Statele membre permit ca, la calcularea limitelor de la alineatele (5) - (7) de la prezentul articol, să nu fie efectuate nici compensarea prevăzută în fraza introductivă de la articolul 24 alineatul (3) şi nici eventuale eliminări ca urmare a articolului 24 alineatul (7). În aceste cazuri, limitele criteriilor legate de totalul bilanţului şi de cifra de afaceri netă sunt majorate cu 20 %.
(9) În cazul statelor membre care nu au adoptat moneda euro, valoarea în moneda naţională echivalentă valorilor menţionate la alineatele (1)-(7) se obţine prin aplicarea cursului de schimb publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data intrării în vigoare a oricărei directive care stabileşte respectivele valori.
În vederea conversiei în monedele naţionale ale statelor membre care nu au adoptat moneda euro, sumele în euro menţionate la alineatele (1), (3), (4), (6) şi (7) pot fi majorate sau scăzute cu maxim 5 % pentru a obţine sume rotunde în monedele naţionale.
(10) Atunci când, la data bilanţului, o întreprindere sau un grup depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a două dintre cele trei criterii menţionate la alineatele (1)-(7), acest fapt afectează aplicarea derogărilor prevăzute în prezenta directivă numai dacă are loc în două exerciţii financiare consecutive.
(11) Totalul bilanţului menţionat la alineatele (1)-(7) ale prezentului articol constă în valoarea totală a activelor de la rubricile A-E de la "Active", în formatul prevăzut la anexa III, sau a activelor de la rubricile A-E, în formatul prevăzut la anexa IV.
(12) La calcularea pragurilor de la alineatele (1)-(7), statele membre pot solicita includerea veniturilor din alte surse pentru întreprinderile pentru care "cifra de afaceri netă" nu este relevantă. Statele membre pot solicita societăţilor-mamă să îşi calculeze pragurile pe bază consolidată, şi nu pe bază individuală. Statele membre pot solicita, de asemenea, întreprinderilor afiliate să îşi calculeze pragurile pe bază consolidată sau agregată în cazul în care astfel de întreprinderi au fost înfiinţate exclusiv în scopul evitării raportării anumitor informaţii.
(13) Pentru ajustarea la efectele inflaţiei, Comisia revizuieşte cel puţin o dată la cinci ani şi, dacă este cazul, modifică, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 49, pragurile prevăzute la alineatele (1)-(7) de la prezentul articol, ţinând cont de măsurile inflaţiei publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
CAPITOLUL 2
DISPOZIŢII ŞI PRINCIPII GENERALE
Articolul 4
Dispoziţii generale
(1) Situaţiile financiare anuale constituie un întreg şi, pentru toate întreprinderile, cuprind cel puţin bilanţul, contul de profit şi pierdere şi notele explicative la situaţiile financiare.
Statele membre pot prevedea obligaţia întreprinderilor, altele decât întreprinderile mici, de a incorpora alte situaţii în situaţiile financiare anuale, pe lângă documentele menţionate la primul paragraf.
(2) Situaţiile financiare anuale se întocmesc cu claritate şi în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive.
(3) Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii. În cazul în care aplicarea prezentei directive nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii, în notele explicative la situaţiile financiare sunt furnizate informaţiile suplimentare necesare pentru respectarea cerinţei respective.
(4) Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei dispoziţii din prezenta directivă este incompatibilă cu obligaţia prevăzută la alineatul (3), dispoziţia respectivă nu se aplică, pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau a pierderii întreprinderii. Neaplicarea unei astfel de dispoziţii se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare, împreună cu o explicaţie a motivelor şi a efectelor sale asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii.
Statele membre pot să precizeze cazurile excepţionale respective şi să prevadă regimul derogatoriu corespunzător, care este aplicabil în astfel de cazuri.
(5) Statele membre pot impune întreprinderilor, altele decât întreprinderile mici, obligaţia de a prezenta în situaţiile lor financiare anuale informaţii suplimentare celor a căror prezentare este obligatorie în conformitate cu prezenta directivă.
(6) Prin derogare de la alineatul (5), statele membre pot impune întreprinderilor mici să elaboreze, să prezinte şi să publice în situaţiile financiare informaţii care depăşesc sfera cerinţelor prezentei directive, cu condiţia ca orice astfel de informaţii să fie adunate într-un sistem unic de evidenţă şi ca obligaţia de raportare să fie prevăzută de legislaţia fiscală naţională în scopul strict al colectării impozitelor. Informaţiile cerute în conformitate cu prezentul alineat se includ în partea relevantă a situaţiilor financiare.
(7) Statele membre comunică Comisiei orice informaţie suplimentară pe care o solicită în conformitate cu alineatul (6) la transpunerea prezentei directive şi atunci când introduc în dreptul intern noi cerinţe în conformitate cu alineatul (6).
(8) Statele membre care utilizează soluţii electronice pentru evidenţa şi publicarea situaţiilor financiare anuale se asigură că întreprinderilor mici nu li se impune să publice, în conformitate cu dispoziţiile capitolului 7, informaţiile suplimentare prevăzute de legislaţia fiscală naţională, astfel cum se menţionează la alineatul (6).
Articolul 5
Publicările cu caracter general
Documentul care conţine situaţiile financiare precizează denumirea întreprinderii şi informaţiile prevăzute la articolul 5 literele (a) şi (b) din Directiva 2009/101/CE.
Articolul 6
Principii generale de raportare financiară
(1) Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale şi consolidate sunt recunoscute şi evaluate în conformitate cu următoarele principii generale:
(a) se prezumă că întreprinderea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii;
(b) politicile contabile şi bazele de evaluare sunt aplicate consecvent de la un exerciţiu financiar la următorul;
(c) recunoaşterea şi evaluarea se efectuează pe o bază prudentă, mai exact:
(i) pot fi recunoscute doar profiturile realizate la data bilanţului;
(ii) sunt recunoscute toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia, şi
(iii) sunt recunoscute toate ajustările negative de valoare, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit;
(d) sumele recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere se calculează pe baza contabilităţii de angajamente;
(e) bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent;
(f) componentele elementelor de active şi datorii se evaluează separat;
(g) orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă;
(h) elementele din contul de profit şi pierdere şi din bilanţ sunt contabilizate şi prezentate ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză;
(i) elementele recunoscute în situaţiile financiare se evaluează în conformitate cu principiul preţului de achiziţie sau al costului de producţie; şi
(j) nu este necesar ca cerinţele prevăzute de prezenta directivă cu privire la recunoaştere, evaluare, prezentare, publicare şi consolidare să fie respectate atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (g), statele membre pot permite sau impune întreprinderilor, în anumite cazuri specifice, să efectueze compensări între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli, cu condiţia ca sumele compensate să fie evidenţiate ca sume brute în notele explicative la situaţiile financiare.
(3) Statele membre pot scuti întreprinderile de cerinţele prevăzute la alineatul (1) litera (h).
(4) Statele membre pot limita domeniul de aplicare a alineatului (1) litera (j) la prezentare şi publicare.
(5) În afara sumelor recunoscute în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii), statele membre pot permite sau impune recunoaşterea tuturor datoriilor previzibile şi a pierderilor potenţiale care au apărut în cursul exerciţiului financiar respectiv sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia.
Articolul 7
Regula de evaluare alternativă a activelor imobilizate la valori reevaluate
(1) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i), statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze activele fixe la valori reevaluate. Atunci când prevede evaluarea bazată pe reevaluare, dreptul intern defineşte conţinutul şi limitele acesteia, precum şi regulile de aplicare.
(2) Atunci când se aplică alineatul (1), diferenţa dintre valoarea rezultată în urma evaluării pe baza preţului de achiziţie sau a costului de producţie şi valoarea rezultată în urma reevaluării se introduce în bilanţ la rezerva din reevaluare, ca element în "Capital şi rezerve".
Rezerva din reevaluare poate fi capitalizată integral sau parţial în orice moment.
Rezerva din reevaluare se reduce în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare. Statele membre pot să prevadă norme de reglementare a utilizării rezervei din reevaluare, cu condiţia ca transferurile din rezerva din reevaluare în contul de profit şi pierdere să se poată face doar în măsura în care sumele transferate au fost înregistrate în contul de profit şi pierdere drept cheltuieli sau reflectă creşteri de valoare realizate efectiv. Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care reprezintă un câştig efectiv realizat.
Cu excepţia cazurilor prevăzute la al doilea şi al treilea paragraf de la prezentul alineat, rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.
(3) Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii reevaluate. Cu toate acestea, prin derogare de la articolele 9 şi 13, statele membre pot permite sau impune ca numai suma reprezentând ajustări de valoare rezultate în urma evaluării pe baza preţului de achiziţie sau a costului de producţie să fie prezentată la elementele pertinente din formatele prevăzute în anexele V şi VI şi ca diferenţa rezultată în urma reevaluării prevăzute în prezentul articol să fie prezentată separat în formatele respective.
Articolul 8
Regula de evaluare alternativă la valoarea justă
(1) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute în prezentul articol:
(a) statele membre permit sau impun tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă; şi
(b) statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze anumite categorii de active, altele decât instrumentele financiare, prin trimitere la valoarea lor justă.
Această permitere sau impunere poate fi limitată la situaţiile financiare consolidate.
(2) În sensul prezentei directive, contractele pentru produse de bază care conferă oricăreia dintre părţile contractante dreptul de a se achita de obligaţii în numerar sau prin alte instrumente financiare se consideră a fi instrumente financiare derivate, cu excepţia cazurilor în care astfel de contracte:
(a) au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale întreprinderii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază în momentul în care au fost încheiate şi ulterior;
(b) au fost concepute iniţial drept contracte pentru produse de bază; şi
(c) se aşteaptă a fi decontate prin livrarea respectivului produs de bază.
(3) Alineatul (1) litera (a) se aplică numai următoarelor datorii:
(a) datorii deţinute ca parte a unui portofoliu de tranzacţionare; şi
(b) instrumente financiare derivate.
(4) Evaluarea în conformitate cu alineatul (1) litera (a) nu se aplică:
(a) instrumentelor financiare nederivate deţinute până la scadenţă;
(b) împrumuturilor şi creanţelor generate de întreprindere şi nedeţinute în scopul tranzacţionării; şi
(c) intereselor de participare la filiale, întreprinderi asociate şi întreprinderi comune, instrumentelor de capital emise de întreprindere, contractelor cu contraprestaţie contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum şi altor instrumente financiare care au caracteristici speciale şi, prin urmare, în concordanţă cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare.
(5) Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (i), în ceea ce priveşte orice element de active sau datorii care poate fi considerat drept element acoperit conform unui sistem de contabilizare a acoperirii riscului la valoarea justă sau anumite componente ale unui astfel de element de active sau datorii, statele membre pot permite evaluarea la suma specifică cerută în baza respectivului sistem.
(6) Prin derogare de la alineatele (3) şi (4), statele membre pot permite sau impune recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea instrumentelor financiare în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate conform Regulamentului (CE) nr. 1606/2002.
(7) Valoarea justă în înţelesul prezentului articol se determină prin referire la una dintre următoarele valori:
(a) valoarea de piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, aceasta poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar;
(b) o valoare rezultată din modele şi tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă, cu condiţia ca astfel de modele şi tehnici de evaluare să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piaţă.
Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin niciuna dintre metodele descrise la literele (a) şi (b) din primul paragraf se evaluează în conformitate cu principiul preţului de achiziţie sau al costului de producţie, în măsura în care evaluarea pe această bază este posibilă.
(8) În pofida articolului 6 alineatul (1) litera (c), dacă un instrument financiar este evaluat la valoarea justă, orice modificare a valorii sale se include în contul de profit şi pierdere, cu excepţia cazurilor următoare, pentru care o astfel de modificare se include direct într-o rezervă de valoare justă:
(a) instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire împotriva riscurilor conform unui sistem de contabilizare a acoperirii riscului care permite ca unele sau niciuna dintre modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit şi pierdere; fie
(b) modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiţie netă a întreprinderii într-o întreprindere străină.
Statele membre pot permite sau impune ca o modificare de valoare a unui activ financiar disponibil pentru vânzare care nu este un instrument financiar derivat să fie inclusă direct în rezerva de valoare justă. Rezerva de valoare justă respectivă se ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea literelor (a) şi (b) din primul paragraf.
(9) În pofida articolului 6 alineatul (1) litera (c), statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, atunci când evaluează la valoarea justă alte active decât instrumentele financiare, să înscrie în contul de profit şi pierdere o modificare de valoare.
CAPITOLUL 3
BILANŢUL ŞI CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Articolul 9
Dispoziţii generale privind bilanţul şi contul de profit şi pierdere
(1) Structura bilanţului şi a contului de profit şi pierdere nu este modificată de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri excepţionale, sunt permise totuşi abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii întreprinderii. Astfel de abateri şi justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
(2) În bilanţ şi în contul de profit şi pierdere, elementele prevăzute la Anexele III-VI se prezintă separat, în ordinea indicată. Statele membre permit o subclasificare mai detaliată a elementelor respective, cu condiţia respectării structurii prevăzute. Statele membre permit adăugarea de noi elemente, în măsura în care conţinutul acestora nu este acoperit de niciunul dintre elementele prevăzute în structură. Statele membre pot impune o asemenea subclasificare sau subtotaluri sau noi elemente.
(3) Structura, nomenclatura şi terminologia elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe se adaptează în cazurile în care natura specifică a unei întreprinderi impune acest lucru. Statele membre pot impune asemenea adaptări pentru întreprinderile care fac parte dintr-un anumit sector economic.
Statele membre pot permite sau impune ca elementele din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe să fie combinate, dacă reprezintă o sumă neglijabilă pentru a da o impresie exactă şi corectă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi situaţiei de profit şi pierdere a întreprinderii sau în cazul în care o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie tratate separat în notele explicative la situaţiile financiare.
(4) Prin derogare de la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, statele membre pot limita posibilităţile întreprinderii de abatere de la formatele din anexele III - VI, în măsura în care este necesar pentru completarea electronică a situaţiilor financiare.
(5) Pentru fiecare element de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere se prezintă valoarea aferentă exerciţiului financiar la care se referă bilanţul şi contul de profit şi pierdere şi valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. Dacă cifrele respective nu sunt comparabile, statele membre pot impune ajustarea cifrei pentru exerciţiul financiar precedent. Dacă valorile nu sunt comparabile sau sunt ajustate, acest lucru se prezintă în notele la situaţiile financiare, însoţit de explicaţii.
(6) Statele membre pot permite sau impune adaptarea structurii bilanţului şi a contului de profit şi pierdere pentru a include alocarea profitului sau acoperirea pierderii.
(7) În ceea ce priveşte tratamentul intereselor de participare în situaţiile financiare anuale:
(a) statele membre pot permite sau impune contabilizarea intereselor de participare utilizând metoda punerii în echivalenţă prevăzută la articolul 27, ţinând cont de ajustările esenţiale care decurg din caracteristicile specifice ale situaţiilor financiare anuale comparativ cu situaţiile financiare consolidate;
(b) statele membre pot permite sau impune ca proporţia din profit sau pierdere care poate fi atribuită interesului de participare să fie recunoscută în contul de profit şi pierdere numai în măsura în care corespunde dividendelor deja primite sau a căror plată poate fi solicitată; şi
(c) dacă profitul care poate fi atribuit interesului de participare şi care este recunoscut în contul de profit şi pierdere depăşeşte valoarea dividendelor deja primite sau a căror plată poate fi solicitată, diferenţa se include într-o rezervă care nu poate fi distribuită acţionarilor.
Articolul 10
Prezentarea bilanţului
Pentru prezentarea bilanţului, statele membre prevăd ambele unul sau ambele formate cuprinse în anexele III şi IV. În cazul în care un stat membru prescrie ambele formate, acesta permite întreprinderilor să aleagă, dintre formatele prescrise, pe care să îl adopte.
Articolul 11
Prezentarea alternativă a bilanţului
Statele membre pot permite sau impune întreprinderilor, sau anumitor categorii de întreprinderi, să prezinte elementele pe baza unei distincţii între elemente pe termen scurt şi elemente pe termen lung, într-un format diferit de cel cuprins în anexele III şi IV, cu condiţia ca informaţiile furnizate să fie cel puţin echivalente cu cele care sunt altfel furnizate în conformitate cu anexele III şi IV.
Articolul 12
Dispoziţii speciale cu privire la anumite elemente din bilanţ
(1) Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din structura bilanţului, relaţia sa cu alte elemente se prezintă fie în cadrul elementului la care apare, fie în notele explicative la situaţiile financiare.
(2) Acţiunile şi părţile sociale proprii şi cele deţinute la întreprinderile afiliate se prezintă numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.
(3) Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate.
(4) Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, astfel cum sunt definite de dreptul intern, se prezintă la "Terenuri şi construcţii".
(5) Preţul de achiziţie sau costul de producţie sau valoarea reevaluată, în cazurile în care se aplică articolul 7 alineatul (1), al activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare.
(6) Ajustările de valoare aduse activelor imobilizate sunt condiţionate de următoarele:
(a) statele membre pot permite sau impune ajustări de valoare pentru imobilizările financiare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă la data bilanţului;
(b) imobilizările fac obiectul unor ajustări de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare sunt limitate sau nu, astfel încât ele să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă la data bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii lor va fi permanentă;
(c) ajustările de valoare prevăzute la literele (a) şi (b) se înregistrează în contul de profit şi pierdere şi se prezintă separat în notele explicative, dacă nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere;
(d) evaluarea la cea mai mică valoare prevăzută la literele (a) şi (b) nu poate continua dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările respective nu mai sunt aplicabile; prezenta dispoziţie nu se aplică ajustărilor de valoare efectuate în privinţa fondului comercial.
(7) Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.
Evaluarea la valoarea minimă prevăzută în primul paragraf nu poate continua dacă motivele pentru care s-au făcut ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile.
(8) Statele membre pot permite sau impune ca dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea producţiei de active fixe sau circulante să fie inclusă în costurile de producţie, în măsura în care această dobândă este aferentă perioadei de producţie. Aplicarea prezentei dispoziţii se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
(9) Statele membre pot permite calcularea preţului de achiziţie sau a costului de producţie al stocurilor de bunuri din aceeaşi categorie, precum şi a tuturor elementelor fungibile, inclusiv a investiţiilor, fie pe baza costurilor medii ponderate, fie prin metoda "primul intrat, primul ieşit" (FIFO), fie prin metoda "ultimul intrat, primul ieşit" (LIFO), fie printr-o metodă care reflectă bunele practici general acceptate.
(10) Dacă suma de rambursat în contul oricărei datorii este mai mare decât suma primită, statele membre pot permite sau pot solicita ca diferenţa să fie prezentată ca element de activ. Aceasta este prezentată separat în bilanţ sau în notele explicative la situaţiile financiare. Cuantumul acestei diferenţe este amortizat anual în proporţii rezonabile şi definitiv până cel târziu la data rambursării datoriei.
(11) Activele intangibile se amortizează în cursul duratei lor de utilizare.
În cazurile excepţionale în care durata de utilizare a fondului comercial şi a cheltuielilor de dezvoltare nu poate fi estimată în mod credibil, aceste imobilizări se amortizează în cadrul unei perioade maxime stabilite de statul membru. Această perioadă maximă nu poate fi mai mică de cinci ani şi mai mare de zece ani. În notele explicative la situaţiile financiare se furnizează o explicaţie privind perioada de amortizare a fondului comercial.
În situaţia în care dreptul intern autorizează includerea costurilor de dezvoltare la "Active" şi aceste costuri nu au fost integral amortizate, statele membre solicită să nu se facă nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a costurilor neamortizate.
În cazul în care dreptul intern permite includerea cheltuielilor de constituire la "Active", acestea se amortizează în termen de cel mult cinci ani. În acest caz, statul membru impune aplicarea mutatis mutandis a paragrafului al treilea pentru cheltuielile de constituire.
În cazuri excepţionale, statele membre pot autoriza derogări de la paragrafele al treilea şi al patrulea. Astfel de derogări şi justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
(12) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care, la data bilanţului, este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Statele membre pot autoriza totodată crearea unor provizioane destinate să acopere cheltuielile a căror natură este clar definită şi care, la data bilanţului, este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
La data bilanţului, un provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligaţii, a sumei necesare pentru stingerea acesteia. Provizioanele nu trebuie să aibă ca obiect ajustarea valorilor elementelor de active.
Articolul 13
Prezentarea contului de profit şi pierdere
(1) Pentru prezentarea contului de profit şi pierdere, statele membre prescriu una sau ambele structuri cuprinse în anexele V şi VI. Dacă un stat membru prescrie ambele structuri, acesta poate permite întreprinderilor să aleagă pe care dintre structuri să adopte.
(2) Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1), statele membre pot autoriza sau obliga toate întreprinderile, sau categorii de întreprinderi, să prezinte o situaţie a performanţei lor, în locul contului de profit şi pierdere prezentat în conformitate cu anexele V şi VI, cu condiţia ca informaţiile furnizate să fie cel puţin echivalente cu cele solicitate potrivit anexelor V şi VI.
Articolul 14
Simplificări pentru întreprinderile mici şi mijlocii
(1) Statele membre pot permite întreprinderilor mici să întocmească bilanţuri prescurtate care să prezinte numai elementele de la anexele III şi IV, precedate de litere şi de cifre romane, prezentând separat:
(a) informaţiile cerute între paranteze la D II de la "Active" şi la C de la "Capital, rezerve şi datorii" de la anexa III, dar în mod cumulat pentru fiecare element; sau
(b) informaţiile cerute între paranteze la D II de la anexa IV.
(2) Statele membre pot permite întreprinderilor mici şi mijlocii să întocmească conturi de profit şi pierdere prescurtate, cu următoarele limite:
(a) la anexa V, elementele de la 1 la 5 pot fi combinate într-un singur element denumit "Rezultatul brut";
(b) la anexa VI, elementele 1, 2, 3 şi 6 pot fi combinate într-un singur element denumit "Rezultatul brut".
CAPITOLUL 4
NOTELE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE
Articolul 15
Dispoziţii generale privind notele explicative la situaţiile financiare
Atunci când sunt prezentate note explicative la bilanţ şi la contul de profit şi pierdere în conformitate cu prezentul capitol, acestea respectă ordinea în care sunt prezentate elementele în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.
Articolul 16
Conţinutul notelor explicative la situaţiile financiare pentru toate întreprinderile
(1) În notele explicative la situaţiile financiare, toate întreprinderile prezintă, în plus faţă de informaţiile cerute conform altor dispoziţii ale prezentei directive, informaţii referitoare la următoarele:
(a) politicile contabile adoptate;
(b) dacă activele fixe sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să prezinte:
(i) mişcările rezervei din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, cu o explicaţie a tratamentului fiscal al elementelor pe care le conţine, şi
(ii) valoarea contabilă în bilanţ care ar fi fost recunoscută dacă activele fixe nu ar fi fost reevaluate;
(c) atunci când instrumentele financiare şi/sau alte active decât instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă:
(i) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu prevederile articolului 8 alineatul (7) litera (b),
(ii) pentru fiecare categorie de instrumente financiare sau alte active decât instrumentele financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit şi pierdere, precum şi modificările incluse în rezervele de valoare justă,
(iii) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii despre aria şi natura instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta valoarea, calendarul şi certitudinea fluxurilor viitoare de numerar, şi
(iv) un tabel care să prezinte mişcările rezervelor de valoare justă în cursul exerciţiului financiar;
(d) valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanţii sau active şi datorii contingente neincluse în bilanţ, indicând natura şi forma oricărei garanţii reale care a fost acordată; orice angajamente privind pensiile şi întreprinderile afiliate sau asociate sunt prezentate separat;
(e) suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiţii şi a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s-a renunţat, precum şi a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanţiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;
(f) cuantumul şi natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidenţă excepţională;
(g) sumele datorate de întreprindere care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor întreprinderii acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanţiilor; şi
(h) numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului financiar.
(2) Statele membre pot impune mutatis mutandis întreprinderilor mici să prezinte informaţii în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) literele (a), (m), (p), (q) şi (r).
Pentru aplicarea primului paragraf, informaţiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera (p) se limitează la natura şi scopul comercial ale angajamentelor menţionate la litera respectivă.
Pentru aplicarea primului paragraf, informaţiile prezentate în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (r) se limitează la tranzacţiile încheiate cu părţile menţionate la al patrulea paragraf de la litera respectivă.
(3) Statele membre nu impun întreprinderilor mici prezentarea mai multor informaţii decât cele impuse sau permise în temeiul prezentului articol.
Articolul 17
Prezentarea de informaţii suplimentare de către întreprinderile mijlocii şi mari şi entităţile de interes public
(1) În notele explicative la situaţiile financiare, întreprinderile mijlocii şi mari şi entităţile de interes public prezintă, pe lângă informaţiile cerute conform articolului 16 şi oricăror alte dispoziţii ale prezentei directive, informaţii referitoare la următoarele:
(a) pentru diversele elemente de imobilizări:
(i) preţul de achiziţie sau costul de producţie sau, dacă a fost aplicată o regulă de evaluare alternativă, valoarea justă sau valoarea reevaluată la începutul şi la închiderea exerciţiului financiar,
(ii) creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar,
(iii) ajustările cumulate de valoare la începutul şi la închiderea exerciţiului financiar,
(iv) ajustările de valoare înregistrate în cursul exerciţiului financiar,
(v) mişcările ajustărilor cumulate de valoare în privinţa creşterilor, cedărilor şi transferurilor în cursul exerciţiului financiar, şi
(vi) dacă dobânda se capitalizează în conformitate cu articolul 12 alineatul (8), suma capitalizată în cursul exerciţiului financiar.
(b) dacă activele imobilizate sau circulante fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop fiscal, valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate;
(c) atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la preţul de achiziţie sau la costul de producţie:
(i) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:
- valoarea justă a instrumentelor, dacă această valoare poate fi determinată prin una din metodele prevăzute la articolul 8 alineatul (7) litera (a), şi
- informaţii privind aria şi natura instrumentelor;
(ii) pentru imobilizările financiare înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor justă:
- valoarea contabilă şi valoarea justă a activelor individuale sau a grupărilor corespunzătoare ale acelor active individuale şi
- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura dovezilor care stau la baza ipotezei că valoarea contabilă va fi recuperată;
(d) valoarea indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere pentru funcţiile deţinute de aceştia, precum şi orice angajamente care au luat naştere sau sunt încheiate cu privire la pensiile acordate foştilor membri ai acestor organe, indicând totalul pe fiecare categorie de organe.
Statele membre pot renunţa la cerinţa de a prezenta aceste informaţii dacă prezentarea lor ar face posibilă identificarea situaţiei financiare a unui anumit membru al organelor respective;
(e) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu sunt prezentate separat în contul de profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exerciţiului financiar, defalcate pe salarii şi indemnizaţii, cheltuieli cu asigurările sociale şi cheltuieli cu pensiile;
(f) în cazul recunoaşterii în bilanţ a unui provizion pentru impozite amânate, soldurile impozitelor amânate la închiderea exerciţiului financiar şi mişcările acestor solduri în cursul exerciţiului financiar;
(g) denumirea şi sediul social al fiecăreia dintre întreprinderile în care întreprinderea deţine fie direct, fie printr-o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul întreprinderii, un interes de participare, prezentând proporţia de capital deţinută, valoarea capitalului şi rezervelor, precum şi profitul sau pierderea întreprinderii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare; informaţiile privind capitalul, rezervele şi profitul sau pierderea pot fi omise dacă întreprinderea în cauză nu îşi publică bilanţul şi nu este controlată de către întreprindere.
Statele membre pot prevedea că informaţiile care trebuie prezentate în conformitate cu primul paragraf din prezenta literă pot lua forma unei declaraţii completate în conformitate cu articolul 3 alineatele (1) şi (3) din Directiva 2009/101/CE; completarea unei asemenea declaraţii este comunicată în notele explicative la situaţiile financiare. Statele membre pot permite, de asemenea, ca informaţiile respective să fie omise dacă sunt de natură a cauza un prejudiciu grav oricăreia dintre entităţile la care se referă. Statele membre pot supune astfel de omisiuni autorizării prealabile a unei autorităţi administrative sau judecătoreşti. Orice astfel de omisiune este comunicată în notele explicative la situaţiile financiare;
(h) numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar în limitele capitalului autorizat, fără a aduce atingere, în ceea ce priveşte valoarea acestui capital, articolului 2 litera (e) din Directiva 2009/101/CE sau articolului 2 literele (c) şi (d) din Directiva 2012/30/UE;
(i) dacă există mai multe categorii de acţiuni, numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al acţiunilor din fiecare categorie;
(j) existenţa oricăror certificate de participare, obligaţiuni convertibile, warante, opţiuni sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferă;
(k) denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică a fiecăreia dintre întreprinderile la care întreprinderea este asociată cu răspundere nelimitată;
(l) denumirea şi sediul social al entităţii care întocmeşte situaţiile financiare consolidate ale celui mai mare grup de întreprinderi din care întreprinderea face parte în calitate de filială;
(m) denumirea şi sediul social al întreprinderii care întocmeşte situaţiile financiare consolidate ale celui mai mic grup de întreprinderi din care întreprinderea face parte în calitate de filială şi care este inclus în grupul de întreprinderi menţionat la litera (l);
(n) locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare consolidate menţionate la literele (l) şi (m), cu condiţia ca acestea să fie disponibile;
(o) propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii sau, acolo unde este cazul, distribuirea profitului sau acoperirea pierderii;
(p) natura şi scopul comercial ale angajamentelor întreprinderii care nu sunt incluse în bilanţ, precum şi impactul financiar al acelor angajamente asupra întreprinderii, cu condiţia ca riscurile sau beneficiile care decurg din aceste angajamente să fie semnificative şi în măsura în care divulgarea acestor riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei financiare a întreprinderii;
(q) natura şi efectele financiare ale evenimentelor semnificative care apar ulterior datei bilanţului şi care nu sunt reflectate în contul de profit şi pierdere sau în bilanţ; şi
(r) tranzacţiile încheiate de întreprindere cu părţile afiliate, inclusiv suma acestor tranzacţii, natura relaţiei cu părţile afiliate şi alte informaţii referitoare la tranzacţiile care sunt necesare pentru înţelegerea poziţiei financiare a întreprinderii. Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepţia cazului în care sunt necesare informaţii separate pentru înţelegerea efectelor tranzacţiilor cu partea afiliată asupra poziţiei financiare a întreprinderii.
Statele membre pot permite sau impune ca numai tranzacţiile cu părţi afiliate care nu au fost încheiate în condiţii normale de piaţă să fie prezentate.
Statele membre pot permite prezentarea tranzacţiilor încheiate de unul sau mai mulţi membri ai unui grup, cu condiţia ca filialele care sunt parte la tranzacţie să fie deţinute în totalitate de un astfel de membru.
Statele membre pot permite ca întreprinderile mijlocii să limiteze prezentarea tranzacţiilor cu părţi afiliate la prezentarea tranzacţiilor încheiate cu:
(i) deţinătorii unui interes de participare în întreprindere;
(ii) întreprinderile în care întreprinderea însăşi deţine un interes de participare; şi
(iii) membrii organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al întreprinderii.
(2) Statele membre nu au obligaţia de a aplica alineatul (1) litera (g) unei întreprinderi care este societate-mamă şi este reglementată de legislaţia lor naţională, în următoarele cazuri:
(a) dacă întreprinderea în care societatea-mamă deţine un interes de participare în sensul alineatului (1) litera (g) este inclusă în situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă respectivă sau în situaţiile financiare consolidate ale unui grup mai mare de întreprinderi conform articolului 23 alineatul (4);
(b) dacă interesul de participare respectiv a fost tratat de societatea-mamă în situaţiile sale financiare anuale în conformitate cu articolul 9 alineatul (7) sau în situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă în cauză în conformitate cu articolul 27 alineatele (1) -8).
Articolul 18
Informaţii suplimentare pentru întreprinderile mari şi pentru entităţile de interes public
(1) În notele explicative la situaţiile financiare, întreprinderile mari şi entităţile de interes public prezintă, pe lângă informaţiile cerute conform articolelor 16 şi 17 şi oricăror alte dispoziţii ale prezentei directive, informaţii referitoare la următoarele aspecte:
(a) cifra de afaceri netă, defalcată pe segmente de activităţi şi pe pieţe geografice, în măsura în care aceste segmente şi pieţe diferă substanţial unele faţă de altele, ţinând seama de modul de organizare a vânzării de produse şi a furnizării de servicii; şi
(b) totalul onorariilor aferente exerciţiului financiar percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit pentru auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi totalul onorariilor percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit pentru alte servicii de asigurare, pentru servicii de consultanţă fiscală şi pentru alte servicii decât cele de audit.
(2) Statele membre pot permite ca informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) să fie omise, dacă prezentarea acestora ar aduce prejudicii grave întreprinderii. Statele membre pot supune astfel de omisiuni autorizării prealabile a unei autorităţi administrative sau judecătoreşti. Orice astfel de omisiune este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare.
(3) Statele membre pot prevedea că alineatul (1) litera (b) nu se aplică situaţiilor financiare anuale ale unei întreprinderi atunci când aceasta este inclusă în situaţiile financiare consolidate care trebuie întocmite în temeiul articolului 22, cu condiţia ca aceste informaţii să fie furnizate în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
CAPITOLUL 5
RAPORTUL ADMINISTRATORILOR
Articolul 19
Conţinutul raportului administratorilor
(1) Raportul administratorilor conţine o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor întreprinderii şi a poziţiei sale, precum şi o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care aceasta se confruntă.
Această prezentare este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei activităţilor întreprinderii şi a poziţiei sale, corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor.
În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea, performanţa sau poziţia entităţii, analiza cuprinde indicatori-cheie de performanţă financiari şi, atunci când este cazul, nefinanciari relevanţi pentru activităţile specifice, inclusiv informaţii referitoare la chestiuni de mediu şi de personal. În prezentarea analizei, raportul administratorilor conţine, atunci când este cazul, referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.
(2) Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:
(a) dezvoltarea previzibilă a întreprinderii;
(b) activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
(c) în ceea ce priveşte achiziţiile de acţiuni proprii, informaţiile prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE;
(d) existenţa unor sucursale ale întreprinderii; şi
(e) în ceea ce priveşte utilizarea de către întreprindere a instrumentelor financiare, dacă sunt semnificative pentru evaluarea activelor sale, a datoriilor, a poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:
(i) obiectivele şi politicile întreprinderii în materie de management al riscului financiar, inclusiv politica de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacţie previzionată pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor; şi
(ii) expunerea întreprinderii la riscul de preţ, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de numerar.
(3) Statele membre pot scuti întreprinderile mici de obligaţia de a elabora rapoarte ale administratorilor, cu condiţia să impună ca, în notele explicative la situaţiile financiare, să fie furnizate informaţiile menţionate la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE privind achiziţionarea de către o întreprindere a acţiunilor proprii.
(4) Statele membre pot scuti întreprinderile mici şi mijlocii de obligaţia prevăzută la alineatul (1) al treilea paragraf în ceea ce priveşte informaţiile nefinanciare.
Articolul 20
Declaraţia privind guvernanţa corporativă
(1) Întreprinderile menţionate la articolul 2 punctul 1 litera (a) includ în raportul administratorilor o declaraţie de guvernanţă corporativă. Această declaraţie se include ca o secţiune specifică a raportului administratorilor şi conţine cel puţin următoarele informaţii:
(a) o trimitere la elementele următoare, după caz:
(i) codul de guvernanţă corporativă care se aplică entităţii,
(ii) codul de guvernanţă corporativă pe care întreprinderea a decis să îl aplice voluntar,
(iii) toate informaţiile relevante cu privire la practicile de guvernanţă corporativă aplicate în plus faţă de cerinţele dreptului intern.
Atunci când se face trimitere la unul dintre codurile de guvernanţă corporativă menţionate la punctul (i) sau (ii), întreprinderea indică totodată locul unde sunt disponibile public textele pertinente. Atunci când se face trimitere la informaţiile de la punctul (iii), întreprinderea face publice detaliile practicilor sale de guvernanţă corporativă;
(b) în măsura în care, potrivit dreptului intern, întreprinderea se abate de la unul dintre codurile de guvernanţă corporativă menţionate la litera (a) punctele (i) sau (ii), o explicaţie a acesteia privind părţile din cod pe care nu le aplică şi motivele neaplicării; dacă întreprinderea a decis să nu facă trimitere la niciuna din dispoziţiile unui cod de guvernanţă corporativă menţionat la litera (a) punctele (i) sau (ii), motivele acestei decizii;
(c) o descriere a principalelor caracteristici ale sistemelor de control intern şi de gestionare a riscurilor, în relaţie cu procesul de raportare financiară;
(d) informaţiile cerute conform articolului 10 alineatul (1) literele (c), (d), (f), (h) şi (i) din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare(16), atunci când întreprinderea intră sub incidenţa acestei directive;
(16) JO L 142, 30.4.2004, p. 12.
(e) cu excepţia cazului în care informaţiile sunt prevăzute în totalitate în dreptul intern, o descriere a modului de desfăşurare şi a principalelor competenţe ale adunării generale a acţionarilor, precum şi o descriere a drepturilor acţionarilor şi a modalităţilor de exercitare a acestora; şi
(f) structura şi modul de funcţionare ale organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere şi ale comitetelor acestora.
(2) Statele membre pot permite ca informaţiile cerute conform alineatului (1) al prezentului articol să figureze:
(a) într-un raport separat publicat împreună cu raportul administratorilor în conformitate cu dispoziţiile articolului 30; fie
(b) într-un document publicat pe site-ul internet al întreprinderii şi care să fie menţionat în raportul administratorilor.
Respectivul raport separat sau document menţionat la litera (a) şi, respectiv, (b) poate, de asemenea, să facă trimitere la raportul administratorilor în cazul în care informaţiile cerute conform alineatului (1) litera (d) de la prezentul articol sunt incluse în acesta din urmă.
(3) Auditorul statutar sau firma de audit îşi exprimă, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf, avizul referitor la informaţiile pregătite în temeiul alineatului (1) literele (c) şi (d) de la prezentul articol şi verifică dacă au fost prezentate informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (e) şi (f) de la prezentul articol.
(4) Statele membre pot excepta întreprinderile menţionate la alineatul (1) care au emis numai alte titluri decât acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE, de la aplicarea dispoziţiilor alineatului (1) literele (a), (b), (e) şi (f) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care aceste întreprinderi au emis acţiuni care sunt tranzacţionate în cadrul unui sistem multilateral de tranzacţionare, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE.
CAPITOLUL 6
SITUAŢII FINANCIARE ŞI RAPOARTE CONSOLIDATE
Articolul 21
Domeniul de aplicare al situaţiilor financiare consolidate şi al rapoartelor
În aplicarea prezentului capitol, o societate-mamă şi toate filialele sale sunt întreprinderi care trebuie consolidate, în cazul în care societatea-mamă este o întreprindere căreia i se aplică măsurile de coordonare prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din prezenta directivă.
Articolul 22
Obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate
(1) Statele membre impun oricărei întreprinderi reglementate de dreptul lor intern obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor dacă întreprinderea respectivă (societatea-mamă):
(a) deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor într-o altă întreprindere (filială);
(b) are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi (filiale) şi este simultan acţionar sau asociat al acesteia;
(c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei întreprinderi (filiale) al cărei acţionar sau asociat este, în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau din statutul întreprinderii în cauză, dacă dreptul intern aplicabil filialei permite ca aceasta să fie supusă unor astfel de contracte sau clauze.
Statele membre pot să nu impună ca societatea-mamă să fie acţionar sau asociat al filialei sale. Statele membre ale căror legislaţii nu prevăd astfel de contracte sau clauze nu sunt obligate să aplice această dispoziţie; fie
(d) este acţionar sau asociat al unei întreprinderi şi:
(i) majoritatea membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderii (filialei) respective care au îndeplinit aceste funcţii în cursul exerciţiului financiar curent, în cursul exerciţiului precedent şi până la momentul întocmirii situaţiilor financiare consolidate, au fost numiţi doar ca urmare a exercitării drepturilor sale de vot; fie
(ii) deţine singură controlul asupra majorităţii drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor la entitatea respectivă, ca urmare a unui acord încheiat cu alţi acţionari sau asociaţi ai întreprinderii (filialei). Statele membre pot adopta dispoziţii mai detaliate privind forma şi conţinutul acestor acorduri.
Statele membre impun cel puţin reglementările de la punctul (ii). Statele membre pot condiţiona aplicarea literei (i) de cerinţa ca drepturile de vot să reprezinte cel puţin 20 % din total.
Cu toate acestea, litera (i) nu se aplică dacă o parte terţă deţine drepturile menţionate la litera (a), (b) sau (c) în ceea ce priveşte întreprinderea respectivă.
(2) Pe lângă cazurile menţionate la alineatul (1), statele membre pot impune oricărei întreprinderi reglementate de dreptul lor intern obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, în cazul în care:
(a) respectiva întreprindere (societatea-mamă) deţine puterea de a exercita sau exercită efectiv o influenţă dominantă sau controlul asupra unei alte întreprinderi (filială); fie
(b) respectiva întreprindere (societatea-mamă) şi o altă întreprindere (filială) au o bază comună de gestionare, asigurată de societatea-mamă.
(3) În aplicarea alineatului (1) literele (a), (b) şi (d), drepturile de vot şi drepturile de numire sau de revocare ale oricărei alte filiale, precum şi cele ale oricărei persoane care acţionează în nume propriu, dar în contul societăţii-mamă sau al unei alte filiale, se adaugă la cele ale societăţii-mamă.
(4) În aplicarea alineatului (1) literele (a), (b) şi (d), dintre drepturile menţionate la alineatul (3) se elimină drepturile:
(a) aferente acţiunilor deţinute în contul unei persoane care nu este nici societatea-mamă, nici o filială a acesteia; fie
(b) aferente acţiunilor
(i) deţinute ca garanţie, cu condiţia ca aceste drepturi să fie exercitate în conformitate cu instrucţiunile primite, sau
(ii) deţinute pentru acordarea unor împrumuturi ca parte a activităţilor obişnuite, cu condiţia ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care oferă garanţia.
(5) În aplicarea alineatului (1) literele (a) şi (d), numărul total al drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor în filială se reduce cu numărul drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de întreprinderea în cauză, de către o filială a acesteia sau de către o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul acelor întreprinderi.
(6) Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (9), o societate-mamă şi toate filialele sale sunt întreprinderi care trebuie consolidate, indiferent de locul unde sunt situate sediile sociale ale filialelor.
(7) Fără a aduce atingere prezentului articol şi articolelor 21 şi 23, un stat membru poate impune oricărei întreprinderi reglementate de dreptul său intern obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, dacă:
(a) întreprinderea în cauză şi una sau mai multe alte întreprinderi cu care nu are legături în înţelesul alineatului (1) sau (2) au o bază comună de gestionare, în temeiul:
(i) unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză, sau
(ii) actului constitutiv sau statutului acestor alte întreprinderi; fie
(b) organele de administraţie, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderii în cauză şi ale uneia sau mai multor altor întreprinderi cu care nu are legături în înţelesul alineatului (1) sau (2) sunt formate în majoritate din aceleaşi persoane aflate în funcţie în cursul exerciţiului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate.
(8) Atunci când un stat membru exercită opţiunea prevăzută la alineatul (7), întreprinderile menţionate la alineatul respectiv, împreună cu toate filialele lor, se consolidează dacă una sau mai multe dintre aceste întreprinderi sunt constituite în una dintre formele de întreprinderi enumerate în anexa I sau în anexa II.
(9) Alineatul (6) de la prezentul articol, articolul 23 alineatele (1), (2), (9) şi (10) şi articolele 24-29 se aplică situaţiilor financiare consolidate şi raportului consolidat al administratorilor, menţionate la alineatul (7) din prezentul articol, sub rezerva următoarelor modificări:
(a) trimiterile la societatea-mamă se interpretează ca trimiteri la toate întreprinderile specificate la alineatul (7) de la prezentul articol; şi
(b) fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (3), elementele "capital", "primă de emisiune", "rezervă din reevaluare", "rezerve", "rezultat reportat" şi "profitul sau pierderea exerciţiului financiar", care trebuie incluse în situaţiile financiare consolidate, reprezintă sumele totale care pot fi atribuite fiecăreia dintre întreprinderile menţionate la alineatul (7) de la prezentul articol.
Articolul 23
Exceptări de la obligaţia de consolidare
(1) Grupurile mici sunt exceptate de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, cu excepţia cazului în care una dintre întreprinderile afiliate este o entitate de interes public.
(2) Statele membre pot excepta grupurile mijlocii de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, cu excepţia cazului în care una dintre întreprinderile afiliate este o entitate de interes public.
(3) Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, statele membre scutesc de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor orice societate-mamă ("întreprinderea scutită") reglementată de dreptul lor intern, care este ea însăşi o filială, inclusiv o entitate de interes public, cu excepţia cazului în care această entitate de interes public intră sub incidenţa articolului 2 punctul 1 litera (a), şi a cărei societate-mamă este reglementată de dreptul intern al unui stat membru, în următoarele cazuri:
(a) societatea-mamă a întreprinderii scutite deţine toate acţiunile întreprinderii scutite. În acest sens, nu se iau în considerare acţiunile la întreprinderea scutită deţinute de membrii organelor sale de administraţie, de conducere sau de supraveghere, în temeiul unei obligaţii legale sau prevăzute în actul constitutiv sau în statut; fie
(b) societatea-mamă a întreprinderii scutite deţine 90 % sau mai mult din acţiunile întreprinderii scutite, iar restul acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii scutite au aprobat exceptarea.
(4) Exceptările prevăzute la alineatul (3) îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(a) entitatea scutită şi, fără a aduce atingere alineatului (9), toate filialele sale sunt consolidate în situaţiile financiare ale unui grup mai mare de întreprinderi, a cărui societate-mamă este reglementată de dreptul intern al unui stat membru;
(b) situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a) şi raportul consolidat al administratorilor ale grupului mai mare de întreprinderi se întocmesc de societatea-mamă a grupului în cauză, în conformitate cu dreptul intern al statului membru sub incidenţa căruia intră această societate-mamă, în conformitate cu prezenta directivă sau cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002;
(c) în ceea ce priveşte întreprinderea scutită, se publică următoarele documente, în modul prevăzut de dreptul intern al statului membru sub incidenţa căruia intră întreprinderea scutită, în conformitate cu articolul 30:
(i) situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a) şi raportul consolidat al administratorilor menţionat la litera (b),
(ii) raportul de audit şi
(iii) dacă este cazul, documentul anexat menţionat la alineatul (6).
Statul membru în cauză poate impune publicarea documentelor prevăzute la punctele (i), (ii) şi (iii) în limba sa oficială şi certificarea traducerii;
(d) notele explicative la situaţiile financiare anuale ale întreprinderii scutite prezintă:
(i) denumirea şi sediul social ale societăţii-mamă care întocmeşte situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a); şi
(ii) scutirea de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor.
(5) În cazurile care nu intră sub incidenţa alineatului (3), fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3) de la prezentul articol, statele membre pot scuti de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor orice societate-mamă (întreprinderea scutită) reglementată de dreptul lor intern, care este ea însăşi o filială, inclusiv o entitate de interes public, cu excepţia cazului în care această entitate de interes public intră sub incidenţa articolului 2 punctul 1 litera (a), şi a cărei societate-mamă este reglementată de dreptul intern al unui stat membru, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alineatul (4) şi dacă:
(a) acţionarii sau asociaţii întreprinderii scutite care deţin un procent minim din capitalul subscris al întreprinderii în cauză nu au solicitat întocmirea situaţiilor financiare consolidate cu cel puţin şase luni înainte de încheierea exerciţiului financiar;
(b) procentul minim menţionat la litera (a) nu depăşeşte următoarele limite:
(i) 10 % din capitalul subscris în cazul societăţilor comerciale pe acţiuni şi al societăţilor în comandită pe acţiuni; şi
(ii) 20 % din capitalul subscris în cazul altor tipuri de întreprinderi;
(c) statele membre nu supun scutirea:
(i) condiţiei ca societatea-mamă care a întocmit situaţiile financiare consolidate menţionate la alineatul (4) litera (a) să fie reglementată de dreptul intern al statului membru care acordă scutirea, sau
(ii) unor condiţii legate de pregătirea şi auditarea situaţiilor financiare respective.
(6) Statele membre pot condiţiona scutirile prevăzute la alineatele (3) şi (5) de furnizarea unor informaţii suplimentare, în conformitate cu prezenta directivă, în situaţiile financiare consolidate menţionate la alineatul (4) litera (a) sau într-un document anexat acestora, dacă informaţiile în cauză sunt solicitate întreprinderilor reglementate de dreptul intern al statului membru respectiv şi care sunt obligate să întocmească situaţii financiare consolidate şi se află în aceeaşi situaţie.
(7) Alineatele (3)-(6) se aplică fără a aduce atingere legislaţiei statelor membre referitoare la întocmirea situaţiilor financiare consolidate sau a raportului consolidat al administratorilor, dacă aceste documente sunt necesare:
(a) pentru informarea salariaţilor sau a reprezentanţilor acestora; fie
(b) la solicitarea unei autorităţi administrative sau judecătoreşti în scopuri proprii.
(8) De asemenea, fără a aduce atingere alineatelor (1), (2), (3) şi (5) de la prezentul articol, un stat membru care acordă scutiri în temeiul alineatelor (3) şi (5) de la prezentul articol poate scuti de obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor orice societate-mamă (întreprinderea scutită) reglementată în dreptul său intern care este ea însăşi o filială a unei societăţi-mamă, inclusiv o entitate de interes public, cu excepţia cazului în care această entitate de interes public intră sub incidenţa articolului 2 punctul 1 litera (a), a cărei societate mamă nu este reglementată de dreptul intern al unui stat membru dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(a) întreprinderea scutită şi, fără a aduce atingere alineatului (9), toate filialele sale sunt consolidate în situaţiile financiare ale unui grup mai mare de întreprinderi;
(b) situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a) şi, dacă este cazul, raportul consolidat al administratorilor sunt întocmite:
(i) în conformitate cu prezenta directivă,
(ii) în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002,
(iii) într-un mod echivalent cu situaţiile financiare consolidate şi rapoartele consolidate ale administratorilor întocmite în conformitate cu prezenta directivă, sau
(iv) într-un mod echivalent cu standardele internaţionale de contabilitate, stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1569/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de instituire a unui mecanism pentru determinarea echivalenţei standardelor de contabilitate aplicate de emitenţi de valori mobiliare din ţări terţe, în conformitate cu Directivele 2003/71/CE şi 2004/109/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului(17);
(17) JO L 340, 22.12.2007, p. 66.
(c) situaţiile financiare consolidate menţionate la litera (a) au fost auditate de unul sau mai mulţi auditori statutari sau de una sau mai multe firme de audit, autorizate în acest sens în conformitate cu dreptul intern sub incidenţa căruia intră întreprinderea care le-a întocmit.
Alineatul (4) literele (c) şi (d) şi alineatele (5), (6) şi (7) se aplică.
(9) O întreprindere, inclusiv o entitate de interes public, poate fi exclusă din situaţiile financiare consolidate dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
(a) cazurile extrem de rare în care informaţiile necesare pentru întocmirea situaţiilor financiare consolidate în conformitate cu prezenta directivă nu pot fi obţinute fără cheltuieli disproporţionate sau întârzieri nejustificate;
(b) acţiunile sau părţile sociale ale întreprinderii în cauză sunt deţinute exclusiv în vederea vânzării lor ulterioare; fie
(c) restricţiile severe pe termen lung creează mari dificultăţi pentru:
(i) exercitarea de către societatea-mamă a drepturilor sale asupra activelor sau conducerii întreprinderii în cauză; fie
(ii) exercitarea conducerii unificate a întreprinderii în cauză, dacă aceasta se găseşte în una dintre relaţiile definite la articolul 22 alineatul (7).
(10) Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (1) litera (b), articolului 21 şi alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol, o societate-mamă, inclusiv o entitate de interes public, este scutită de obligaţia impusă la articolul 22 dacă:
(a) are numai filiale care nu prezintă semnificaţie nici la nivel individual, nici la nivel colectiv; fie
(b) toate filialele sale pot fi excluse din consolidare în temeiul alineatului (9) din prezentul articol.
Articolul 24
Întocmirea situaţiilor financiare consolidate
(1) Capitolele 2 şi 3 se aplică în privinţa situaţiilor financiare consolidate, ţinând cont de ajustările esenţiale care decurg din caracteristicile specifice ale situaţiilor financiare consolidate comparativ cu situaţiile financiare anuale.
(2) Activele şi datoriile întreprinderilor incluse în consolidare se încorporează în totalitate în bilanţul consolidat.
(3) Valorile contabile ale acţiunilor sau părţilor sociale în capitalul întreprinderilor incluse în consolidare se compensează cu proporţia pe care o reprezintă în capitalul şi rezervele acestor întreprinderi, astfel:
(a) cu excepţia acţiunilor sau părţilor sociale în capitalul societăţii-mamă, deţinute fie de societatea-mamă, fie de o altă întreprindere inclusă în consolidare, care sunt tratate ca acţiuni sau părţi sociale proprii în conformitate cu capitolul 3, compensarea se efectuează pe baza valorilor contabile existente la data la care întreprinderile în cauză sunt incluse în consolidare pentru prima dată. În măsura posibilului, diferenţele rezultate din această compensare se înregistrează direct la elementele din bilanţul consolidat care au o valoare superioară sau inferioară valorii lor contabile;
(b) statele membre pot permite sau impune compensarea pe baza valorilor activelor şi datoriilor identificabile la data achiziţiei acţiunilor sau părţilor sociale sau, în cazul în care achiziţia are loc în două sau mai multe etape, la data la care întreprinderea a devenit o filială;
(c) orice diferenţă rămasă după aplicarea literei (a) sau rezultată din aplicarea literei (b) se prezintă ca fond comercial în bilanţul consolidat;
(d) metodele utilizate pentru calcularea valorii fondului comercial şi orice modificări semnificative ale acestei valori în raport cu exerciţiul financiar precedent sunt prezentate în notele explicative la situaţiile financiare;
(e) dacă un stat membru autorizează compensarea între fondul comercial pozitiv şi cel negativ, în notele explicative la situaţiile financiare se include o analiză a fondului comercial;
(f) fondul comercial negativ poate fi transferat în contul de profit şi pierdere consolidat, dacă un asemenea tratament este conform cu principiile prevăzute în capitolul 2.
(4) În cazul în care acţiunile sau părţile sociale în filialele incluse în consolidare sunt deţinute de alte persoane decât filialele respective, suma atribuibilă acestor acţiuni sau părţi sociale se prezintă separat în bilanţul consolidat la elementul "interese care nu controlează".
(5) Veniturile şi cheltuielile întreprinderilor incluse în consolidare se încorporează în totalitate în contul de profit şi pierdere consolidat.
(6) Suma oricărui profit sau oricărei pierderi atribuibile acţiunilor sau părţilor sociale menţionate la alineatul (4) se prezintă separat în contul de profit şi pierdere consolidat la elementul "Profitul sau pierderea aferent(ă) intereselor care nu controlează".
(7) Situaţiile financiare consolidate prezintă activele, datoriile, poziţia financiară şi profiturile sau pierderile întreprinderilor incluse în consolidare ca şi cum acestea ar fi o singură întreprindere. În special, se elimină din situaţiile financiare consolidate următoarele:
(a) datoriile şi creanţele dintre întreprinderi;
(b) veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor efectuate între întreprinderi; şi
(c) profiturile şi pierderile rezultate din operaţiuni efectuate între întreprinderi şi care sunt incluse în valoarea contabilă a activului.
(8) Situaţiile financiare consolidate se întocmesc la aceeaşi dată ca situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă.
Cu toate acestea, statele membre pot să permită sau să impună întocmirea situaţiilor financiare consolidate la o altă dată, pentru a ţine cont de data bilanţului celor mai multe sau celor mai importante dintre întreprinderile incluse în consolidare, cu condiţia:
(a) ca acest fapt să fie prezentat şi justificat în notele explicative la situaţiile financiare consolidate;
(b) să fie luate în considerare sau prezentate evenimentele importante legate de activele şi datoriile, de poziţia financiară şi de profitul sau pierderea întreprinderii incluse în consolidare, care au intervenit între data bilanţului întreprinderii respective şi data bilanţului consolidat; şi
(c) dacă data bilanţului unei întreprinderi precede sau este ulterioară datei bilanţului consolidat cu mai mult de trei luni, întreprinderea în cauză să fie consolidată pe baza unor situaţii financiare interimare întocmite la data bilanţului consolidat.
(9) În cazul în care componenţa întreprinderilor incluse în consolidare s-a modificat semnificativ în cursul exerciţiului financiar, situaţiile financiare consolidate cuprind informaţii care să dea sens comparaţiei dintre seturile succesive de situaţii financiare consolidate. Această obligaţie poate fi îndeplinită prin întocmirea unui bilanţ comparativ ajustat şi a unui cont de profit şi pierdere comparativ ajustat.
(10) Activele şi datoriile cuprinse în situaţiile financiare consolidate se evaluează prin metode uniforme şi în conformitate cu capitolul 2.
(11) O întreprindere care întocmeşte situaţii financiare consolidate aplică aceleaşi metode de evaluare ca pentru situaţiile financiare anuale proprii. Cu toate acestea, statele membre pot permite sau impune utilizarea altor metode de evaluare, conforme cu capitolul 2, în situaţiile financiare consolidate. Dacă se face uz de această derogare, acest lucru este prezentat şi justificat în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
(12) Dacă activele şi datoriile cuprinse în situaţiile financiare consolidate au fost evaluate de întreprinderile incluse în consolidare prin metode diferite de cele utilizate în scopul consolidării, aceste active şi datorii se evaluează din nou conform metodelor utilizate pentru consolidare. În cazuri excepţionale, sunt permise derogări de la această cerinţă. Orice astfel de derogări se prezintă şi se justifică în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
(13) Soldurile impozitelor amânate sunt recunoscute în consolidare dacă, în viitorul previzibil, este probabil să apară o cheltuială cu impozitul pentru una dintre întreprinderile incluse în consolidare.
(14) Dacă activele cuprinse în situaţiile financiare consolidate au făcut obiectul unor ajustări de valoare exclusiv în scop fiscal, acestea se încorporează în situaţiile financiare consolidate doar după eliminarea ajustărilor respective.
Articolul 25
Combinări de întreprinderi în cadrul unui grup
(1) Statele membre pot permite sau impune ca valorile contabile ale acţiunilor sau părţilor sociale deţinute în capitalul unei întreprinderi incluse în consolidare să fie compensate numai cu procentul de capital corespunzător, cu condiţia ca întreprinderile care au realizat combinarea să fie controlate de aceeaşi parte, atât înainte, cât şi după realizarea combinării, şi ca acest control să nu fie tranzitoriu.
(2) Orice diferenţă rezultată din aplicarea alineatului (1) se adaugă la rezervele consolidate sau se deduce din acestea, după caz.
(3) Aplicarea metodei descrise la alineatul (1), mişcările rezultate în cadrul rezervelor, precum şi denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor în cauză sunt prezentate în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
Articolul 26
Consolidarea proporţională
(1) Dacă o întreprindere inclusă în consolidare conduce o altă întreprindere împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu sunt incluse în consolidare, statele membre pot să permită sau să impună includerea celei de a doua întreprinderi în situaţiile financiare consolidate, proporţional cu drepturile deţinute în capitalul acesteia de întreprinderea inclusă în consolidare.
(2) Articolul 23 alineatele (9) şi (10) şi articolul 24 se aplică mutatis mutandis consolidării proporţionale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.
Articolul 27
Metoda punerii în echivalenţă pentru întreprinderile asociate
(1) Dacă o întreprindere inclusă în consolidare are întreprinderi asociate, acestea sunt prezentate ca element separat în bilanţul consolidat, intitulat corespunzător.
(2) Atunci când prezentul articol se aplică pentru prima dată unei întreprinderi asociate, întreprinderea asociată respectivă se prezintă în bilanţul consolidat fie:
(a) la valoarea sa contabilă calculată în conformitate cu normele de măsurare prevăzute la capitolele 2 şi 3. Diferenţa dintre valoarea respectivă şi valoarea corespunzătoare proporţiei de capital şi rezerve reprezentată de interesul de participare la întreprinderea asociată respectivă este precizată separat în bilanţul consolidat sau în notele explicative la situaţiile financiare consolidate. Această diferenţă se calculează la data la care metoda în cauză este aplicată pentru prima dată fie
(b) la valoarea corespunzătoare proporţiei de capital şi rezerve a întreprinderii asociate reprezentate de interesul de participare la întreprinderea asociată respectivă. Diferenţa dintre această sumă şi valoarea contabilă calculată în conformitate cu normele de măsurare prevăzute la capitolele 2 şi 3 se prezintă separat în bilanţul consolidat sau în notele explicative la situaţiile financiare consolidate. Această diferenţă se calculează la data la care metoda în cauză este aplicată pentru prima dată;
Statele membre pot dispune aplicarea uneia dintre opţiunile prevăzute la litera (a) sau la litera (b). În astfel de situaţii, bilanţul consolidat sau notele explicative la situaţiile financiare consolidate indică care dintre opţiunile respective au fost utilizate;
În plus, pentru aplicarea literelor (a) sau (b), statele membre pot să permită sau să impună calcularea diferenţei la data achiziţionării acţiunilor sau părţilor sociale sau, dacă acestea au fost achiziţionate în două sau mai multe etape, la data la care întreprinderea a devenit o întreprindere asociată.
(3) Dacă activele sau datoriile unei întreprinderi asociate au fost evaluate prin alte metode decât cele utilizate pentru consolidare în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), acestea pot fi reevaluate pentru calculul diferenţei menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (b) de mai sus prin metodele utilizate pentru consolidare. Dacă nu se efectuează o asemenea reevaluare, acest fapt este prezentat în notele explicative la situaţiile financiare consolidate; Statele membre pot impune o astfel de reevaluare.
(4) Valoarea contabilă menţionată la alineatul (2) litera (a) sau valoarea corespunzătoare proporţiei din capitalul şi rezervele întreprinderii asociate menţionate la alineatul (2) litera (b) se majorează sau se reduc cu valoarea oricărei variaţii care a avut loc în cursul exerciţiului financiar în proporţia de capital şi rezerve a întreprinderii asociate reprezentată de interesul de participare respectiv; aceasta se reduce cu valoarea dividendelor pentru interesul de participare respectiv.
(5) În măsura în care diferenţa pozitivă menţionată la alineatul (2) literele (a) şi (b) nu poate fi inclusă într-o categorie a elementelor activului şi pasivului, aceasta este tratată în conformitate cu normele aplicabile postului "fonduri de comerţ" prevăzute la articolul 12 alineatul (6) litera (d), articolul 12 alineatul (11) primul paragraf, articolul 24 alineatul (3) litera (c) şi anexa III şi anexa IV.
(6) Partea de profit sau pierdere a întreprinderilor asociate atribuibilă interesului de participare în aceste întreprinderi asociate este prezentată în contul de profit şi pierdere consolidat ca element separat, intitulat corespunzător.
(7) Eliminările prevăzute la articolul 24 alineatul (7) se efectuează în măsura în care elementele sunt cunoscute sau accesibile.
(8) Dacă o întreprindere asociată întocmeşte situaţii financiare consolidate, alineatele (1)-(7) se aplică capitalului şi rezervelor prezentate în situaţiile financiare consolidate respective.
(9) Prezentul articol nu trebuie să se aplice dacă interesul de participare la capitalul întreprinderii asociate nu este semnificativ.
Articolul 28
Notele explicative la situaţiile financiare consolidate
(1) Notele explicative la situaţiile financiare consolidate prezintă informaţiile cerute conform articolelor 16, 17 şi 18, pe lângă orice alte informaţii cerute conform altor prevederi ale prezentei directive, într-un mod care să faciliteze evaluarea poziţiei financiare a întreprinderilor incluse în consolidare, luate în ansamblu, ţinând cont de ajustările esenţiale care decurg din caracteristicile specifice ale situaţiilor financiare consolidate comparativ cu situaţiile financiare anuale, inclusiv în următoarele cazuri:
(a) la prezentarea tranzacţiilor între părţi afiliate, nu se includ tranzacţiile între părţi afiliate incluse în consolidare, care sunt eliminate cu ocazia consolidării;
(b) la prezentarea numărului mediu de persoane angajate în cursul exerciţiului financiar, se prezintă separat numărul mediu de persoane angajate de întreprinderile care sunt consolidate proporţional şi
(c) la prezentarea indemnizaţiilor şi a avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere, se prezintă numai sumele acordate de societatea-mamă şi de filialele sale membrilor organelor respective ale societăţii-mamă.
(2) Notele explicative la situaţiile financiare consolidate conţin, pe lângă informaţiile prevăzute la alineatul (1), următoarele informaţii:
(a) cu privire la întreprinderile incluse în consolidare:
(i) denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor respective,
(ii) proporţia de capital deţinută în întreprinderile respective, altele decât societatea-mamă, de către întreprinderile incluse în consolidare sau de către persoanele care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor entităţi, şi
(iii) informaţii privind condiţiile menţionate la articolul 22 alineatele (1), (2) şi (7), în urma aplicării articolului 22 alineatele (3), (4) şi (5), pe baza cărora a fost efectuată consolidarea. Această menţiune poate fi însă omisă în cazul în care consolidarea a fost efectuată în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (a), iar proporţia de capital este egală cu proporţia de drepturi de vot deţinute.
Aceleaşi informaţii sunt furnizate în ceea ce priveşte întreprinderile excluse din consolidare pe motiv că nu prezintă interes, conform articolului 6 alineatul (1) litera (j) şi articolului 23 alineatul (10), şi se furnizează explicaţii cu privire la excluderea întreprinderilor menţionate la articolul 23 alineatul (9);
(b) denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor asociate incluse în consolidare, în înţelesul articolului 27 alineatul (1), şi proporţia de capital al acestora deţinută de întreprinderile incluse în consolidare sau de persoane care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor întreprinderi;
(c) denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor consolidate proporţional în temeiul articolului 26, factorii pe care se bazează conducerea comună a întreprinderilor respective şi proporţia capitalului acestora deţinută de întreprinderile incluse în consolidare sau de persoanele care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor întreprinderi şi
(d) în ceea ce priveşte fiecare dintre întreprinderile, altele decât cele prevăzute la literele (a), (b) şi (c), în care întreprinderile incluse în consolidare deţin, direct sau prin intermediul unor persoane care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor întreprinderi, un interes de participare:
(i) denumirea şi sediul social al întreprinderilor respective,
(ii) proporţia de capital deţinută,
(iii) valoarea capitalului şi rezervelor, precum şi profitul sau pierderea întreprinderii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost adoptate situaţii financiare.
Informaţiile privind capitalul şi rezervele, precum şi profitul sau pierderea pot fi de asemenea omise dacă întreprinderea în cauză nu îşi publică bilanţul.
(3) Statele membre pot permite ca informaţiile prevăzute la alineatul (2) literele (a) - (d) să ia forma unei declaraţii depuse în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2009/101/CE. Depunerea unei asemenea declaraţii este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate. Statele membre pot permite, de asemenea, ca informaţiile respective să fie omise dacă prezentarea lor este de natură a cauza un prejudiciu grav oricăreia dintre întreprinderile la care se referă. Statele membre pot supune astfel de omisiuni autorizării prealabile a unei autorităţi administrative sau judecătoreşti. Orice astfel de omisiune este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
Articolul 29
Raportul consolidat al administratorilor
(1) Raportul consolidat al administratorilor cuprinde, pe lângă informaţiile prevăzute de alte dispoziţii ale prezentei directive, cel puţin informaţiile cerute conform articolelor 19 şi 20, ţinând cont de ajustările esenţiale care decurg din caracteristicile specifice ale unui raport consolidat al administratorilor comparativ cu un raport al administratorilor, într-un mod care să faciliteze evaluarea poziţiei întreprinderilor incluse în consolidare, luate în ansamblu.
(2) Se aplică următoarele ajustări ale informaţiilor prevăzute la articolele 19 şi 20:
(a) la prezentarea de detalii privind acţiunile sau părţile sociale proprii deţinute, raportul consolidat al administratorilor indică numărul şi valoarea nominală sau, în absenţa unei valori nominale, echivalentul contabil al tuturor acţiunilor sau părţilor sociale ale societăţii-mamă deţinute de ea însăşi, de filiale ale acesteia sau de o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul oricăreia dintre aceste întreprinderi. Statele membre pot să permită sau să impună menţionarea acestor informaţii în notele explicative la situaţiile financiare consolidate;
(b) în ceea ce priveşte informaţiile referitoare la sistemele de control intern şi de gestionare a riscurilor, declaraţia privind guvernanţa corporativă face trimitere la principalele caracteristici ale acestor sisteme pentru întreprinderile incluse în consolidare, luate în ansamblu.
(3) Atunci când se solicită un raport consolidat al administratorilor, pe lângă raportul administratorilor, cele două rapoarte pot fi prezentate sub forma unui raport unic.
CAPITOLUL 7
PUBLICARE
Articolul 30
Obligaţia generală de publicare
(1) Statele membre se asigură că întreprinderile publică, într-o perioadă rezonabilă care nu depăşeşte 12 luni de la data bilanţului, situaţiile financiare anuale aprobate corespunzător şi raportul administratorilor, împreună cu avizul furnizat de auditorul statutar sau de firma de audit menţionată la articolul 34 din prezenta directivă, aşa cum prevede legislaţia fiecărui stat membru în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE.
Statele membre pot scuti însă întreprinderile de obligaţia de a publica raportul administratorilor în cazul în care o copie a întregului raport sau a unor părţi ale acestuia poate fi obţinută cu uşurinţă, la cerere, la un preţ care nu depăşeşte costul său administrativ.
(2) Statele membre pot scuti o întreprindere menţionată în anexa II, căreia i se aplică măsurile de coordonare prevăzute în prezenta directivă, în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (b), de obligaţia de a-şi publica situaţiile financiare în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2009/101/CE, cu condiţia ca situaţiile financiare respective să fie disponibile publicului la sediul său principal, în următoarele cazuri:
(a) toţi asociaţii întreprinderii în cauză care au răspundere nelimitată sunt întreprinderi menţionate în anexa I care intră sub incidenţa legislaţiei unor alte state membre decât statul membru a cărui legislaţie reglementează întreprinderea şi niciuna dintre acele întreprinderi nu publică situaţiile financiare ale întreprinderii în cauză împreună cu propriile sale situaţii financiare;
(b) toţi asociaţii ai întreprinderii respective care au răspundere nelimitată sunt întreprinderi care nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, dar a căror formă juridică este comparabilă cu cele menţionate în Directiva 2009/101/CE.
Trebuie să fie posibilă obţinerea, la cerere, a unor copii ale situaţiilor financiare. Preţul unei astfel de copii nu poate depăşi costul său administrativ.
(3) Alineatul (1) se aplică în ceea ce priveşte situaţiile financiare consolidate şi rapoartele consolidate ale administratorilor.
Dacă întreprinderea care întocmeşte situaţiile financiare consolidate este constituită sub una din formele enumerate în anexa II şi nu este obligată prin dreptul intern a statului său membru să publice documentele menţionate la alineatul (1) în modul indicat la articolul 3 din Directiva 2009/101/CE, întreprinderea ia măsura minimă de a pune aceste documente la dispoziţia publicului la sediul său principal şi de a furniza la cerere o copie a acestora, al cărei preţ nu depăşeşte costul său administrativ.
Articolul 31
Simplificări pentru întreprinderile mici şi mijlocii
(1) Statele membre pot scuti întreprinderile mici de obligaţia de a publica contul de profit şi pierdere şi rapoartele administratorilor.
(2) Statele membre pot permite întreprinderilor mijlocii să publice:
(a) un bilanţ prescurtat care să includă doar elementele precedate de litere şi cifre romane de la anexele III şi IV, indicând separat, fie în bilanţ, fie în notele explicative la situaţiile financiare:
(i) elementele C I 3, C II 1, 2, 3 şi 4, C III 1, 2, 3 şi 4, D II 2, 3 şi 6 şi D III 1 şi 2 de la "Active" şi C, 1, 2, 6, 7 şi 9 de la "Capital, rezerve şi datorii" de la anexa III,
(ii) elementele C I 3, C II 1, 2, 3 şi 4, C III 1, 2, 3 şi 4, D II 2, 3 şi 6, D III 1 şi 2, F 1, 2, 6, 7 şi 9 şi I 1, 2, 6, 7 şi 9 de la anexa IV,
(iii) informaţiile cerute astfel cum sunt indicate între paranteze la elementul D II de la "Active" şi C de la "Capital, rezerve şi datorii" de la anexa III, ca total pentru toate elementele respective şi separat pentru elementele D II 2 şi 3 de la "Active" şi C 1, 2, 6, 7 şi 9 de la "Capital, rezerve şi datorii",
(iv) informaţiile cerute astfel cum sunt indicate între paranteze la elementul D II de la anexa IV, ca total pentru toate elementele în cauză şi separat pentru D II 2 şi 3;
(b) note explicative prescurtate la situaţiile financiare, fără informaţiile cerute la articolul 17 alineatul (1) literele (f) şi (j).
Prezentul alineat nu aduce atingere articolului 30 alineatul (1), în măsura în care articolul respectiv se referă la contul de profit şi pierdere, raportul administratorilor şi avizul auditorului statutar sau al firmei de audit.
Articolul 32
Alte cerinţe în materie de publicare
(1) Dacă se publică în întregime, situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor sunt reproduse cu forma şi conţinutul pe baza cărora auditorul statutar sau firma de audit şi-a întocmit avizul. Acestea sunt însoţite de textul complet al raportului de audit.
(2) Dacă situaţiile financiare anuale nu se publică în întregime, versiunea prescurtată a acestora, care nu este însoţită de raportul de audit,
(a) menţionează faptul că versiunea publicată este prescurtată;
(b) face trimitere la registrul la care au fost depuse situaţiile financiare în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2009/101/CE sau, dacă acestea nu au fost încă depuse, menţionează acest lucru;
(c) menţionează dacă auditorul statutar sau firma de audit a emis un aviz de audit fără rezerve, cu rezerve sau contrară, sau dacă auditorul statutar sau firma de audit nu a fost în măsură să emită un aviz de audit;
(d) menţionează dacă raportul de audit face referire la aspecte asupra cărora auditorul statutar sau firma de audit a atras atenţia prin evidenţiere, fără ca avizul de audit să fie cu rezerve.
Articolul 33
Responsabilitate şi răspunderea pentru întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare şi a raportului administratorilor
(1) Statele membre se asigură că membrii organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale unei entităţi, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a asigura faptul că:
(a) situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor şi, atunci când aceasta se publică separat, declaraţia privind guvernanţa corporativă şi
(b) situaţiile financiare consolidate, rapoartele consolidate ale administratorilor şi, atunci când aceasta se publică separat, declaraţia consolidată privind guvernanţa corporativă
sunt întocmite şi se publică în conformitate cu cerinţele prezentei directive şi, dacă este cazul, cu standardele internaţionale de contabilitate adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002.
(2) Statele membre se asigură că dispoziţiile actelor cu putere de lege şi ale actelor administrative pe care le adoptă în materie de răspundere, cel puţin faţă de entitate, se aplică membrilor organelor de administraţie, de conducere şi de supraveghere ale întreprinderilor pentru încălcarea responsabilităţilor menţionate la alineatul (1).
CAPITOLUL 8
AUDITUL
Articolul 34
Cerinţă generală
(1) Statele membre se asigură că situaţiile financiare ale entităţilor de interes public şi ale întreprinderilor mijlocii şi mari sunt auditate de unul sau mai mulţi auditori statutari sau firme de audit autorizate de statele membre să efectueze auditul statutar în temeiul Directivei 2006/43/CE.
Totodată, auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit:
(a) exprimă un aviz privind:
(i) coerenţa raportului administratorilor cu situaţiile financiare pentru acelaşi exerciţiu financiar; şi
(ii) pregătirea raportului administratorilor în conformitate cu cerinţele juridice aplicabile
(b) declară dacă, pe baza cunoaşterii şi a înţelegerii dobândite în cursul auditului cu privire la întreprindere şi la mediul acesteia, a(au) identificat informaţii eronate semnificative prezentate în raportul administratorilor, indicând natura acestor informaţii eronate.
(2) Primul paragraf de la alineatul (1) este aplicabil mutatis mutandis în ceea ce priveşte situaţiile financiare consolidate. Al doilea paragraf de la alineatul (1) este aplicabil mutatis mutandis în ceea ce priveşte situaţiile financiare consolidate şi rapoartele consolidate ale administratorilor.
Articolul 35
Modificări la Directiva 2006/43/CE privind raportul de audit
Articolul 28 din Directiva 2006/43/CE se înlocuieşte cu următorul text:
"Articolul 28 Raportul de audit
(1) Raportul de audit conţine:
(a) o introducere care identifică cel puţin situaţiile financiare care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
(b) o descriere a domeniului de aplicare al auditului statutar, care identifică cel puţin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
(c) un aviz de audit care este fără rezerve, cu rezerve sau contrar şi care prezintă clar punctul de vedere al auditorului statutar cu privire la următoarele:
(i) dacă situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, în conformitate cu cadrul relevant de raportare financiară, şi
(ii) după caz, dacă situaţiile financiare anuale sunt conforme cerinţelor legale aplicabile.
Dacă auditorul statutar nu este în măsură să emită un aviz de audit, raportul menţionează imposibilitatea emiterii unui astfel de aviz;
(d) o menţiune privind aspectele asupra cărora auditorul statutar atrage atenţia prin evidenţiere, fără ca avizul de audit să fie cu rezerve;
(e) avizul şi declaraţia menţionate la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului(18).
(18) JO L 182, 29.6.2013, p. 19."
(2) Respectivul raport de audit se semnează şi se datează de către auditorul statutar. În cazul în care auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, raportul de audit poartă semnătura cel puţin a auditorului/auditorilor statutar(i) care a(u) efectuat auditul în numele firmei de audit. În împrejurări excepţionale, statele membre pot prevedea că nu este necesar ca această semnătură (aceste semnături) să fie divulgată (divulgate) publicului, în cazul în care această divulgare ar putea duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărui individ. În orice caz, numele persoanei (persoanelor) implicate este (sunt) adus(e) la cunoştinţa autorităţilor competente relevante.
(3) Respectivul raport de audit privind situaţiile financiare consolidate respectă cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2). Atunci când raportează asupra coerenţei raportului administratorilor cu situaţiile financiare, aşa cum se prevede la alineatul (1) litera (e), auditorul statutar sau firma de audit ţin seama de situaţiile financiare consolidate şi raportul consolidat al administratorilor. Dacă situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă sunt anexate la situaţiile financiare consolidate, rapoartele de audit prevăzute la prezentul articol, pot fi combinate.
CAPITOLUL 9
DISPOZIŢII PRIVIND SCUTIRILE ŞI RESTRICŢIILE APLICABILE SCUTIRILOR
Articolul 36
Scutiri pentru microîntreprinderi
(1) Statele membre pot scuti microîntreprinderile de toate sau de oricare dintre obligaţiile următoare:
(a) prezentarea elementelor "Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate" şi "Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate". Dacă utilizează opţiunea menţionată, statele membre le pot acorda întreprinderilor respective, exclusiv pentru alte cheltuieli, conform alineatului (2) litera (b) punctul (vi) de la prezentul articol, o derogare de la articolul 6 alineatul (1) litera (d) în ceea ce priveşte recunoaşterea elementelor "Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate" şi "Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate", cu condiţia ca acest fapt să fie prezentat în notele explicative la situaţiile financiare sau, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat, la sfârşitul bilanţului;
(b) elaborarea notelor explicative la situaţiile financiare în conformitate cu articolul 16, cu condiţia ca informaţiile prevăzute la articolul 67 alineatul (1) literele (d) şi (e) din prezenta directivă şi la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE să fie prezentate la sfârşitul bilanţului;
(c) întocmirea unui raport al administratorilor în conformitate cu capitolul 5, cu condiţia ca informaţiile solicitate la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2012/30/UE să fie prezentate în notele explicative la situaţiile financiare sau, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat, la sfârşitul bilanţului;
(d) publicarea situaţiilor financiare anuale, în conformitate cu capitolul 7 din prezenta directivă, cu condiţia ca informaţiile privind bilanţul cuprinse în acestea să fie depuse în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern, la cel puţin o autoritate competentă desemnată de statul membru în cauză. În cazul în care autoritatea competentă nu coincide cu registrul central, registrul comercial sau registrul societăţilor, astfel cum sunt menţionate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/101/CE, autoritatea competentă are obligaţia de a furniza registrului informaţiile depuse.
(2) Statele membre pot permite microîntreprinderilor:
(a) să elaboreze numai un bilanţ prescurtat, care să prezinte separat cel puţin acele elemente precedate de litere de la anexele III sau IV, după caz. În cazurile în care se aplică alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, elementele E de la rubrica "Active" şi D de la rubrica "Datorii" de la anexa III sau elementele E şi K de la anexa IV se exclud din bilanţ;
(b) să elaboreze numai un cont prescurtat de profit şi pierdere, care să prezinte separat cel puţin următoarele elemente, după caz:
(i) cuantumul net al cifrei de afaceri,
(ii) alte venituri,
(iii) costul materiilor prime şi al consumabilelor,
(iv) cheltuieli cu personalul,
(v) ajustări de valoare,
(vi) alte cheltuieli,
(vii) impozite,
(viii) profit sau pierdere.
(3) Statele membre nu permit şi nu impun aplicarea articolului 8 în ceea ce priveşte microîntreprinderile care utilizează oricare dintre exceptările prevăzute la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol.
(4) În ceea ce priveşte microîntreprinderile, se consideră că situaţiile financiare anuale întocmite în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3) de la prezentul articol oferă imaginea fidelă prevăzută la articolul 4 alineatul (3) şi, prin urmare, articolul 4 alineatul (4) nu se aplică în cazul acestor situaţii financiare.
(5) Dacă se aplică alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, totalul bilanţului menţionat la articolul 3 alineatul (1) litera (a) constă în activele prevăzute la elementele A-D de la rubrica "Active" de la anexa III sau la elementele A-D de la anexa IV.
(6) Fără a aduce atingere prezentului articol, statele membre se asigură că microîntreprinderile sunt, în toate celelalte cazuri, considerate drept întreprinderi mici.
(7) Statele membre nu fac publice derogările prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) în ceea ce priveşte societăţile de investiţii sau holdingurile financiare.
(8) Statele membre care, la 19 iulie 2013, aplică acte cu putere de lege şi acte administrative în conformitate cu Directiva 2012/6/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 martie 2012 de modificare a Directivei 78/660/CEE a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale în ceea ce priveşte microentităţile (19) pot fi exceptate de la cerinţele stabilite la articolul 3 alineatul (9) în ceea ce priveşte conversia în monedele naţionale a pragurilor stabilite la articolul 3 alineatul (1) atunci când aplică prima teză de la articolul 53 alineatul (1).
(19) JO L 81, 21.3.2012, p. 3.
(9) Până la 20 iulie 2018, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind situaţia microîntreprinderilor, ţinând seama, în special, de situaţia la nivel naţional în ceea ce priveşte numărul entităţilor vizate de criteriile de mărime şi de reducerea sarcinilor administrative care rezultă din scutirea de la cerinţa de publicare.
Articolul 37
Exceptare pentru filiale
Prin derogare de la dispoziţiile Directivelor 2009/101/CE şi 2012/30/UE, statele membre pot să nu aplice dispoziţiile prezentei directive privind conţinutul, auditarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale şi a raportului administratorilor în cazul întreprinderilor care intră sub incidenţa legislaţiei lor naţionale şi care sunt filiale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(1) societatea-mamă intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru;
(2) toţi acţionarii sau asociaţii filialei s-au declarat de acord, în ceea ce priveşte fiecare exerciţiu financiar în care se aplică exceptarea, cu scutirea de această obligaţie;
(3) societatea-mamă a declarat că garantează angajamentele asumate de filială;
(4) declaraţiile menţionate la punctele 2 şi 3 de la prezentul articol sunt publicate de filială în modul prevăzut de legislaţia statului membru în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE;
(5) filiala este inclusă în situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă în conformitate cu prezenta directivă;
(6) exceptarea este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă şi
(7) situaţiile financiare consolidate menţionate la punctul 5 de la prezentul articol, raportul consolidat al administratorilor şi raportul de audit sunt publicate pentru filială în modul prevăzut de legislaţia statului membru în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE.
Articolul 38
întreprinderi care sunt asociaţi cu răspundere nelimitată ai altor întreprinderi
(1) Statele membre pot impune întreprinderilor menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), care intră sub incidenţa dreptului lor intern şi care sunt asociaţi cu răspundere nelimitată ai oricărei întreprinderi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b) ("întreprinderea vizată"), obligaţia de a întocmi, audita şi publica, odată cu propriile situaţii financiare, situaţiile financiare ale întreprinderii vizate în conformitate cu prezenta directivă, caz în care cerinţele prezentei directive nu se aplică întreprinderii vizate.
(2) Statele membre pot să nu aplice cerinţele prezentei directive întreprinderii vizate dacă:
(a) situaţiile financiare ale întreprinderii vizate sunt întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive de către o întreprindere care:
(i) are calitatea de asociat cu răspundere nelimitată al întreprinderii vizate şi
(ii) intră sub incidenţa dreptului intern al unui alt stat membru;
(b) întreprindere vizată este inclusă în situaţiile financiare consolidate întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu prezenta directivă:
(i) de către un asociat cu răspundere nelimitată sau
(ii) dacă întreprinderea vizată este inclusă în situaţiile financiare consolidate ale unui grup mai mare de întreprinderi, întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu prezenta directivă, de către o societate-mamă care intră sub incidenţa dreptului intern al unui stat membru. Această exceptare este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate.
(3) În cazurile menţionate la alineatul (2), întreprinderea vizată divulgă, la cerere, numele întreprinderii care publică situaţiile financiare.
Articolul 39
Exceptarea referitoare la contul de profit şi pierdere pentru societăţile-mamă care întocmesc situaţii financiare consolidate
Statele membre pot să nu aplice dispoziţiile prezentei directive privind auditarea şi publicarea contului de profit şi pierdere întreprinderilor care intră sub incidenţa legislaţiei lor interne şi care sunt societăţi-mamă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(1) societatea-mamă întocmeşte situaţii financiare consolidate în conformitate cu prezenta directivă şi este inclusă în aceste situaţii financiare consolidate;
(2) exceptarea este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă;
(3) exceptarea este prezentată în notele explicative la situaţiile financiare consolidate întocmite de societatea-mamă şi
(4) profitul sau pierderea societăţii-mamă, calculat(ă) în conformitate cu prezenta directivă, figurează în bilanţul său.
Articolul 40
Restricţionarea exceptărilor pentru entităţile de interes public
Cu excepţia cazului în care se prevede expres în prezenta directivă, statele membre nu aplică simplificările şi exceptările prevăzute în prezenta directivă entităţilor de interes public. O entitate de interes public este considerată o întreprindere mare, indiferent de cifra de afaceri netă, totalul bilanţului sau numărul său mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar.
CAPITOLUL 10
RAPORTAREA PLĂŢILOR EFECTUATE CĂTRE GUVERNE
Articolul 41
Definiţii referitoare la raportarea privind plăţi către guverne
În înţelesul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1. "întreprindere activă în industria extractivă" înseamnă o întreprindere care desfăşoară activităţi ce implică explorarea, prospectarea, descoperirea, exploatarea şi extracţia zăcămintelor de minerale, petrol, gaze naturale şi altele, în cadrul activităţilor economice enumerate în secţiunea B diviziunile 05-08 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităţilor economice NACE a doua revizuire (20);
(20) JO L 393, 30.12.2006, p. 1.
2. "întreprindere activă în sectorul exploatării pădurilor primare" înseamnă o întreprindere care desfăşoară activităţi prevăzute în secţiunea A diviziunea 02, grupa 02.2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006, în păduri primare;
3. "guvern" înseamnă orice autoritate naţională, regională sau locală a unui stat membru sau a unei ţări terţe. Sunt incluse departamentele, agenţiile sau întreprinderile controlate de acea autoritate, în sensul articolului 22 alineatele (1) - (6) din prezenta directivă;
4. "proiect" înseamnă activităţi operaţionale care sunt reglementate de un singur contract, licenţă, locaţie, concesiune sau alte acorduri juridice similare şi care formează baza pentru o obligaţie de plată cu un guvern. Cu toate acestea, dacă mai multe astfel de acorduri sunt interconectate pe fond şi formează baza pentru o obligaţie de plată cu un guvern, acestea sunt considerate a fi un proiect;
5. "Plată" înseamnă o sumă plătită fie în numerar, fie în natură, pentru activităţile menţionate la punctele 1 şi 2, de următoarele tipuri:
(a) drepturi de producţie;
(b) impozite percepute asupra venitului, producţiei sau profiturilor societăţilor comerciale, cu excepţia impozitelor percepute asupra consumului, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venitul personal sau impozitul pe vânzări;
(c) redevenţe;
(d) dividende;
(e) prime de semnare, descoperire şi producţie;
(f) taxe de licenţă, taxe de închiriere, taxe de înregistrare şi alte taxe aferente licenţelor şi/sau concesiunilor şi
(g) plăţi pentru îmbunătăţiri aduse infrastructurii.
Articolul 42
Întreprinderi obligate să raporteze plăţile către guverne
(1) Statele membre impun întreprinderilor mari şi tuturor entităţilor de interes public active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare obligaţia de a întocmi şi a publica anual un raport asupra plăţilor către guverne.
(2) Această obligaţie nu se aplică întreprinderilor reglementate de dreptul intern al unui stat membru care sunt filiale sau societăţi-mamă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(a) societatea-mamă intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru şi
(b) plăţile către guverne efectuate de întreprindere sunt incluse în raportul consolidat asupra plăţilor către guverne întocmit de societatea-mamă respectivă în conformitate cu articolul 44.
Articolul 43
Conţinutul raportului
(1) Nu este necesar ca o plată, indiferent dacă este plată unică sau o serie de plăţi conexe, să fie luată în considerare în raport dacă este mai mică de 100000 EUR în cursul unui exerciţiu financiar.
(2) Raportul prezintă următoarele informaţii în legătură cu activităţile descrise la articolul 41 punctele 1 şi 2, aferente exerciţiului financiar în cauză:
(a) suma totală a plăţilor efectuate către fiecare guvern;
(b) suma totală pe tip de plată, în conformitate cu articolul 41 punctul 5 literele (a) - (g), efectuată către fiecare guvern;
(c) dacă plăţile au fost atribuite unui proiect specific, suma totală pe tip de plată, în conformitate cu articolul 41 punctul (5) literele (a) - (g), efectuată pentru fiecare astfel de proiect şi suma totală a plăţilor pentru fiecare astfel de proiect.
Plăţile efectuate de întreprindere pentru obligaţii impuse la nivelul întreprinderii pot fi declarate la nivelul acesteia şi nu la nivel de proiect.
(3) Dacă se efectuează plăţi în natură către guverne, ele sunt raportate în valoare şi, dacă este cazul, în volum. Se furnizează documente justificative care explică modul în care a fost determinată această valoare.
(4) Informaţiile publicate cu privire la plăţile menţionate în prezentul articol reflectă substanţa, mai curând decât forma plăţii sau activităţii în cauză. Plăţile şi activităţile nu pot fi separate sau cumulate în mod artificial în vederea evitării aplicării prezentei directive.
(5) În cazul statelor membre care nu au adoptat moneda euro, pragul în euro prevăzut la alineatul (1) este convertit în moneda naţională prin:
(a) aplicarea cursului de schimb publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data intrării în vigoare a oricărei directive care stabileşte pragul respectiv; şi
(b) rotunjirea la cea mai apropiată valoare de sută.
Articolul 44
Raportul consolidat asupra plăţilor către guverne
(1) Statele membre impun întreprinderilor mari şi entităţilor de interes public active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare, care intră sub incidenţa dreptului lor intern, obligaţia de a întocmi un raport consolidat asupra plăţilor efectuate către guverne în conformitate cu articolele 42 şi 43 dacă, în calitate de societăţi-mamă, au obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate în conformitate cu articolul 22 alineatele (1) - (6).
O societate-mamă este considerată a fi activă în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare dacă una dintre filialele sale este activă în industria sau în sectorul menţionat.
Raportul consolidat cuprinde numai plăţile rezultate în urma operaţiunilor de extracţie şi/sau de exploatare forestieră.
(2) Obligaţia de a întocmi raportul consolidat menţionat la alineatul (1) nu se aplică:
(a) unei societăţi-mamă a unui grup mic, aşa cum este definit la articolul 3 alineatul (5), cu excepţia cazului în care o entitate afiliată este entitate de interes public;
(b) unei societăţi-mamă a unui grup mijlociu, aşa cum este definit la articolul 3 alineatul (6), cu excepţia cazului în care o întreprindere afiliată este entitate de interes public şi
(c) unei societăţi-mamă reglementate de dreptul intern al unui stat membru care este ea însăşi filială, dacă societatea-mamă a acesteia este reglementată de dreptul intern al unui stat membru.
(3) O întreprindere, inclusiv o entitate de interes public, poate fi exclusă din raportul consolidat asupra plăţilor către guverne dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
(a) restricţii severe pe termen lung împiedică în mod substanţial exercitarea de către societatea-mamă a drepturilor sale asupra activelor sau conducerii întreprinderii în cauză;
(b) în cazuri extrem de rare în care informaţiile necesare pentru întocmirea raportului consolidat asupra plăţilor către guverne în conformitate cu prezenta directivă nu pot fi obţinute fără cheltuieli disproporţionate sau întârzieri nejustificate;
(c) acţiunile sau părţile sociale ale întreprinderii în cauză sunt deţinute exclusiv în vederea vânzării lor ulterioare.
Scutirile sus-menţionate se aplică numai dacă sunt utilizate în scopul întocmirii situaţiilor financiare consolidate.
Articolul 45
Publicarea
(1) Raportul prevăzut la articolul 42 şi raportul consolidat prevăzut la articolul 44 asupra plăţilor către guverne se publică în modul prevăzut în legislaţia fiecărui stat membru, în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE.
(2) Statele membre se asigură că membrii organelor responsabile ale unei întreprinderi, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea de a se asigura, aplicând la nivel maxim cunoştinţele şi abilităţile de care dispun, că raportul privind plăţile către guverne este întocmit şi publicat în conformitate cu cerinţele prezentei directive.
Articolul 46
Criterii de echivalenţă
(1) Întreprinderile menţionate la articolele 42 şi 44, care întocmesc şi publică un raport în conformitate cu cerinţe de raportare ale unei ţări terţe evaluate, în conformitate cu articolul 47, ca fiind echivalente cu cele prevăzute în prezentul capitol, sunt exceptate de la cerinţele prezentului capitol, cu excepţia obligaţiei de a publica respectivul raport în modul prevăzut în legislaţia fiecărui stat membru, în conformitate cu capitolul 2 din Directiva 2009/101/CE.
(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49, identificând criteriile care trebuie să se aplice la evaluarea, în sensul alineatului (1) de la prezentul articol, a echivalenţei cerinţelor de raportare din ţări terţe cu cerinţele prevăzute în prezentul capitol.
(3) Criteriile identificate de Comisie în conformitate cu alineatul (2):
(a) includ următoarele:
(i) întreprinderile vizate;
(ii) recipienţii de plăţi vizaţi;
(iii) plăţile cuprinse în raport;
(iv) atribuirea plăţilor cuprinse în raport;
(v) defalcarea plăţilor cuprinse în raport;
(vi) praguri de declanşare pentru raportarea pe bază consolidată;
(vii) mediu de raportare;
(viii) frecvenţa raportării şi
(ix) măsuri de combatere a evaziunii
(b) în caz contrar, se limitează la criterii care facilitează o comparaţie directă a cerinţelor de raportare ale unei ţări terţe cu cerinţele din prezentul capitol.
Articolul 47
Aplicarea criteriilor de echivalenţă
Comisia este abilitată să adopte acte de punere în aplicare prin care identifică cerinţele de raportare din ţări terţe pe care le consideră, după aplicarea criteriilor de echivalenţă identificate în conformitate cu articolul 46, drept echivalente cerinţelor de la prezentul capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 50 alineatul (2).
Articolul 48
Examinare
Comisia revizuieşte implementarea şi eficacitatea prezentului capitol, în special în ceea ce priveşte sfera de aplicare şi respectarea obligaţiilor de raportare şi modalităţile raportării pe fiecare proiect şi întocmeşte un raport în acest sens.
Revizuirea ţine cont de evoluţiile internaţionale, în special în ceea ce priveşte sporirea transparenţei cu privire la plăţile efectuate către guverne, să evalueze impactul altor regimuri internaţionale şi să ia în calcul efectele pe planul competitivităţii şi al securităţii aprovizionării cu energie. Revizuirea este finalizată până la 21 iulie 2018.
Raportul se prezintă Parlamentului European şi Consiliului, împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul. Raportul analizează extinderea cerinţelor de raportare către alte sectoare industriale, precum şi dacă raportul privind plăţile către guverne ar trebui auditat. De asemenea, raportul analizează posibilitatea prezentării unor informaţii suplimentare privind numărul mediu de salariaţi, utilizarea subcontractanţilor şi eventualele sancţiuni pecuniare aplicate în fiecare ţară.
În plus, raportul analizează dacă este posibilă introducerea, pentru toţi emitenţii din Uniune, a obligaţiei de diligenţă la aprovizionarea cu minerale, pentru a asigura faptul că lanţurile de aprovizionare nu au nicio legătură cu părţi aflate în conflict şi respectă recomandările EITI şi OCDE referitoare la gestionarea responsabilă a lanţurilor de aprovizionare.
CAPITOLUL 11
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 49
Exercitarea competenţelor delegate
(1) Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
(2) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 1 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (13) şi la articolul 46 alineatul (2) este conferită Comisiei pe o perioadă nedeterminată, începând de la data indicată la articolul 54.
(3) Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în orice moment delegarea de competenţe menţionată la articolul 1 alineatul (2), la articolul 3 alineatul (13) şi la articolul 46 alineatul (2). Decizia de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în cuprinsul său. Ea intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară indicată în cuprinsul său. Ea nu aduce atingere validităţii actelor delegate aflate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (2), al articolului 3 alineatul (13) sau al articolului 46 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care Parlamentul European sau Consiliul nu au exprimat nicio obiecţie în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European şi Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Această perioadă se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 50
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet instituit în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 51
Sancţiuni
Statele membre stabilesc sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că sancţiunile respective sunt respectate. Sancţiunile prevăzute sunt eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Articolul 52
Abrogarea Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE
Directivele 78/660/CEE şi 83/349/CEE se abrogă.
Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa VII.
Articolul 53
Transpunere
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 20 iulie 2015. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.
Statele membre pot prevedea că dispoziţiile menţionate la primul paragraf se aplică în primul rând situaţiilor financiare pentru exerciţiile financiare care încep de la 1 ianuarie 2016 sau în timpul acelui an calendaristic 2016.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Modalităţile de efectuare a acestei trimiteri se stabilesc de către statele membre.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 54
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 55
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 26 iunie 2013
Pentru Parlamentul European
Preşedintele
M. Schulz |
Pentru Consiliu
Preşedintele
A. Shatter |
ANEXA I
TIPURILE DE ÎNTREPRINDERI MENŢIONATE LA ARTICOLUL 1 ALINEATUL (1) LITERA (A)
- Belgia:
la société anonyme/de naamloze vennootschap, la société en commandite par actions/de commanditaire vennootschap op aandelen, la société privée à responsabilité limitée/de besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid, la société coopérative à responsabilité limitée/de coöperatieve vennootschap met beperkte aansprakelijkheid;
- Bulgaria:
акционерно дружество, дружество с ограничена отговорност, командитно дружество с акции;
- Republica Cehă:
spoleènost s ruèením omezeným, akciová spoleènost;
- Danemarca:
aktieselskaber, kommanditaktieselskaber, anpartsselskaber;
- Germania:
die Aktiengesellschaft, die Kommanditgesellschaft auf Aktien, die Gesellschaft mit beschränkter Haftung;
- Estonia:
aktsiaselts, osaühing;
- Irlanda:
public companies limited by shares or by guarantee, private companies limited by shares or by guarantee;
- Grecia:
η ανώνυμη εταιρία, η εταιρία περιορισμένης ευθύνης, η ετερόρρυθμη κατά μετοχές εταιρία;
- Spania:
la sociedad anónima, la sociedad comanditaria por acciones, la sociedad de responsabilidad limitada;
- Franţa:
la société anonyme, la société en commandite par actions, la société à responsabilité limitée, la société par actions simplifiée;
- Italia:
la società per azioni, la società in accomandita per azioni, la società a responsabilità limitata;
- Cipru:
Δημόσιες εταιρείες περιορισμένης ευθύνης με μετοχές ή με εγγύηση, ιδιωτικές εταιρείες περιορισμένης ευθύνης με μετοχές ή με εγγύηση;
- Letonia:
akciju sabiedrība, sabiedrība ar ierobežotu atbildību;
- Lituania:
akcinės bendrovės, uždarosios akcinės bendrovės;
- Luxemburg:
la société anonyme, la société en commandite par actions, la société à responsabilité limitée;
- Ungaria:
részvénytársaság, korlátolt felelõsségû társaság;
- Malta:
kumpanija pubblika —public limited liability company, kumpannija privata —private limited liability company,
soċjeta in akkomandita bil-kapital maqsum f'azzjonijiet —partnership en commandite with the capital divided into shares;
- Ţările de Jos:
de naamloze vennootschap, de besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid;
- Austria:
die Aktiengesellschaft, die Gesellschaft mit beschränkter Haftung;
- Polonia:
spó³ka akcyjna, spó³ka z ograniczon¹ odpowiedzialnoœci¹, spó³ka komandytowo-akcyjna;
- Portugalia:
a sociedade anónima, de responsabilidade limitada, a sociedade em comandita por acões, a sociedade por quotas de responsabilidade limitada;
- România:
societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată, societate în comandită pe acţiuni.
- Slovenia:
delniška družba, družba z omejeno odgovornostjo, komanditna delniška družba;
- Slovacia:
akciová spoloènos, spoloènos s ruèením obmedzeným;
- Finlanda:
yksityinen osakeyhtiö/privat aktiebolag, julkinen osakeyhtiö/publikt aktiebolag;
- Suedia:
aktiebolag;
- Regatul Unit:
public companies limited by shares or by guarantee, private companies limited by shares or by guarantee
ANEXA II
TIPURILE DE ÎNTREPRINDERI MENŢIONATE LA ARTICOLUL 1 ALINEATUL (1) LITERA (B)
- Belgia
la société en nom collectif/de vennootschap onder firma, la société en commandite simple/de gewone commanditaire vennootschap, la société coopérative à responsabilité illimitée/de coöperatieve vennootschap met onbeperkte aansprakelijkheid;
- Bulgaria:
събирателно дружество, командитно дружество;
- Republica Cehă:
veøejná obchodní spoleènost, komanditní spoleènost;
- Danemarca:
interessentskaber, kommanditselskaber;
- Germania:
die offene Handelsgesellschaft, die Kommanditgesellschaft;
- Estonia:
täisühing, usaldusühing;
- Irlanda:
partnerships, limited partnerships, unlimited companies;
- Grecia:
η ομόρρυθμος εταιρία, η ετερόρρυθμος εταιρία;
- Spania:
sociedad colectiva, sociedad en comandita simple;
- Franţa:
la société en nom collectif, la société en commandite simple;
- Italia:
la società in nome collettivo, la società in accomandita semplice;
- Cipru:
Ομόρρυθμες και ετερόρρυθμες εταιρείες (συνεταιρισμοί);
- Letonia:
pilnsabiedrība, komandītsabiedrība;
- Lituania:
tikrosios ūkinės bendrijos, komanditinės ūkinės bendrijos;
- Luxemburg:
la société en nom collectif, la société en commandite simple;
- Ungaria:
közkereseti társaság, betéti társaság, közös vállalat, egyesülés, egyéni cég;
- Malta:
soċjeta f'isem kollettiv jew soċjeta in akkomandita, bil-kapital li mhux maqsum f'azzjonijiet meta s-soċji kollha li għandhom responsabbilita' llimitata huma soċjetajiet in akkomandita bil-kapital maqsum f'azzjonijiet —partnership en nom collectif or partnership en commandite with capital that is not divided into shares, when all the partners with unlimited liability are partnership en commandite with the capital divided into shares;
- Ţările de Jos:
de vennootschap onder firma, de commanditaire vennootschap;
- Austria:
die offene Gesellschaft, die Kommanditgesellschaft;
- Polonia:
spó³ka jawna, spó³ka komandytowa;
- Portugalia:
sociedade em nome colectivo, sociedade em comandita simples;
- România:
societate în nume colectiv, societate în comandită simplă;
- Slovenia:
družba z neomejeno odgovornostjo, komanditna družba;
- Slovacia:
verejná obchodná spoloènos, komanditná spoloènos;
- Finlanda:
avoin yhtiö/ öppet bolag, kommandiittiyhtiö/kommanditbolag;
- Suedia:
handelsbolag, kommanditbolag;
- Regatul Unit:
partnerships, limited partnerships, unlimited companies.
ANEXA III
STRUCTURA ORIZONTALĂ (FORMATUL) A BILANŢULUI PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 10
Active
A. Capital subscris nevărsat
a cărui plată a fost solicitată
(cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede prezentarea capitalului a cărui plată a fost solicitată la "Capital şi rezerve", caz în care partea din capital a cărei plată a fost solicitată, dar care nu a fost încă vărsată, figurează ca element de active fie la A, fie la D II 5).
B. Cheltuieli de constituire
astfel cum sunt definite în dreptul intern şi în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active. Dreptul intern poate să prevadă, de asemenea, includerea cheltuielilor de constituire ca primul element la "Active intangibile".
C. Active fixe
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de dezvoltare, în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active.
2. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă au fost:
(a) achiziţionate cu titlu oneros şi nu trebuie prezentate la C I 3; fie
(b) create de întreprinderea însăşi, în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active.
3. Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziţionat cu titlu oneros.
4. Avansuri.
II. Active tangibile
1. Terenuri şi construcţii.
2. Instalaţii tehnice şi maşini.
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier.
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
III. Active financiare
1. Acţiuni deţinute la întreprinderile afiliate.
2. Împrumuturi acordate întreprinderilor afiliate.
3. Interese de participare.
4. Împrumuturi acordate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
5. Investiţii deţinute ca imobilizări.
6. Alte împrumuturi.
D. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile.
2. Producţia în curs de execuţie.
3. Produse finite şi mărfuri.
4. Avansuri.
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an se prezintă separat pentru fiecare element).
1. Creanţe comerciale.
2. Sume de încasat de la întreprinderile afiliate.
3. Sume de încasat de la întreprinderile de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
4. Alte creanţe.
5. Capital subscris a cărui plată a fost solicitată, dar nevărsat (cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede că capitalului a cărui plată a fost solicitată urmează să fie prezentat ca element de activ la A).
6. Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate (dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora ca element de active la E).
III. Investiţii
1. Acţiuni deţinute la întreprinderile afiliate.
2. Acţiuni sau părţi sociale proprii (cu indicarea valorii lor nominale sau, în absenţa unei valori nominale, a echivalentului lor contabil), în măsura în care dreptul intern permite prezentarea lor în bilanţ.
3. Alte investiţii.
IV. Casa şi conturi la bănci
E. Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora ca element de active la D II 6).
Capital, rezerve şi datorii
A. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea la acest element a capitalului a cărui plată a fost solicitată, caz în care valoarea capitalului subscris şi a capitalului vărsat se prezintă separat).
II. Prime de emisiune
III. Rezerva din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerva legală, în măsura în care dreptul intern impune constituirea unei astfel de rezerve.
2. Rezervă pentru acţiuni sau părţi sociale proprii, în măsura în care dreptul intern impune o astfel de rezervă, fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2012/30/UE.
3. Rezerve statutare.
4. Alte rezerve, inclusiv rezerva de valoare justă.
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
B. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare.
2. Provizioane pentru impozite.
3. Alte provizioane.
C. Datorii
(Sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi sumele care trebuie plătite după o perioadă mai mare de un an se prezintă separat pentru fiecare element şi pentru totalul acestor elemente).
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile.
2. Sume datorate instituţiilor de credit.
3. Avansuri încasate pentru comenzi, în măsura în care nu sunt prezentate separat ca deduceri din stocuri.
4. Datorii comerciale - furnizori.
5. Efecte de comerţ de plătit.
6. Sume datorate întreprinderilor afiliate.
7. Sume datorate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
9. Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate (dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la D).
D. Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la C 9, "Datorii").
ANEXA IV
STRUCTURA VERTICALĂ (FORMATUL) A BILANŢULUI PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 10
A. Capital subscris nevărsat
a cărui plată a fost solicitată
(cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede prezentarea capitalului a cărui plată a fost solicitată la L, caz în care partea din capital a cărei plată a fost solicitată, dar care nu a fost încă vărsată, figurează fie la A, fie la D II 5).
B. Cheltuieli de constituire
astfel cum sunt definite în dreptul intern şi în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active. Dreptul intern poate să prevadă, de asemenea, includerea cheltuielilor de constituire ca primul element la "Active intangibile".
C. Active fixe
I. Active intangibile
1. Cheltuieli de dezvoltare, în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active.
2. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă au fost:
(a) achiziţionate cu titlu oneros şi nu trebuie prezentate la C I 3; fie
(b) create de întreprinderea însăşi, în măsura în care dreptul intern permite înregistrarea lor ca elemente de active.
3. Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziţionat cu titlu oneros.
4. Avansuri
II. Active tangibile
1. Terenuri şi construcţii.
2. Instalaţii tehnice şi maşini.
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier.
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
III. Active financiare
1. Acţiuni deţinute la întreprinderile afiliate.
2. Împrumuturi acordate întreprinderilor afiliate.
3. Interese de participare.
4. Împrumuturi acordate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
5. Investiţii deţinute ca imobilizări.
6. Alte împrumuturi.
D. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile.
2. Producţia în curs de execuţie.
3. Produse finite şi mărfuri.
4. Avansuri.
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an se prezintă separat pentru fiecare element).
1. Creanţe comerciale.
2. Sume de încasat de la întreprinderile afiliate.
3. Sume de încasat de la întreprinderile de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
4. Alte creanţe.
5. Capital subscris a cărui plată a fost solicitată, dar care nu a fost vărsat (cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede că capitalul a cărui plată a fost solicitată urmează să fie prezentat ca activ la A).
6. Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate (cu excepţia cazului în care dreptul intern prevede că astfel de elemente urmează să fie prezentate ca active la E).
III. Investiţii
1. Acţiuni deţinute la întreprinderile afiliate.
2. Acţiuni sau părţi sociale proprii (cu indicarea valorii lor nominale sau, în absenţa unei valori nominale, a echivalentului lor contabil), în măsura în care dreptul intern permite prezentarea lor în bilanţ.
3. Alte investiţii.
IV. Casa şi conturi la bănci
E. Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la D II 6).
F. Datorii: sume care urmează să fie încasate într-o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile.
2. Sume datorate instituţiilor de credit.
3. Avansuri încasate pentru comenzi, în măsura în care nu sunt prezentate separat ca deduceri din stocuri.
4. Datorii comerciale - furnizori.
5. Efecte de comerţ de plătit.
6. Sume datorate întreprinderilor afiliate.
7. Sume datorate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
9. Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate (dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la K).
G. Active circulante nete/datorii curente nete
(ţinând seama de cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate când sunt prezentate la E şi de venituri înregistrate în avans şi datorii angajate când sunt prezentate la K).
H. Total active minus datoriile curente
I. Datorii: sume care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile.
2. Sume datorate instituţiilor de credit.
3. Avansuri încasate pentru comenzi, în măsura în care nu sunt prezentate separat ca deduceri din stocuri.
4. Datorii comerciale - furnizori.
5. Efecte de comerţ de plătit.
6. Sume datorate întreprinderilor afiliate.
7. Sume datorate întreprinderilor de care întreprinderea este legată în virtutea intereselor de participare.
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.
9. Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate (dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la K).
J. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare.
2. Provizioane pentru impozite.
3. Alte provizioane.
K. Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea acestora la F 9 sau I 9 sau la ambele).
L. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
(dacă dreptul intern nu prevede prezentarea la acest element a capitalului a cărui plată a fost solicitată, caz în care valoarea capitalului subscris şi a capitalului vărsat se prezintă separat).
II. Prime de emisiune
III. Rezerva din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerva legală, în măsura în care dreptul intern impune constituirea unei astfel de rezerve.
2. Rezervă pentru acţiuni sau părţi sociale proprii, în măsura în care dreptul intern impune o astfel de rezervă, fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2012/30/UE.
3. Rezerve statutare.
4. Alte rezerve, inclusiv rezerva de valoare justă.
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea pentru exerciţiul financiar
ANEXA V
STRUCTURA (FORMATUL) CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE – DUPĂ NATURA CHELTUIELILOR, PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 13
1. Cifra de afaceri netă.
2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie.
3. Producţia realizată de întreprindere pentru scopurile sale proprii şi capitalizată.
4. Alte venituri din exploatare.
5. (a) Materii prime şi materiale consumabile.
(b) Alte cheltuieli externe.
6. Cheltuieli cu personalul:
(a) salarii şi indemnizaţii;
(b) cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii.
7. (a) ajustări de valoare privind cheltuielile de constituire şi activele fixe tangibile şi intangibile.
(b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în măsura în care depăşesc cuantumul ajustărilor de valoare normale în cadrul întreprinderii în cauză.
8. Alte cheltuieli de exploatare.
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele fixe, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante.
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit întreprinderilor afiliate.
14. Impozitul pe profit sau pierdere.
15. Profitul sau pierderea după impozitare.
16. Alte impozite neprezentate la elementele 1-15.
17. Profitul sau pierderea pentru exerciţiul financiar.
ANEXA VI
STRUCTURA (FORMATUL) CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE - DUPĂ FUNCŢIA CHELTUIELILOR, PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 13
1. Cifra de afaceri netă.
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (inclusiv ajustări de valoare).
3. Rezultatul brut.
4. Costuri de distribuţie (inclusiv ajustări de valoare).
5. Cheltuieli administrative (inclusiv ajustări de valoare).
6. Alte venituri din exploatare.
7. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
8. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
9. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la întreprinderile afiliate.
10. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante.
11. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit întreprinderilor afiliate.
12. Impozitul pe profit sau pierdere.
13. Profitul sau pierderea după impozitare.
14. Alte impozite neprezentate la elementele 1-13.
15. Profitul sau pierderea pentru exerciţiul financiar.
ANEXA VII
Tabel de corespondenţă
| Directiva 78/660/CEE |
Directiva 83/349/CEE |
Prezenta directivă |
| Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf, teza introductivă |
— |
Articolul 1 alineatul (1) litera (a) |
| Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf de la prima la a douăzeci şi şaptea liniuţă |
— |
Anexa I |
| Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf |
— |
Articolul 1 alineatul (1) litera (b) |
| Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a)-(aa) |
— |
Anexa II |
| Articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf |
— |
— |
| Articolul 1 alineatul (2) |
— |
— |
| Articolul 2 alineatul (1) |
— |
Articolul 4 alineatul (1) |
| Articolul 2 alineatul (2) |
— |
Articolul 4 alineatul (2) |
| Articolul 2 alineatul (3) |
— |
Articolul 4 alineatul (3) |
| Articolul 2 alineatul (4) |
— |
Articolul 4 alineatul (3) |
| Articolul 2 alineatul (5) |
— |
Articolul 4 alineatul (4) |
| Articolul 2 alineatul (6) |
— |
Articolul 4 alineatul (5) |
| Articolul 3 |
— |
Articolul 9 alineatul (1) |
| Articolul 4 alineatul (1) |
— |
Articolul 9 alineatul (2) |
| Articolul 4 alineatul (2) |
— |
Articolul 9 alineatul (3) |
| Articolul 4 alineatul (3) |
— |
Articolul 9 alineatul (3) — |
| Articolul 4 alineatul (4) |
— |
Articolul 9 alineatul (5) |
| Articolul 4 alineatul (5) |
— |
— |
| Articolul 4 alineatul (6) |
— |
Articolul 6 alineatul (1) litera (h) şi articolul 6 alineatul (3) |
| Articolul 5 alineatul (1) |
— |
— |
| Articolul 5 alineatul (2) |
— |
Articolul 2 punctul 14 |
| Articolul 5 alineatul (3) |
— |
Articolul 2 punctul 15 |
| Articolul 6 |
— |
Articolul 9 alineatul (6) |
| Articolul 7 |
— |
Articolul 6 alineatul (1) litera (g) |
| Articolul 8 |
— |
Articolul 10 |
| Articolul 9 litera (A) |
— |
Anexa III litera (A) |
| Articolul 9 litera (B) |
— |
Anexa III litera (B) |
| Articolul 9 litera (C) |
— |
Anexa III litera (C) |
| Articolul 9 litera (D) |
— |
Anexa III litera (D) |
| Articolul 9 litera (E) |
— |
Anexa III litera (E) |
| Articolul 9 litera (F) |
— |
— |
| Datorii Articolul 9 litera (A) |
— |
Capital, rezerve şi datorii Anexa III litera (A) |
| Articolul 9 litera (B) |
— |
Anexa III litera (B) |
| Articolul 9 litera (C) |
— |
Anexa III litera (C) |
| Articolul 9 litera (D) |
— |
Anexa III litera (D) |
| Articolul 9 litera (E) |
— |
— |
| Articolul 10 |
— |
Anexa IV |
| Articolul 10a |
— |
Articolul 11 |
| Articolul 11 primul paragraf |
— |
Articolul 3 alineatul (2) şi articolul 14 alineatul (1) |
| Articolul 11 al doilea paragraf |
— |
— |
| Articolul 11 al treilea paragraf |
— |
Articolul 3 alineatul (9 primul paragraf) |
| Articolul 12 alineatul (1) |
— |
Articolul 3 alineatul (10) |
| Articolul 12 alineatul (2) |
— |
Articolul 3 alineatul (9) al doilea paragraf |
| Articolul 12 alineatul (3) |
— |
Articolul 3 alineatul (11) |
| Articolul 13 alineatul (1) |
— |
Articolul 12 alineatul (1) |
| Articolul 13 alineatul (2) |
— |
Articolul 12 alineatul (2) |
| Articolul 14 |
— |
Articolul 16 alineatul (1) litera (d) |
| Articolul 15 alineatul (1) |
— |
Articolul 12 alineatul (3) |
| Articolul 15 alineatul (2) |
— |
Articolul 2 punctul 4 |
| Articolul 15 alineatul (3) litera (a) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (a) |
| Articolul 15 alineatul (3) litera (b) |
— |
— |
| Articolul 15 alineatul (3) litera (c) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (a) punctul (i) |
| Articolul 15 alineatul (4) |
— |
— |
| Articolul 16 |
— |
Articolul 12 alineatul (4) |
| Articolul 17 |
— |
Articolul 2 punctul 2 |
| Articolul 18 |
— |
— |
| Articolul 19 |
— |
Articolul 2 punctul 8 |
| Articolul 20 alineatul (1) |
— |
Articolul 12 alineatul (12) primul paragraf |
| Articolul 20 alineatul (2) |
— |
Articolul 12 alineatul (12) al doilea paragraf |
| Articolul 20 alineatul (3) |
— |
Articolul 12 alineatul (12) al treilea paragraf |
| Articolul 21 |
— |
— |
| Articolul 22 primul paragraf |
— |
Articolul 13 alineatul (1) |
| Articolul 22 al doilea paragraf |
— |
Articolul 13 alineatul (2) |
| Articolul 23 punctele 1-15 |
— |
Anexa V punctele 1-15 |
| Articolul 23 punctele 16-19 |
— |
— |
| Articolul 23 punctele 20 şi 21 |
— |
Anexa V punctele 16 şi 17 |
| Articolul 24 |
— |
— |
| Articolul 25 punctele 1-13 |
— |
Anexa VI punctele 1-13 |
| Articolul 25 punctele 14-17 |
— |
— |
| Articolul 25 punctele 18 şi 19 |
— |
Anexa VI punctele 14 şi 15 |
| Articolul 26 |
— |
— |
| Articolul 27 primul paragraf, text introductiv |
— |
Articolul 3 alineatul (3) |
| Articolul 27 primul paragraf literele (a) şi (c) |
— |
Articolul 14 alineatul (2), literele (a) şi (b) |
| Articolul 27 primul paragraf literele (b) şi (d) |
— |
— |
| Articolul 27 al doilea paragraf |
— |
Articolul 3 alineatul (9) primul paragraf |
| Articolul 28 |
— |
Articolul 2 punctul 5 |
| Articolul 29 |
— |
— |
| Articolul 30 |
— |
— |
| Articolul 31 alineatul (1) |
— |
Articolul 6 alineatul (1) teza introductivă şi literele (a)-(f) |
| Articolul 31 alineatul (1a) |
— |
Articolul 6 alineatul (5) |
| Articolul 31 alineatul (2) |
— |
Articolul 4 alineatul (4) |
| Articolul 32 |
— |
Articolul 6 alineatul (1) litera (i) |
| Articolul 33 alineatul (1), text introductiv |
— |
Articolul 7 alineatul (1) |
| Articolul 33 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi al doilea şi al treilea paragraf |
— |
— |
| Articolul 33 alineatul (1) litera (c) |
— |
Articolul 7 alineatul (1) |
| Articolul 33 alineatul (2) litera (a) primul paragraf şi literele (b), (c) şi (d) |
— |
Articolul 7 alineatul (2) |
| Articolul 33 alineatul (2) litera (a) al doilea paragraf |
— |
Articolul 16 alineatul (1) litera (b) |
| Articolul 33 alineatul (3) |
— |
Articolul 7 alineatul (3) |
| Articolul 33 alineatul (4) |
— |
Articolul 16 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) |
| Articolul 33 alineatul (5) |
— |
— |
| Articolul 34 |
— |
Articolul 12 alineatul (11) al patrulea paragraf |
| Articolul 35 alineatul (1) litera (a) |
— |
Articolul 6 alineatul (1) litera (i) |
| Articolul 35 alineatul (1) litera (b) |
— |
Articolul 12 alineatul (5) |
| Articolul 35 alineatul (1) litera (c) |
— |
Articolul 12 alineatul (6) |
| Articolul 35 alineatul (1) litera (d) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (b) |
| Articolul 35 alineatul (2) |
— |
Articolul 2 punctul 6 |
| Articolul 35 alineatul (3) |
— |
Articolul 2 punctul 7 |
| Articolul 35 alineatul (4) |
— |
Articolul 12 alineatul (8) şi articolul 17alineatul (1) litera (a) punctul (vi) |
| Articolul 36 |
— |
— |
| Articolul 37 alineatul (1) |
— |
Articolul 12 alineatul (11) primul, al treilea şi al cincilea paragraf |
| Articolul 37 alineatul (2) |
— |
Articolul 12alineatul (11) primul şi al doilea paragraf |
| Articolul 38 |
— |
— |
| Articolul 39 alineatul (1) litera (a) |
— |
Articolul 6 alineatul (1) litera (i) |
| Articolul 39 alineatul (1) litera (b) |
— |
Articolul 12 alineatul (7) primul paragraf |
| Articolul 39 alineatul (1) litera (c) |
— |
— |
| Articolul 39 alineatul (1) litera (d) |
— |
Articolul 12 alineatul (7) al doilea paragraf |
| Articolul 39 alineatul (1) litera (e) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (b) |
| Articolul 39 alineatul (2) |
— |
Articolul 2 punctul 6 |
| Articolul 40 alineatul (1) |
— |
Articolul 12 alineatul (9) |
| Articolul 40 alineatul (2) |
— |
— |
| Articolul 41 |
— |
Articolul 12 alineatul (10) |
| Articolul 42 primul paragraf |
— |
Articolul 12 alineatul (12) al treilea paragraf |
| Articolul 42 al doilea paragraf |
— |
— |
| Articolul 42a alineatul (1) |
— |
Articolul 8 alineatul (1) litera (a) |
| Articolul 42a alineatul (2) |
— |
Articolul 8 alineatul (2) |
| Articolul 42a alineatul (3) |
— |
Articolul 8 alineatul (3) |
| Articolul 42a alineatul (4) |
— |
Articolul 8 alineatul (4) |
| Articolul 42a alineatul (5) |
— |
Articolul 8 alineatul (5) |
| Articolul 42a alineatul (5a) |
— |
Articolul 8 alineatul (6) |
| Articolul 42b |
— |
Articolul 8 alineatul (7) |
| Articolul 42c |
— |
Articolul 8 alineatul (8) |
| Articolul 42d |
— |
Articolul 16 alineatul (1) litera (c) |
| Articolul 42e |
— |
Articolul 8 alineatul (1) litera (b) |
| Articolul 42f |
— |
Articolul 8 alineatul (9) |
| Articolul 43 alineatul (1), text introductiv |
— |
Articolul 16 alineatul (1), text introductiv |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (1) |
— |
Articolul 16 alineatul (1) litera (a) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (2) primul paragraf |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (h) primul paragraf |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (2) al doilea paragraf |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (l) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (3) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (h) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (4) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (j) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (5) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (k) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (6) |
— |
Articolul 16 alineatul (1) litera (g) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (7) |
— |
Articolul 16 alineatul (1) litera (d) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (7a) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (p) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (7b) |
— |
Articolul 2 alineatul (3) şi articolul 17 alineatul (1) litera (r) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (8) |
— |
Articolul 18 alineatul (1) litera (a) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (9) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (e) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (10) |
— |
— |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (11) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (f) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (12) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (d) primul paragraf |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (13) |
— |
Articolul 16 alineatul (1) litera (e) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (14) litera (a) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (c) punctul (i) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (14) litera (b) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) |
| Articolul 43 alineatul (1) punctul (15) |
— |
Articolul 18 alineatul (1) litera (b) şi articolul 18 alineatul (3) |
| Articolul 43 alineatul (2) |
— |
— |
| Articolul 43 alineatul (3) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (d) al doilea paragraf |
| Articolul 44 |
— |
— |
| Articolul 45 alineatul (1) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (g) al doilea paragraf Articolul 28 alineatul (3) |
| Articolul 45 alineatul (2) |
— |
Articolul 18 alineatul (2) |
| Articolul 46 |
— |
Articolul 19 |
| Articolul 46a |
— |
Articolul 20 |
| Articolul 47 alineatele (1) şi (1a) |
— |
Articolul 30 alineatele (1) şi (2) |
| Articolul 47 alineatul (2) |
— |
Articolul 31 alineatul (1) |
| Articolul 47 alineatul (3) |
— |
Articolul 31 alineatul (2) |
| Articolul 48 |
— |
Articolul 32 alineatul (1) |
| Articolul 49 |
— |
Articolul 32 alineatul (2) |
| Articolul 50 |
— |
Articolul 17 alineatul (1) litera (o) |
| Articolul 50a |
— |
— |
| Articolul 50b |
— |
Articolul 33 alineatul (1) litera (a) |
| Articolul 50c |
— |
Articolul 33 alineatul (2) |
| Articolul 51 alineatul (1) |
— |
Articolul 34 alineatul (1) |
| Articolul 51 alineatul (2) |
— |
— |
| Articolul 51 alineatul (3) |
— |
— |
| Articolul 51a |
— |
Articolul 35 |
| Articolul 52 |
— |
— |
| Articolul 53 alineatul (2) |
— |
Articolul 3 alineatul (13) |
| Articolul 53a |
— |
Articolul 40 |
| Articolul 55 |
— |
— |
| Articolul 56 alineatul (1) |
— |
— |
| Articolul 56 alineatul (2) |
— |
Articolul 17 alineatul (1) literele (l), (m) şi (n) |
| Articolul 57 |
— |
Articolul 37 |
| Articolul 57a |
— |
Articolul 38 |
| Articolul 58 |
— |
Articolul 39 |
| Articolul 59 alineatul (1) |
— |
Articolul 9 alineatul (7) litera (a) |
| Articolul 59 alineatele (2)-(6) litera (a) |
— |
Articolul 9 alineatul (7) litera (a) şi articolul 27 |
| Articolul 59 alineatul (6) literele (b) şi (c) |
— |
Articolul 9 alineatul (7) literele (b) şi (c) |
| Articolul 59 alineatele (7) şi (8) |
— |
Articolul 9 alineatul (7) litera (a) şi articolul 27 |
| Articolul 59 alineatul (9) |
— |
Articolul 27 alineatul (9) |
| Articolul 60 |
— |
— |
| Articolul 60a |
— |
Articolul 51 |
| Articolul 61 |
— |
Articolul 17 alineatul (2) |
| Articolul 61a |
— |
— |
| Articolul 62 |
— |
Articolul 55 |
| — |
Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 22 alineatul (1) |
| — |
Articolul 1 alineatul (2) |
Articolul 22 alineatul (2) |
| — |
Articolul 2 alineatele (1), (2) şi (3) |
Articolul 22 alineatele (3), (4) şi (5) |
| — |
Articolul 3 alineatul (1) |
Articolul 22 alineatul (6) |
| — |
Articolul 3 alineatul (2) |
Articolul 2 punctul (10) |
| — |
Articolul 4 alineatul (1) |
Articolul 22 |
| — |
Articolul 4 alineatul (2) |
— |
| — |
Articolul 5 |
— |
| — |
Articolul 6 alineatul (1) |
Articolul 23 alineatul (2) |
| — |
Articolul 6 alineatul (2) |
Articolul 3 alineatul (8) |
| — |
Articolul 6 alineatul (3) |
Articolul 3 alineatul (9) al doilea paragraf, Articolul 3 alineatele (10) şi (11) |
| — |
Articolul 6 alineatul (4) |
Articolul 23 alineatul (2) |
| — |
Articolul 7 alineatul (1) |
Articolul 23 alineatul (3) |
| — |
Articolul 7 alineatul (2) |
Articolul 23 alineatul (4) |
| — |
Articolul 7 alineatul (3) |
Articolul 23 alineatul (3) teza introductivă |
| — |
Articolul 8 |
Articolul 23 alineatul (5) |
| — |
Articolul 9 alineatul (1) |
Articolul 23 alineatul (6) |
| — |
Articolul 9 alineatul (2) |
— |
| — |
Articolul 10 |
Articolul 23 alineatul (7) |
| — |
Articolul 11 |
Articolul 23 alineatul (8) |
| — |
Articolul 12 alineatul (1) |
Articolul 22 alineatul (7) |
| — |
Articolul 12 alineatul (2) |
Articolul 22 alineatul (8) |
| — |
Articolul 12 alineatul (3) |
Articolul 22 alineatul (9) |
| — |
Articolul 13 alineatele (1) şi (2) |
Articolul 2 punctul 16 şi Articolul 6 alineatul (1) litera (j) |
| — |
Articolul 13 alineatul (2a) |
Articolul 23 alineatul (10) |
| — |
Articolul 13 alineatul (3) |
Articolul 23 alineatul (9) |
| — |
Articolul 15 |
— |
| — |
Articolul 16 |
Articolul 4 |
| — |
Articolul 17 alineatul (1) |
Articolul 24 alineatul (1) |
| — |
Articolul 17 alineatul (2) |
— |
| — |
Articolul 18 |
Articolul 24 alineatul (2) |
| — |
Articolul 19 |
Articolul 24 alineatul (3) literele (a)-(c) |
| — |
Articolul 20 |
— |
| — |
Articolul 21 |
Articolul 24 alineatul (4) |
| — |
Articolul 22 |
Articolul 24 alineatul (5) |
| — |
Articolul 23 |
Articolul 24 alineatul (6) |
| — |
Articolul 24 |
— |
| — |
Articolul 25 alineatul (1) |
Articolul 6 alineatul (1) litera (b) |
| — |
Articolul 25 alineatul (2) |
Articolul 4 alineatul (4) |
| — |
Articolul 26 alineatul (1) |
Articolul 24 alineatul (7) |
| — |
Articolul 26 alineatul (2) |
— |
| — |
Articolul 26 alineatul (3) |
Articolul 6 alineatul (1) litera (j) |
| — |
Articolul 27 |
Articolul 24 alineatul (8) |
| — |
Articolul 28 |
Articolul 24 alineatul (9) |
| — |
Articolul 29 alineatul (1) |
Articolul 24 alineatul (10) |
| — |
Articolul 29 alineatul (2) |
Articolul 24 alineatul (11) |
| — |
Articolul 29 alineatul (3) |
Articolul 24 alineatul (12) |
| — |
Articolul 29 alineatul (4) |
Articolul 24alineatul (13) |
| — |
Articolul 29 alineatul (5) |
Articolul 24alineatul (14) |
| — |
Articolul 30 alineatul (1) |
Articolul 24 alineatul (3) litera (c) |
| — |
Articolul 30 alineatul (2) |
— |
| — |
Articolul 31 |
Articolul 24 alineatul (3) litera (f) |
| — |
Articolul 32 alineatele (1) şi (2) |
Articolul 26 |
|
Articolul 32 alineatul (3) |
— |
| — |
Articolul 33 |
Articolul 27 |
| — |
Articolul 34 textul introductiv şi alineatul (1) prima teză |
Articolul 16 alineatul (1) litera (a) şi articolul 28 alineatul (1) |
| — |
Articolul 34 alineatul (1) a doua teză |
— |
| — |
Articolul 34 alineatul (2) |
Articolul 28 alineatul (2) litera (a) |
| — |
Articolul 34 alineatul (3) litera (a) |
Articolul 28 alineatul (2) litera (b) |
| — |
Articolul 34 alineatul (3) litera (b) |
— |
| — |
Articolul 34 alineatul (4) |
Articolul 28 alineatul (2) litera (c) |
| — |
Articolul 34 alineatul (5) |
Articolul 28 alineatul (2) litera (d) |
| — |
Articolul 34 alineatul (6) |
Articolul 16 alineatul (1) litera (g) şi articolul 28 alineatul (1) |
| — |
Articolul 34 alineatul (7) |
Articolul 16 alineatul (1) litera (d) şi articolul 28 alineatul (1) |
| — |
Articolul 34 alineatul (7a) |
Articolul 17 alineatul (1) litera (p) |
| — |
Articolul 34 alineatul (7b) |
Articolul 17 alineatul (1) litera (r) |
| — |
Articolul 34 alineatul (8) |
Articolul 18 alineatul (1) litera (a) |
| — |
Articolul 34 alineatul (9) litera (a) |
Articolul 17 alineatul (1) litera (e) |
| — |
Articolul 34 alineatul (9) litera (b) |
Articolul 28 alineatul (1) litera (b) |
| — |
Articolul 34 alineatul (10) |
— |
| — |
Articolul 34 alineatul (11) |
Articolul 17 alineatul (1) litera (f) şi articolul 28 alineatul (1) |
| — |
Articolul 34 alineatele (12) şi (13) |
Articolul 28 alineatul (1) litera (c) |
| — |
Articolul 34 alineatul (14) |
Articolul 16 alineatul (1) litera (c) şi articolul 28 alineatul (1) |
| — |
Articolul 17 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 17 alineatul (1) litera (c) şi articolul 28 alineatul (1) |
| — |
Articolul 34 alineatul (16) |
Articolul 18 alineatul (1) litera (b) şi articolul 28 alineatul (1) |
| — |
Articolul 35 alineatul (1) |
Articolul 28 alineatul (3) |
| — |
Articolul 35 alineatul (2) |
— |
| — |
Articolul 36 alineatul (1) |
Articolul 19 alineatul (1) şi articolul (29) alineatul (1) |
| — |
Articolul 36 alineatul (2) literele (a) |
— |
| — |
Articolul 36 alineatul (2) literele (b) şi (c) |
Articolul 19 alineatul (2) literele (b) şi (c) |
| — |
Articolul 36 alineatul (2) litera (d) |
Articolul 29 alineatul (2) litera (a) |
| — |
Articolul 36 alineatul (2) litera (e) |
Articolul 19 alineatul (2) litera (e) şi articolul 29 alineatul (1) |
| — |
Articolul 36 alineatul (2) litera (f) |
Articolul 29 alineatul (2) litera (b) |
| — |
Articolul 36 alineatul (3) |
Articolul 29 alineatul (3) |
| — |
Articolul 36a |
Articolul 33 alineatul (1) litera (b) |
| — |
Articolul 36b |
Articolul 33 alineatul (2) |
| — |
Articolul 37 alineatul (1) |
Articolul 34 alineatele (1) şi (2) |
| — |
Articolul 37 alineatul (2) |
Articolul 35 |
| — |
Articolul 37 alineatul (4) |
Articolul 35 |
| — |
Articolul 38 alineatul (1) |
Articolul 30 alineatul (1) primul paragraf şi articolul (30) alineatul (3) primul paragraf |
| — |
Articolul 38 alineatul (2) |
Articolul 30 alineatul (1) al doilea paragraf |
| — |
Articolul 38 alineatul (3) |
— |
| — |
Articolul 38 alineatul (4) |
Articolul 30 alineatul (3) al doilea paragraf |
| — |
Articolul 38 alineatele (5) şi (6) |
— |
| — |
Articolul 38 alineatul (7) |
Articolul 40 |
| — |
Articolul 38a |
— |
| — |
Articolul 39 |
— |
| — |
Articolul 40 |
— |
| — |
Articolul 41 alineatul (1) |
Articolul 2 punctul 12 |
| — |
Articolul 41 alineatul (1a) |
Articolul 2 punctul 3 |
| — |
Articolul 41 alineatele (2)-(5) |
— |
| — |
Articolul 42 |
— |
| — |
Articolul 43 |
— |
| — |
Articolul 44 |
— |
| — |
Articolul 45 |
— |
| — |
Articolul 46 |
— |
| — |
Articolul 47 |
— |
| — |
Articolul 48 |
Articolul 51 |
| — |
Articolul 49 |
— |
| — |
Articolul 50 |
— |
| — |
Articolul 50a |
— |
| — |
Articolul 51 |
Articolul 55 |